Statistici concordante atestă prezenţa în străinătate a circa trei milioane de cetăţeni români. Sunt, într-o majoritate covârşitoare, răspândiţi în Occident, din Italia şi Spania până în Statele Unite şi Canada. Au plecat în ultimele două decenii, după ce, odată cu căderea dictaturii comuniste, România şi-a deschis graniţele, până atunci ermetice, iar partenerii occidentali le-au permis accesul pe piaţa muncii.
Spre deosebire de italieni sau irlandezi, românii n-au o tradiţie istorică a emigrării şi diaspora lor, una recentă, a rămas foarte legată de ţara de origine, prin rude, prieteni, proprietăţi. Pe lângă aceasta, există, însă, cu o vechime milenară, comunităţile istorice româneşti din jurul actualelor frontiere. Lor li s-a adresat, luni seara, Gala premiilor de excelenţă organizată la Bucureşti de Institutul Cultural Român. Au fost, cu acest prilej, recompensaţi intelectuali de marcă, artişti şi tineri jurnalişti implicaţi activ în promovarea valorilor româneşti în Republica Moldova (majoritar românofonă) şi Ucraina — de pe teritorii româneşti anexate în 1940, în urma unui ultimatum, de fosta URSS -, dar şi din Serbia, Bulgaria, Ungaria, Albania şi Macedonia.
Mulţi participanţi la Gală au cerut autorităţilor române susţinere pentru comunităţile lor, confruntate cu un dur proces de deznaţionalizare. Geografic cea mai îndepărtată dintre comunităţile reprezentate, aromânii, latinofoni din Peninsula Balcanică care vorbesc un dialect al limbii române, reafirmă importanţa sprijinului pe care îl primesc de la Bucureşti.
Ilia Gjoka, reprezentant al Ligii Aromânilor din Albania: Eu văd mai mult mesajul pe care îl poartă acest premiu, tocmai acela de sprijin, de sprijin continuu din partea ţării noastre mamă şi pentru asta vă mai mulţumesc încă o dată.”
Din Serbia şi Bulgaria vecine, liderii comunităţilor româneşti, care însumează sute de mii de suflete, au denunţat, din nou, pericolul asimilării, în absenţa unui sistem de învăţământ şi a unui serviciu confesional în limba maternă. Acum 40 de ani, satele erau 100% româneşti, afirmă Victor Nişu, decanul de vârstă al unei asociaţii culturale din Bulgaria, care deplânge lipsa şcolilor. Iar preotul Boian Alexandrovici, militant consecvent pentru păstrarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a românilor din Valea Timocului (estul Serbiei) reclamă nerecunoaşterea acestora ca minoritate: Noi facem orice putem, iar voi, fraţii noştri din ţară, din România, din ţara mamă, trebuie să ne sprijiniţi pentru că, dacă acum, în aceste ultimii momente ale asimilării, nu vom fi susţinuţi, ne vom pierde.”
În mesajul său pentru participanţii la Gală, preşedintele ICR, Radu Boroianu, îi numeşte pe aceştia mai mult decât un grup de oameni, mai mult decât o comunitate distinctă”. Sunteţi, afirmă el, o parte a României, o parte a poporului român.
