Prețul libertății pe care românii
l-au plătit în timpul revoluției din decembrie 1989 a fost unul mare, de mii de
morți, răniți și invalizi. Dar la acest preț se poate adăuga și prețul
patrimoniului cultural pierdut în incendiile care au cuprins clădirea Palatului
Regal, care adăpostește Muzeul Național de Artă al României, și clădirea
Bibliotecii Centrale Universitare. Aflate pe Calea Victoriei, vizavi una de
cealaltă, cele două clădiri au suferit din plin de pe urma gloanțelor și
proiectilelor trase în zilele confuze de după fuga dictatorului Nicolae
Ceaușescu. În Biblioteca Centrală Universitară curpinsă de flăcări au ars
aproximativ 400.000 de cărți și manuscrise ale unor importanți oameni de
cultură români. Iar la Muzeul Național de Artă au căzut victime flăcărilor și
gloanțelor câteva zeci de tablouri din pictura română și europeană.
Recent, Muzeul Național de Artă al
României a vernisat expoziția Laborator II. 1989. Restaurarea picturilor
împușcate prin care au fost redate publicului lucrările afectate în 1989 acum
restaurate. Acum, curatorii Sorina Gheorghiță și Ioan Sfrijan au spus povestea
unei expoziții pe care România n-ar fi trebuit să o aibă. Sorina Gheorghiță. În dezastrul general din Muzeul Național de Artă a fost distrus și
laboratorul de restaurare pictură de șevalet, aproape în întregime. Cu toate
acestea, după cum precizăm și în catalogul expoziției, aproape imediat, în
ianuarie 1990, am început operațiunile de protejare și chiar de restaurare a
unora dintre lucrările care au suferit, atât de la Galeria de artă europeană,
cât și de la Galeria de artă românească. De la Galeria de artă românească am
restaurat 47 de lucrări, iar de la galeria de artă europană au fost restaurate
30. Au mai fost restaurate și în afara țării, de acolo au venit oferte pentru
cele de la Galeria de artă europeană.
Între picturile afectate, restaurate
și expuse acum se numără lucrări ale unor importanți pictori români precum Andreescu,
Grigorescu, Henția, Mirea. Cu detalii Sorina Gheorghiță. Toate lucrările care au avut de suferit în 1989 se aflau în
expunerea permanentă a muzeului. De aceea ele au fost degradate. După
redeschiderea muzeului expunerea s-a schimbat și atunci o parte dintre acele
lucrări care au avut de suferit nu au mai intrat în expunerea permanentă a
muzeului. De aceea, am folosit acest prilej pentru a mai aduce din depozit și lucrări
care existau înainte de 1989. Dintre lucrările mai importante avem expus
tabloul Safta florăreasa, Autoportretul lui Ion Andreescu, o altă lucrare
frumoasă a lui Andreescu Drumul mare. Avem și din Nicolae Grigorescu lucrări
expuse care au fost degradate: Vânatul, Buchetul de flori și Țiganca din
Ghergani. Mai este Lorica, una dintre lucrările frumoase ale lui Ștefan
Luchian, mai există lucrările ale lui Sava Henția, o schiță a lui George
Demetrescu Mirea pentru una dintre compozițiile lui de mari dimensiuni.
Stricăciunile suferite de tablouri
au fost cele la nivelul suportului și la nivelul stratului pictural iar unele
lucrări au fost foarte degradate. Atât de degradate încât nu au mai putut fi
recuperate. Sorina Gheorghiță. Dintre
cele pe care le expunem noi au fost foarte degradate schița lui Mirea și Peisajul
de Andreescu. Și Autoportretul lui Andreescu a avut pierderi mari de strat
pictural. S-a pierdut în primul rând în incendiul din laboratorul nostru de
restaurare un autoportret de mari dimensiuni al lui Theodor Aman, unul dintre
puținele autoportrete ale lui Aman, de dimensiuni mari și foarte complex ca
pictură. Mai există una sau două lucrări care sunt în depozit și care au
pierderi în proporție foarte mare și care nu vor putea fi înlocuite la
restaurare deoarece principiile de restaurare nu permit să completăm pe
suprafețe atât de mari.
În expoziție se află atât tablourile
cât și panouri explicative cu ce a însemnat efortul restauratorilor români și
străini în toți anii care au trecut de atunci. Am întrebat-o pe Sorina
Gheorghiță dacă în 1989 am avut de-a face și cu acte de vandalism gratuit nu
numai cu distrugeri aleatorii. Împușcarea
este un vandalism până la urmă pentru că, de multe ori, tablourile au fost
împușcate cu intenție în gât, în piept. La unele lucrări nu credem că a fost o
împușcare la întâmplare. A fost ceva cu adresă, așa cum s-a întâmplat la Safta
florăreasa, din acest motiv ea constituie afișul expoziției. O parte din ele
au fost întâmplător împușcate ori degradate.
Ioan Sfrijan s-a referit la
incendiul din laboratorul de restaurare, locul cel mai afectat din muzeu. Acolo s-a tras cu tunul și cu
tot felul de gaze puternice pentru incendiere. În partea dinspre strada Știrbey
era o cameră în care noi aveam depozitul. Din acst motiv s-au distrus multe
lucrări de Aman, se pregătea o expoziție Aman, autoportretul și alte câteva
lucrări împușcate. Mai era Bărbat cu medalii turcești care a fost și el
împușcat, nu figurează în expoziție. Tot atunci se pregătea la Galeria de artă
europeană o mare expoziție, Portretul în pictura europeană, și acolo au ars
în special portrete, în cămăruța respectivă au ars un număr de 39 de lucrări.
47 de tablouri din Galeria de Artă Românească și 30 de
tablouri din Galeria de Artă europeană afectate la revoluția din decembrie 1989
au revenit la viață. În memoria lor va rămâne însă prețul pentru libertate pe
care românii l-au plătit atunci.