Tag: Gabriel Badea Paun

  • “Secrets d’histoire” de Stéphane Bern consacrés à Marie de Roumanie, l’étonnante reine des Carpates

    “Secrets d’histoire” de Stéphane Bern consacrés à Marie de Roumanie, l’étonnante reine des Carpates

    Surnommée la reine des blessés, la reine Marie de Roumanie est l’une des
    grandes figures de l’histoire de la Roumanie moderne et non seulement. Et pour
    cause : elle joue un rôle politique actif auprès du roi Ferdinand,
    soutient la population pendant la Grande Guerre et surtout, s’avère une
    excellente négociatrice qui arrive à servir les intérêts de son pays
    d’adoption. Du coup, on ne saurait nous déclarer surpris par le choix de
    Stéphane Bern de consacrer un épisode de son émission Secrets d’histoire à cette reine extraordinaire et
    malheureusement, peu connue. L’historien d’art d’origine roumaine, Gabriel
    BadeaPaun, est par téléphone, avec nous, depuis la France pour nous aider à
    mieux connaitre la reine Marie de Roumanie, grand – mère du roi Michel I,
    dernier souverain de notre pays.

  • “Les Secrets de l’Histoire” de Stéphane Bern, consacrés à la reine Marie de Roumanie

    Surnommée la mère des blessés, la reine Marie de Roumanie est l’une des
    grandes figures de l’histoire de la Roumanie moderne et non seulement. Et pour
    cause : elle joue un rôle politique actif auprès du roi Ferdinand,
    soutient la population pendant la Grande Guerre et surtout, s’avère une
    excellente négociatrice qui arrive à servir les intérêts de son pays
    d’adoption. Du coup, on ne saurait nous déclarer surpris par le choix de
    Stéphane Bern de consacrer un épisode de son émission Les secrets de l’histoire à cette reine extraordinaire et
    malheureusement, peu connue. Invité par Stéphane Bern dans son émission, l’historien d’art d’origine roumaine, Gabriel
    Badea Paun, nous aide à
    mieux connaitre la reine Marie de Roumanie, grand – mère du roi Michel I,
    dernier souverain de notre pays.

  • Romanian fine artists in France

    Romanian fine artists in France


    The mid 19th century in Romania saw Romanian culture getting westernized. For almost a century, fine artists from Romania went to France, in a bid to refine their skills and seek recognition. Fine arts historian Gabriel Badea Pauns most recent volume, “Les peintres roumains in France”(1834-1939)”/Romanian Painters in France(1834-1939)” was brought out in Paris. It includes a presentation of around 350 of the artists who used to be active in the aforementioned timespan. Ion Negulici was the first Romanian painter to arrive in Paris for a study programme at the Fine Arts School. In fact, Negulici was the first among many other painters who did the same, until shortly before the outbreak of World War Two. At that time, some of the artists returned to Romania, while others moved on, departing for other countries.


    Gabriel Badea Paun:


    “Were speaking about Theodor Aman, the founder of the Fine Arts School in Bucharest, who used the model and the rules of the Parisian school he studied in the 1850s. Then it was Nicolae Grigorescu. I even dedicated an entire chapter to him, since he is the vertebra linking the very difficult early stages and the faltering steps made in the time of Aman to the generation that would follow, in the 1890s. That generation would be extremely numerous, as there was a scholarship system initiated by Aman. More and more Romanians would come. More often than not, however, they would also have a stint with the Royal Academy in Munich. They would be the painters who will mainly represent symbolism, with some of them even spending ten years in Munich prior to coming to Paris, where they had a lot of exhibitions and were very active. “


    Theodor Aman and Nicolae grigorescu are famous. However, Gabriel Badea Paun did some detailed archive research and found out there were also other painters, who have fallen into oblivion throughout the years.


    Gabriel Badea Paun:


    “There is Mihail Simonidi, for instance, I sort of discovered him myself, as he was completely forgotten in Romania. He is the one who painted the hallway of the Savings Bank building in Bucharest, and who came to Paris in the 1890s. He succeed t have a career there, since during the Universal Exhibition in 1900 he was considered the mist promising young painter of the Romanian painting school. After World War One he settled in France and was completely forgotten in our country. Another of his colleagues, who also refined his skills in Amans studio, was Nicolae Gropeanu, who is also very little known in Romania. Yet he is one of the founding members of the Autumn Salon in Paris, held in 1903. For the two, I bent over backwards to make them known in Romania, as the French state purchased some of their works. Unfortunately, they are not exhibited, but are placed in the storage vaults of the Beaubourg and Orsay museums.”


    After 1918, for the entire inter-war period, the number of Romanian artists who were striving for perfection and fame grew spectacularly. If there were a little over 100 painters between 1834 and 1914, the rest of them, on whom Gabriel Badea Paun did his research, accounting for more than 200, were active in France in the inter-war period. Many of them remained unknown, while others became landmarks of Romanian fine arts, such as Theodor Pallady.


    Gabriel Badea Paun:


    “When they came here, they had a certain standard already, otherwise they wouldnt have gained their admission to the Fine Arts School, or to the open painters studios of the other fine arts academies after 1890. They came to perfect their skills and participate in the Paris exhibition system. They made a name for themselves in Paris, they had their own degree of popularity and their prestige, which were on the rise. But of all those 350 fine artists, very few had scintillating careers, many of them ended up as drawing teachers in Bucharest high schools, and not only that. Other mounted one of two exhibitions in the country and, with the money they got selling some of the works on display, they came to Paris to refine their skills. Some of them succeeded to integrate and painted chapels, they even worked in the painting of several public edifices, together with their French colleagues. Eventually, they even grouped together beginning with 1900. It was a life full of vitality and effervescence. .


    The French capital was their main point of interest, yet in time, the Romanian painters traveled to artists colonies outside the capital city, especially during summer. This time as well, Nicolae Grigorescu set the tone for that, opting for working in Barbizon, for a while, and leaving for Brittany afterwards.


    Gabriel Badea Paun:


    “He went to Brittany in the late 1870s, and lived there between 1882 and 1887. And then, some of them also went to Normandy, just like Samuel Mützner who also frequented the Giverny colony, sticking around Claude Monet, and returned with several paintings. Between 1890 and 1900, In Brittany, a great many painters went there, they were impressed by the landscape there and by the ever-changing light. They tried to capture that particular changing luminosity. For instance, Stefan Popescu was one of Lucien Simons most hardworking students in Brittany.”


    Romanian painters captivating journey to France, continued, obviously, with the adventure and the Parisian recognition of some of the avant-garde artists, such as Marcel Iancu and Victor Brauner. Other artists also continued that adventure, as shown in Gabriel Badea Pauns work “Les peintres roumains in France”(1834-1939)”/Romanian Painters in France(1834-1939)”.




  • Artiști plastici din România în Franța

    Artiști plastici din România în Franța


    Timp de aproape
    un secol, începând cu occidentalizarea culturii române, artiştii plastici din
    spaţiul românesc s-au dus în Franţa pentru perfecţionare şi recunoaştere. Circa
    350 dintre aceştia, activi în perioada cuprinsă între 1834 şi 1939, au fost
    prezentaţi de istoricul de artă Gabriel Badea-Păun în volumul său recent
    intitulat Les peintres roumains et la France (1834 – 1939) şi editat la
    Paris. Ion Negulici a fost primul pictor român care a sosit la Paris pentru a
    studia la Şcoala de Arte Frumoase, foarte mulţi alţii urmându-i până la
    începutul celui De-al Doilea Război Mondial, când unii au revenit în România
    sau au plecat mai departe, în alte state. În primul val, cel din a doua
    jumătate a secolului al XIX-lea până în preajma anului 1914, s-au aflat câteva
    nume-far ale artelor plastice din spaţiul românesc, aflăm de la Gabriel
    Badea-Păun.

    Este vorba de Theodor Aman, creatorul Școlii
    de Arte Frumoase de la București, care s-a inspirat din modelul și regulamentul
    școlii pariziene unde fusese elev în anii 1850. Apoi, Nicolae Grigorescu. Lui
    i-am dedicat chiar un capitol, căci este vertreba de legătură între
    începuturile foarte dificile și pașii nesiguri făcuți pe vremea lui Aman și
    generația care va urma după, în anii 1890. Acea generație va fi extrem de
    numeroasă, căci va exista un sistem de burse ale cărui baze au fost puse de
    către Aman. Vor veni din ce în ce mai mulți români. Dar ei vor trece, cel mai
    adesea, și prin Academia Regală de la Munchen. Aceștia vor fi pictorii care vor
    reprezenta mai ales simbolismul, unii din ei rămânând chiar și câte zece ani la
    Munchen înainte de la veni la Paris unde au expus intens și au fost activi


    Dacă
    Aman şi Grigorescu sunt renumiţi, Gabriel Badea-Păun, cercetând arhivele
    franceze, a descoperiţi şi alţi pictori, căzuţi în uitare de-a lungul anilor: De pildă, Mihail Simonidi, un soi de descoperire a mea, căci el a fost
    cu desăvârșire uitat în România. El e pictorul care a decorat holul CEC-ului
    din București și care a venit la Paris în anii 1890. Și-a făcut o carieră,
    fiind considerat în perioada Expoziției Universale din 1900 cea mai însemnată
    speranță a școlii românești de pictură. După Primul Război Mondial, a rămas
    definitiv în Franța și a fost uitat cu desăvârșire în țară. Un alt coleg de-al
    lui, format tot în atelierul lui Aman, se numea Nicolae Gropeanu și este la fel
    de puțin cunoscut în România. Însă el este unul dintre membrii fondatori ai
    Salonului de Toamnă de la Paris, înființat în 1903. Pentru ei doi m-am zbătut
    să-i fac cunoscuți în România, căci statul francez le-a cumpărat din lucrări.
    Din păcate, ele nu sunt expuse, ci stau în depozitele de la muzeele Baubourg și
    Orsay


    După 1918, în toată perioada interbelică, numărul artiştilor români dornici
    de perfecţionare şi celebritate la Paris a crescut vertiginos.Dacă între 1834 și 1914 au fost puțin
    peste 100 de pictori, restul celor cercetaţi de Gabriel Badea-Păun – de peste
    200 – au venit în interbelic, mulți rămânând necunoscuți, dar unii devenind
    repere ale artei românești cum ar fi Theodor Pallady. Care este principalul
    motiv pentru care veneau în Franţa, aflăm tot de la istoricul de artă Gabriel
    Badea-Păun: Ei veneau aici deja pregătiți, altfel nu
    erau acceptați la Școala de Arte Frumoase sau în cadrul atelierelor libere sau
    în celelalte academii de după 1890. Ei veneau să se perfecționeze și să
    participe la sistemul expozițional parizian. La Paris se făceau remarcați și,
    la întoarcerea în țară, aveau cota lor și prestigiul lor care creșteau. Dar din
    acești 350 de artiști foarte puțini au avut cariere flamboiante, mulți au
    sfârșit ca profesori de desen în licee bucureștene și nu numai. Alții și-au
    organizat una sau două expoziții în țară și, în urma vânzărilor din acea
    expoziție, au venit la Paris ca să se perfecționeze. Unii au reușit să se
    integreze și au pictat capele, au colaborat la decorarea unor edificii publice
    împreună cu colegi francezi. La un moment dat, chiar s-au grupat între ei
    începând cu 1900. Era o viață plină de vitalitate și efervescență


    Deşi
    capitala Franţei era punctul major de interes, în timp pictorii români au ales
    şi coloniile artistice din provincie, mai ales în timpul verii. Nicolae
    Grigorescu dă şi, de data aceasta, tonul, alegând să lucreze o vreme la
    Barbizon, după care pleacă în Bretania. Gabriel Badea-Păun povesteşte: S-a dus în Bretania pe la sfârșitul anilor 1870 și a locuit acolo între
    1882 și 1887. Apoi, unii se duceau și în Normandia, cum s-a întâmplat cu Samuel Mützner
    care a frecventat și colonia de la Giverny în preajma lui Claude Monet și a
    adus mai multe tablouri de acolo. Între 1890-1900, în Bretania s-au dus foarte
    mulți pictori impresionați de peisajele de acolo și lumina foarte schimbătoare
    din regiune. Încercau să capteze această luminozitate diferită. De pildă,
    Ștefan Popescu a fost unul dintre cei mai harnici elevi ai lui Lucien Simon în
    Bretania


    Captivanta călătorie a pictorilor români în Franţa a continuat, evident,
    cu aventurile şi recunoaşterea pariziană ale unor avangardişti precum Marcel
    Iancu şi Victor Brauner, dar şi a altor artişti prezentaţi în lucrarea Les peintres roumains et la France (Pictorii români şi Franţa).