Transportul
pe calea ferată a fost prima formă modernă de transport care a uşurat schimbul
de mărfuri, a facilitat mobilitatea oamenilor şi a forţei de muncă şi a
centralizat statele. Și în cazul României, calea ferată a avut un rol esenţial
în formarea și coeziunea ei după Unirea din 1859 şi după formarea României Mari
din 1918. Adoptând modelul cultural francez, România a avut o dezvoltare
feroviară având în centrul său capitala Bucureşti devenită astfel cel mai
important nod de cale ferată, principalele magistrale întâlnindu-se aici. Primului
rege al României Carol I (1839-1914) i se datorează construirea marilor
magistrale de cale ferată care se întâlneau la București
Capitala României a avut câteva gări,
repere importante în cotidianul bucureştean. În decursul timpului, dezvoltarea
şi modernizarea căilor ferate a dus la dispariţia unora și la apariţia altora precum
şi la creşterea importanţei celor existente. Dacă privim la o hartă a
Bucureştiului vom constata că gările capitalei României se află răspândite în
toate cele 4 puncte cardinale, fiecare dintre ele deservind câte un punct
cardinal. Astfel, importanța Bucureștiului crește și internațional, trenuri din
străinătate începând să ajungă și la București așa cum a fost și Orient
Express-ul, tren paneuropean care intra prin vest și ajungea la București după
care, pe două rute, se îndrepta către est și către sud. Istoricul Dorin
Stănescu s-a referit la contribuția trenului paneuropean la modernizarea
infrastructurii de cale ferată din România.
În România, Orient Express-ul, în 1883 intra pe la
Vârciorova, în vest, continua pe la Turnu Severin, apoi spre Craiova, Slatina,
Pitești și București. De aici, mergea spre Giurgiu, în sud, la portul Smârdan
și apoi trecea Dunărea spre Varna. De la Varna călătoria continua cu vaporul și
se ajungea la Constantinopol. Dar acest tren a contribuit și la grăbirea
construirii de căi ferate. Sunt anumite linii ferate și obiective de
infrastructură care se ridică acum. Celebrul pod de la Cernavodă al lui Anghel
Saligny avea un rol important în conceptul Orient Express-ului. La un moment
dat, de la București se merge spre Constanța evident traversând acest pod. Iar
de la Constanța, navele Serviciului Maritim Român duc mai departe călătorii la
Constantinopol.
Istoria gărilor bucureştene începe în
1869 cu gara Filaret, deschisă cu ocazia inaugurării primei linii ferate care
lega Bucureşti de Giurgiu. Gara este în forma literei U, are un parter, un
etaj şi un acoperiş care unea lateralele. În Gara Filaret puteau fi garate 3
trenuri pe cele 3 linii ale sale. În 1960 gara Filaret va fi dezafectată şi transformată
în autogară, aşa cum funcţionează şi azi, clădirea fiind declarată monument
istoric. Pe traseul dintre Gara
Filaret şi viitoarea Gară de Nord se afla Gara Dealul Spirii care astăzi nu mai
există. Locul respectiv poate fi găsit la intersecţia a două mari bulevarde
bucureştene, Calea 13 Septembrie şi strada Progresului, în zona de vest a
oraşului.
O altă gară care astăzi nu mai funcţionează a fost Gara Cotroceni.
Era amplasată lângă Palatul Cotroceni, sediul de astăzi al preşedinţiei
României, şi era destinată trenurilor regale. Ea a fost desfiinţată tot în
1960, asemenea gării Filaret, şi clădirea ei serveşte ca intrare în parcul
Cotroceni. O a doua gară cu acelaşi nume funcţiona la aproximativ 1,5 kilometri
de prima, în partea de vest a oraşului. Gara este funcţională, dar are un
trafic extrem de redus, două trenuri de marfă pe lună, pentru aprovizionarea
celor două mall-uri din zonă. Gara Herăstrău este o altă gară dispărută a
Bucureştiului aflată lângă cel mare mare parc cu acelaşi nume. Se afla pe
traseul care lega nordul capitalei de sud.
În
1872, principele României Carol I inaugura Gara de Nord, cel mai important nod
de cale ferată, cu 14 linii care s-au adăugat în decursul timpului. Clădirile
şi dependinţele ei s-au mărit şi ele în timp. Numele iniţial a fost Gara
Târgoviştei, după numele oraşului aflat în direcţia nord-vest faţă de Bucureşti,
numele actual fiind dat în 1888. Forma ei este aceeaşi ca a gării Filaret, a
literei U. Cel mai mare aflux de călători s-a înregistrat între anii 1950 şi
1990, după care s-a înregistrat un regres important. Şi ansamblul Gării de Nord
este declarat monument.
Una
dintre cele mai frumoase gări ale Bucureştiului este Gara Obor sau Gara de Est.
Ea deserveşte estul capitalei şi face legătura cu oraşul-port Constanţa de la
Marea Neagră. Este folosită atât de călători, cât şi de transportatorii de
mărfuri. Gara se află nu departe de una dintre cele mai vechi şi mai mari pieţe
ale Bucureştiului, Piaţa Obor. Clădirea este de asemenea declarată obiect de
patrimoniu.
Una dintre cele mai discrete gări
este Gara Băneasa, situată în nord, foarte aproape de Drumul Naţional nr. 1.
Construită în 1936 după planurile renumitului arhitectul Duiliu Marcu, gara era
destinată primirilor de protocol ale Casei Regale. Ea a avut acelaşi statut de
gară de protocol şi în timpul regimului comunist. Traficul de persoane este
foarte redus, mai ales în timpul verii, când trenurile care fac legătura cu
litoralul opresc aici. Cele mai noi gări bucureştene sunt Gara Basarab, Gara
Progresu şi Gara Titan, construite după 1945. Astăzi doar prima dintre ele mai
este folosită de trenurile care pleacă în direcţia de sud-vest.