Tag: galuste cu prune

Banatul are o gastronomie distinctă,
dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
din zestrea gastronomică a Banatului.

Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
Festival al tăiţeilor.

Din zestrea
gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
Carnea de porc şi slănina,
tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.

Bucătăria bănăteană
este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.

Banatul are o gastronomie distinctă,
dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
din zestrea gastronomică a Banatului.

Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
Festival al tăiţeilor.

Din zestrea
gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
Carnea de porc şi slănina,
tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.

Bucătăria bănăteană
este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.