Radio România Internațional

Tag: Gavriil Pinte

  • Le metteur en scène Gavriil Pinte nommé aux Prix UNITER

    Le metteur en scène Gavriil Pinte nommé aux Prix UNITER

    Trois productions du Théâtre national radiophonique -
    Radio Roumanie sont nommées au Prix UNITER du Meilleur spectacle de théâtre
    radiophonique: « Un siècle de théâtre roumain à Chişinău – La revanche de
    la mémoire interdite », sur un scénario de Mariana Onceanu, « Radio
    Noir. Histoires policières (Saison 1) », une dramatisation radiophonique de
    Mihnea Chelaru, et « Le cas Tudor Vladimirescu », sur un scénario de
    Gavriil Pinte.


    Gavriil Pinte a étudié l’art de l’acteur à Târgu-Mureș et
    la mise en scène à Bucarest. Il a réalisé des spectacles dans de nombreuses
    villes roumaines, dont Sibiu, Constanţa, Oradea, Timișoara et bien-sûr la
    capitale, Bucarest. En 1999, il a intégré la rédaction « Théâtre » de
    la Société roumaine de Radiodiffusion, où il continue à travailler, ses
    spectacles ayant été récompensés du Prix UNITER – Théâtre radiophonique en
    2OO2, 2OO3 et 2O11. Gavriil Pinte s’est penché sur la vie et l’œuvre de
    nombreux écrivains, qui lui ont fourni du matériel pour ses productions: « Un
    tramvai numit Popescu/Un tramway appelé Popescu » – d’après la vie et
    l’œuvre du poète Cristian Popescu (un spectacle joué à Bucarest et Sibiu dans
    un tram qui circulait en ville), « Ispita Cioran/La tentation Cioran »
    – inspiré par la vie et l’œuvre d’ Emil Cioran, « Ghidul copilăriei
    retrocedate/Le guide de l’enfance remise en possession » – d’après Andrei
    Codrescu, « Călătoria/Le voyage » – d’après Constantin Abăluță, et « Cei
    din urmă vor fi cei din urmă/Les derniers seront les derniers» – d’après Ioan Es. Pop.


    Le spectacle radiophonique le plus récent de Gavriil
    Pinte s’appelle Cazul Tudor Vladimirescu/Le
    cas Tudor Vladimirescu et il est inspiré par la personnalité de Tudor
    Vladimirescu. Celui-ci, né en 1780, s’est trouvé à la tête de la principauté de
    Valachie et de la Révolution de 1821, l’un des événements à l’origine du
    processus de renaissance nationale roumaine. En 1821, Tudor Vladimireascu annonçait
    le programme de la révolution, intitulé « Cererile norodului românesc/Les
    demandes du peuple roumain», qui exigeait, avant tout, la non-intervention des
    puissances étrangères dans les affaires intérieures du pays et la mise en œuvre
    de plusieurs réformes. Ce programme est considéré comme le premier document à
    caractère constitutionnel des Principautés roumaines. « Vladimirescu a été
    parfois idéalisé, mortifié dans des clichés. Nous n’avons pas voulu créer un
    spectacle pathétique, mais en même temps il n’était pas non plus question
    d’enfoncer le grand Pandoure dans la parodie, dans l’ironie et le dérisoire. Nous
    étions intéressés par un héros qui a été avant tout un être humain, qui a joué
    un rôle historique de premier rang et qui s’est transformé en héros national. Le
    scénario raconte des scènes de la vie publique et de la vie privée de
    Vladimirescu, des scènes qui nous rendent l’être humain qu’il avait été. »    .
    Voilà un concentré du spectacle, raconté par le metteur en scène Gavriil Pinte.

    « La version radiophonique a été
    précédée par une autre, pour la scène, car le spectacle a tout d’abord été joué
    sur une île délimitée par les eaux de la rivière Jiu, à l’entrée de la ville de
    Târgu Jiu. Le spectacle a été joué le soir et la bande son a été fournie par le
    groupe Bucium, menée par Andi Dumitrescu. Tout a été en prise directe, comme
    une sorte d’opéra rock. J’ai trouvé que la musique du groupe était juste ce
    qu’il fallait, car le rock est un genre musical rebelle, révolutionnaire, comme
    Tudor Vladimirescu le personnage historique. La distribution a été nombreuse,
    rassemblant une soixantaine d’artistes, (dont     Mihai Rădulea, Oana Marinescu, Cosmin Brehuță, Eugen
    Titu, Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache, Cornelia Diaconu,
    Adelina Puzdrea, Luminița Șorop    ),
    un nombre impossible à prendre en compte pour la version radiophonique du
    spectacle, mais les enregistrements ont été spécialement réalisés pour cette
    version, au théâtre de Târgu Jiu. Le scénario a été créé en fonction du
    spécifique et des rigueurs de la radio. Je suis très content que cette version
    existe, car c’est un spectacle important aussi bien pour moi que pour la troupe
    d’acteurs, que je remercie de tout mon cœur pour une collaboration
    extraordinaire. Je voudrais ajouter que la direction du Théâtre dramatique « Elvira
    Godeanu » de Târgu Jiu est assurée par Cosmin Brehuță, un être humain
    merveilleux et un directeur atypique dans le paysage théâtral de Roumanie. Les
    deux scénarios se revendiquent non pas de l’image – cliché de Tudor
    Vladimirescu, mais de la tragédie antique, de la dramaturgie shakespearienne,
    avec des accents de surréalisme.     », a encore dit le metteur en scène Gavriil Pinte.


    Le spectacle a été réalisé par Gavriil Pinte, en
    collaboration avec le Théâtre dramatique
    « Elvira Godeanu » de Târgu Jiu, à l’occasion du bicentenaire
    de Tudor Vladimirescu. (Trad. Ileana Ţăroi)



  • Regizorlu Gavriil Pinte, nominalizat la Premiile UNITER

    Regizorlu Gavriil Pinte, nominalizat la Premiile UNITER

    Trei ditru producțille a Teatrului Naţional Radiofonic – Radio România fură nominalizate la Premiile UNITER, categoria Nai ma bun spectacolu di teatru radiofonic: Un secolu di teatru românesc la Chişinău – Revanşa memoriillei niaprukeată, sţenariu di Mariana Onceanu, Radio Noir. Pirmituseri polițiste (Sezonul 1), dramatizari radiofonică di Mihnea Chelaru, şi Cazlu Tudor Vladimirescu, sţenariu radiofonic di Gavriil Pinte.



    Gavriil Pinte bitisi Facultatea di Actorie la Târgu-Mureș și Facultatea di regie la Universitatea di Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti. Andreapsi spectacole tru teatrili ditu București, Satu Mare, Ploieşti, Baia Mare, Tulcea, Miercurea Ciuc, Giurgiu, Sibiu, Constanţa, Oradia, Timișoara. Ditu anlu 1999 până tru aestu kiro easti regizor artistic tru cadrul a Redacțiillei Teatru a Societatillei Române di Radiodifuziune, tru cadrul a curi andreapsi ma multe spectacole di teatru radiofonic. Apruke multi premii tră regie ditu arada a curi aduţemu aminti Premiul UNITER tră Teatru Radiofonic tru 2OO2, 2OO3 și 2O11. Gavriil Pinte andreapsi spectacole după bana și opera a ma multoru scriitori: “Un tramvai număsitu Popescu – după bana și opera a poetului Cristian Popescu (spectacol cari s-giucă la București și Sibiu, tru un tramvai ţi eara tru trafic),”Ispita Cioran” – după bana și opera al Emil Cioran, “Ghidlu a ficiuramillei turnati” – după Andrei Codrescu, “Călătoria” – după Constantin Abăluță, “şi aţelli ditu soni va s’hibă aţelli ditu soni” după Ioan Es. Pop.



    Aţelu ditu soni spectacol radiofonic simnat Gavriil Pinte, Cazlu Tudor Vladimirescu, nkiseaşti di la personalitatea al Tudor Vladimirescu, cari s-amintă tru 1780. Tudor Vladimirescu fu domnu a Țarăllei Românești şi conducătorlu a Revoluțiillei di la 1821, unu ditu evenimentele cari alăsară toru tru ahurhita a procesului di xanaamintari naţională a Româniillei. Tru 1821, sum numa “Căftărli a norodului românesc”, Tudor Vladimireascu făţea cunuscut programlu ali revoluţie, cari pruvidia, prota ş-prota, nimintearea a puterilor xeani tru lucărli di năuntru a văsiliillei și realizarea a născăntoru reforme. Easti lugursitu protlu documentu cu caracter constituţional ditu Ţările Române.


    “Născăntiori Vladimirescu fu idializat, mortificat tru clișee. Nu avum naeti s’adrămu un spectacol patetic, ma, tutunăoară fu alargu di noi iţi mindueari parodic, iţi turlie di ironizari și duţi tru dirizoriu pi marli pandur. Spusim sinferu ti un erou cari, ninti di tuti, fu omu. Ama un om cari agiucă un rol istoric di prota thesi și agiumsi erou național. Scenariul acaţă pi napadica lucre ditu bana publică al Vladimirescu, împiltiti cu lucre ditu bana a lui privată, diadunu ancurpilleadză atea ţi vahi eara ti dilihea el, un omu yiu”. Ași exighiseaşti, pi şcurtu, regizorlu Gavriil Pinte naeţli a lui tu ligătură cu spectacolu di teatru radiofonic Cazlu Tudor Vladimirescu.


    Gavriil Pinte: “Versiunea radiofonică fu preţedată di ună versiune di sţenă, tră atea că, inițial, spectacolu s-giucă pi ună hamunisie ţi avea anvărliga brațili a Jiului, tu intrata a căsăbălui Târgu Jiu. Spectacolul s-giucă noaptea, iara coloana sonoră fu asiguripsită di formația Bucium, cumăndusită di Andi Dumitrescu. Tuti s’feaţiră live, pots’număsescu aestu spectacol ună operă rock. Ni si păru hăirl4tică muzica aţiloru di la Bucium tră aestu spectacol tră aţea că rock-ul easti o muzică aribelă, revoluționară, ași cum fu și Tudor Vladimirescu ca personaj istoric. Fu un spectacol cu ună distribuție cabaia mari, 60 di artiști, iara dupu aestu spectacol minduiimu că ti bun va s’hibă s’adrămu și ună versiune radiofonică. Sigura că nu avum cum s’asiguripsimu tră spectacolul radiofonic ună distribuție fadrată ditu 60 di artiști, ama nregistrările fură fapti maxus tră versiunea radiofonică. Idyea, scenariul fu minduitu avănda tu vidială specificlu și sirţăllea radiofonică, iara nregistrările s’feaţiră tru incinta a teatrului ditu Târgu Jiu. Mi hărsescu că aestu spectacol beneficiadză și di ună versiune radiofonică, tră atea că easti un spectacol important emu ti timini, emu ti pareia di la Târgu Jiu, ucazi cu cari lă haristusescu a artiștilor tră aestă colaborare extraordinară. Voi s’adavgu că trupa di actori a Teatrului Dramatic “Elvira Godianu” ditu Târgu Jiu easti cumădndusită di Cosmin Brehuță, un om timiraki, un director acutotalui atipic tră peisajul teatral românesc. Emu scenariul radiofonic, emu aţelu tră scenă ș-revendică paternitatea nu ditu clișeele cari compun di multi ori, ti amărtie, imaginea el Tudor Vladimirescu, că ditu traghedia antică, ditu dramaturgia shakespeariană, avânda și ndauă accente suprarealiste.”


    Spectacolul realizat di Gavriil Pinte, cu furñia a Bicentenarlui Tudor Vladimirescu și adratu tru colaborari cu Teatrul Dramatic Elvira Godianu ditu Târgu Jiu, lli-ari tru distribuție, ntră alţălli, pi Mihai Rădulea, Oana Marinescu, Cosmin Brehuță, Eugen Titu, Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache, Cornelia Diaconu, Adilina Puzdrea, Luminița Șorop.


    Autoru: Corina Sabău


    Armânipsearea: Taşcu Lala

























  • Regizorul Gavriil Pinte, nominalizat la Premiile UNITER

    Regizorul Gavriil Pinte, nominalizat la Premiile UNITER


    Trei dintre producțille Teatrului Naţional Radiofonic – Radio România au fost nominalizate la Premiile UNITER, categoria Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic: Un secol de teatru românesc la Chişinău – Revanşa memoriei interzise, scenariu de Mariana Onceanu, Radio Noir. Povestiri polițiste (Sezonul 1), dramatizare radiofonică de Mihnea Chelaru, şi Cazul Tudor Vladimirescu, scenariu radiofonic de Gavriil Pinte.



    Gavriil Pinte a absolvit Facultatea de Actorie la Târgu-Mureș și Facultatea de regie la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti. A realizat spectacole în teatrele din București, Satu Mare, Ploieşti, Baia Mare, Tulcea, Miercurea Ciuc, Giurgiu, Sibiu, Constanţa, Oradea, Timișoara. Din anul 1999 până în prezent este regizor artistic în cadrul Redacției Teatru a Societății Române de Radiodifuziune, în cadrul căreia a realizat mai multe spectacole de teatru radiofonic. A primit foarte multe premii pentru regie dintre care amintim Premiul UNITER pentru Teatru Radiofonic în 2OO2, 2OO3 și 2O11. Gavriil Pinte a realizat spectacole după viața și opera a numeroși scriitori: “Un tramvai numit Popescu – după viața și opera poetului Cristian Popescu (spectacol care s-a jucat la București și Sibiu, într-un tramvai aflat în trafic),”Ispita Cioran” – după viața și opera lui Emil Cioran, “Ghidul copilăriei retrocedate” – după Andrei Codrescu, “Călătoria” – după Constantin Abăluță, “şi cei din urmă vor fi cei din urmă” după Ioan Es. Pop.



    Cel mai recent spectacol radiofonic semnat Gavriil Pinte, Cazul Tudor Vladimirescu, porneşte de la personalitatea lui Tudor Vladimirescu, care s-a născut în 1780. Tudor Vladimirescu a fost domn al Țării Românești şi conducătorul Revoluției de la 1821, unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaştere naţională a României. În 1821, sub titlul “Cererile norodului românesc”, Tudor Vladimireascu făcea cunoscut programul revoluţiei, care prevedea, în primul rând, neamestecul puterilor străine în treburile interne ale țării și realizarea unor reforme. Este considerat primul document cu caracter constituţional din Ţările Române.


    “Uneori Vladimirescu a fost idealizat, mortificat în clișee. Nu am intenționat să facem un spectacol patetic, dar, totodată a fost departe de noi orice gând parodic, orice mijloc de a-l ironiza și duce în derizoriu pe marele pandur. Ne-a interesat un erou care, mai înainte de orice, a fost om. Dar un om care a jucat un rol istoric de primă mărime și a ajuns erou național. Scenariul surprinde aspecte din viața publică a lui Vladimirescu, împletite cu aspecte din viața lui privată, împreună alcătuind ceea ce s-ar putea să fi fost cu adevărat el, un om viu”. Așa își explică, pe scurt, regizorul Gavriil Pinte intențiile sale despre spectacolul teatru radiofonic Cazul Tudor Vladimirescu.


    Gavriil Pinte: “Versiunea radiofonică a fost precedată de o versiune de scenă, pentru că, inițial, spectacolul s-a jucat pe o insulă mărginită de brațele Jiului, la intrarea în orașul Târgu Jiu. Spectacolul s-a jucat noaptea, iar coloana sonoră a fost asigurată de formația Bucium, condusă de Andi Dumitrescu. Totul s-a petrecut live, aș putea numi acest spectacol o operă rock. Mi s-a părut potrivită muzica celor de la Bucium pentru acest spectacol pentru că rock-ul este o muzică rebelă, revoluționară, așa cum a fost și Tudor Vladimirescu ca personaj istoric. A fost un spectacol cu o distribuție numeroasă, 60 de artiști, iar în urma acestui spectacol am crezut de cuviință că este cazul să facem și o versiune radiofonică. Sigur că n-am avut cum să asigurăm pentru spectacolul radiofonic o distribuție formată din 60 de artiști, dar înregistrările au fost făcute special pentru versiunea radiofonică. La fel, scenariul a fost conceput având în vedere specificul și rigorile radiofonice, iar înregistrările au avut loc în incinta teatrului din Târgu Jiu. Mă bucur că acest specacol beneficiază și de o versiune radiofonică, pentru că este un spectacol important atât pentru mine, cât și pentru trupa de la Târgu Jiu, ocazie cu care le mulțumesc artiștilor pentru această colaborare extraordinară. Aș dori să adaug că trupa de actori a Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu este condusă de Cosmin Brehuță, un om minunat, un director total atipic pentru peisajul teatral românesc. Atât scenariul radiofonic, cât și cel pentru scenă își revendică paternitatea nu din clișeele care compun de multe ori, din păcate, imaginea lui Tudor Vladimirescu, ci din tragedia antică, din dramaturgia shakespeariană, având și câteva accente suprarealiste.”


    Spectacolul realizat de Gavriil Pinte, prilejuit de Bicentenarul Tudor Vladimirescu și realizat în colaborare cu Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, îi are în distribuție, printre alții, pe Mihai Rădulea, Oana Marinescu, Cosmin Brehuță, Eugen Titu, Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache, Cornelia Diaconu, Adelina Puzdrea, Luminița Șorop,




  • Pauza Mare 23.03.2022

    Pauza Mare 23.03.2022

    Teatrul Naţional Radiofonic — Radio România a primit trei nominalizări pentru Premiile UNITER la categoria “Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic”. Este vorba de spectacolele “Un secol de teatru românesc la Chişinău — Revanşa memoriei interzise”, scenariu de Mariana Onceanu, “Radio Noir. Povestiri polițiste” (Sezonul 1), dramatizare radiofonică de Mihnea Chelaru, şi “Cazul Tudor Vladimirescu”, scenariu radiofonic de Gavriil Pinte. Regizorii Mihnea Chelaru și Gavriil Pinte sunt invitații Corinei Sabău, la “Pauza Mare”:



  • Teatru-document cu şi despre Mircea Eliade

    Teatru-document cu şi despre Mircea Eliade

    Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră absolută, marţi 14 martie, două spectacole-document dedicate lui Mircea Eliade, personalitate unică în peisajul nostru cultural şi spiritual: Mircea Eliade – Jurnalul unei opere şi Mircea Eliade – Jurnal de suferinţe şi împliniri. Scenariul: Sorin Alexandrescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte

    .

    În distribuţie: Florin Zamfirescu, Florina Cercel, Bogdan Dumitrescu, Dan Condurache, George Mihăiţă, Felicia Pinte, Dan Aştilean, Ana-Maria Bălescu, Tomi Cristin, Vasile Toma, Dan Codreanu, Alexandru Neculcea, Ciprian Chiricheş, Gavriil Pinte.

    Cele două spectacole, realizate în seria Biografii, memorii, vor fi difuzate la Radio România Cultural, în intervalul orar 19:00 – 21:00. De asemenea, vor putea fi auzite şi la Radio România Internaţional, astfel: Mircea Eliade – Jurnalul unei opere, sâmbătă, 11 martie, de la ora 23:00, iar Mircea Eliade – Jurnal de suferinţe şi împliniri, sâmbătă, 18 martie, de la aceeaşi oră.

    Proiectul marchează împlinirea, pe 9 martie, a 110 ani de la naşterea scriitorului, filosofului, profesorului, istoric al religiilor – Mircea Eliade. Membru post-mortem al Academiei Române, începând cu anul 1990, Mircea Eliade este şi rămâne unul dintre marii oameni de cultură ai acestei ţări şi probabil, pe plan mondial, cel mai cunoscut om de cultură român. Este autorul a 30 de lucrări ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1.200 de articole şi recenzii cu o tematică foarte variată, foarte bine documentate, opera sa completă ocupând peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

    Regizorul Gavriil Pinte şi reputatul critic literar, semiotician, publicist şi profesor Sorin Alexandrescu, nepot de soră al lui Mircea Eliade, au propus acest spectacol radiofonic de teatru-document, prezentat în două episoade, în seria Biografii, memorii: Mircea Eliade – Jurnalul unei opere şi Mircea Eliade – Jurnal de suferinţe şi împliniri.Scenariile care stau la baza spectacolelor semnate de Sorin Alexandrescu şi în viziunea radiofonică a lui Gavriil Pinte vorbesc despre viaţa intimă şi publică, dar şi despre opera ştiinţifică şi literară/beletristică a lui Mircea Eliade, fiind reliefată legătura dureroasă cu România, pe care o păstrează deşi este nevoit să-şi accepte condiţia de emigrant.

    Imaginea omului de geniu, cu toate contradicţiile, împlinirile şi neîmplinirile, aşa cum este conturată în jurnalele sale, este transpusă radiofonic, într-un concept regizoral complex gândit de Gavriil Pinte, împreună cu Patricia Prundea – regizor muzical şi Mirela Georgescu – ing. regizor tehnic. Regia de montaj: Dana Lupu şi Robert Vasiliţă. Regizor de studio: Milica Creiniceanu. Redactorul şi coordonatorul proiectului: Magda Duţu.

    Capitalul teatral – radiofonic nepreţuit şi de necontestat al scrierilor lui Mircea Eliade, i-a oferit regizorului Gavriil Pinte prilejul de a alcătui o distribuţie bine articulată, ce reuneşte nume importante ale teatrelor bucureştene: Florin Zamfirescu în rolul titular, Florina Cercel – Femeia-Călăuză, Dan Condurache – Emil Cioran, George Mihăiţă – Eugen Ionescu, Bogdan Dumitrescu – Cititorul în pietre, Felicia Pinte – Nina Eliade, Dan Aştilean – Ortega y Gasset, Ana- Maria Bălescu – Christinel Eliade, Tomi Cristin – Miron Radu Paraschivescu, Dan Codreanu, Alexandru Neculcea, Ciprian Chiricheş – Vânzătorii de ziare, Vasile Toma – Salazar, Gavriil Pinte – Kierkegaard.

    În spectacol este inserată vocea lui Mircea Eliade, o înregistrare din Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române realizată în anul 1967.

    Luni, 13 martie, de la ora 11:00, la Clubul de la hotelul Ramada Majestic, de pe Calea Victoriei din Bucureşti, va avea loc audiţia cu public a acestui spectacol, în prezenţa actorilor, jurnaliştilor şi a echipei de realizatori. Intrarea este liberă

  • Premieren im Hermannstädter Nationaltheater „Radu Stanca“

    Premieren im Hermannstädter Nationaltheater „Radu Stanca“

    Es ist bereits zu einer Tradition rumänischer Nationaltheater geworden, am Anfang der Spielzeit einige der Erstaufführungen und ihrer Projekte in Vorbereitung auf die Bühne zu bringen. Das Hermannstädter Nationaltheater Radu Stanca“, Veranstalter der berühmten Internationalen Theaterfestspiele, bildet auch keine Ausnahme. In der ersten Oktoberwoche erfreuten sich sowohl das Hermannstädter Publikum als auch zahlreiche Journalisten und Theaterkritiker der ersten fünf Premieren der insgesamt 14 in der Spielzeit 2014 — 2015.



    Eröffnet wurde die Spielzeit mit der Vernissage der Kunstausstellung FOCUS TNRS: Visionen des Aufstands und der Tragödie“ der Künstler Sebastian Marcovici und Dragoş Dumitru. In der Ausstellung bebildern die jungen künstlerischen Fotografen die fünf Aufführungen, die in der ersten Oktoberwoche beim Nationaltheater im mittelrumänischen Hermannstadt dargestellt wurden. Sebastian Marcovici mit Einzelheiten:



    Wir haben drei‎ßig Fotos ausgestellt, sechs für jede Aufführung. Ausgestellt werden die Fotos auf den Plakaten unseres Kunstvereins »Focus Sibiu«. Es handelt sich um repräsentative Bilder, die dem Publikum die Möglichkeit gibt, sich einen Eindruck über die Aufführung zu machen. Meiner Ansicht nach muss man zuallererst den Sinn der Aufführung verstehen, bevor man sie fotografiert. Deshalb bleibt die Theaterfotografie mein Lieblingsgenre der Fotografie. Es ist eine gro‎ße Herausforderung für mich, mich selber sehr schnell in die Stimmung zu bringen, innerhalb einer einzigen Stunde muss ich fühlen, mir ein Bild von der Aufführung machen und letztendlich fotografieren. Die Aufführungen finde ich sehr gut, sehr visuell, farbenfroh, dynamisch, und sie bieten uns allen ausgezeichnete Bilder an.“




    Die Reihe der Erstaufführungen, die in der ersten Oktoberwoche dargestellt wurden, wurde von Marat/Sade“ des luxemburgischen Regisseurs Charles Muller eröffnet, einer Inszenierung nach dem Stück von Peter Weiss Die Verfolgung und Ermordung Jean-Paul Marats, dargestellt durch die Schauspielgruppe des Hospizes zu Charenton unter Anleitung des Herrn de Sade“. Das Drama war 1964 uraufgeführt worden. Der berühmte britische Regisseur Peter Brook hat das Stück in jenem Jahr in London und 1965 am Broadway inszeniert. 1966 wurde das Drama verfilmt. Das international erfolgreiche Theaterstück wurde 1966 mit dem US-amerikanischen Theater- und Musicalpreis Tony Award als bestes Theaterstück ausgezeichnet. Peter Brook wurde mit dem Preis für den besten Regisseur geehrt. Im Mittelpunkt des Dramas um die Französische Revolution stehen die beiden zentralen Gestalten Marat und De Sade mit ihren gegenseitigen Weltanschauungen und den damit einhergehenden Staatsentwürfen.



    In dem Hospiz zu Charenton inszeniert der Marquis de Sade zusammen mit Patienten und politischen Gefangenen eine Aufführung über die letzten Stunden im Leben von Jean-Paul Marat, einem Schriftsteller und Politiker der Französischen Revolution, der für die Radikalität seiner Auffassung bekannt wurde. Charles Muller ist der Ansicht, dass der Text immer noch aktuell sei:



    Der Dialog zwischen De Sade und Marat vertritt zwei gegenseitige Auffassungen angesichts des Sinns des Lebens. Beide müssen dabei scheitern. Heutzutage fällt es den Menschen vor dem Hintergrund der Situation in der Welt sehr schwer ein, sich das eigene Leben zu organisieren. Selbst wenn er in den sechziger Jahren des letzten Jahrhunderts entstand, ist der Text heute noch sehr aktuell. Es gibt Revolutionen in Ägypten, Tunesien, Syrien, die Situation in der Ukraine ist auch dramatisch, im Westeuropa nimmt die Arbeitslosenquote deutlich zu, genauso wie die Migrationsprobleme. Meiner Meinung nach sollte man in die Geschichte zurückblicken und verstehen, dass alle Aufstände zum Scheitern verurteilt waren. So wie die Franzosen sagen: ‚La révolution dévore ses propres enfants / Die Revolution frisst ihre eigenen Kinder‘. Es liegt in der menschlichen Natur. Ich kann verstehen, warum die französische Revolution entstanden ist, ich kann auch verstehen, dass im Oktober 1917 in Russland ein Aufstand ausbrach. Ich verstehe perfekt dass es die Menschen satt hatten und gegen ihre Regierungen aufgestanden sind, aber was danach kam, war Diktatur. Wir brauchen doch keine Diktatoren.“




    Die deutsche Abteilung des Radu-Stanca-Nationaltheaters hat das Stück Amadeus“ von Peter Shaffer in der Regie von Gavriil Pinte erstaufgeführt. Das Stück begibt sich auf die Spuren Mozarts und seines rätselhaften Todes. Gerüchten zufolge sei er vergiftet worden. Beschuldigt wird Antonio Salieri, der ursprünglich erfolgreichste Komponist am Hof des Kaisers Joseph II., bevor das Wunderkind Mozart auftaucht. Doch das Rätsel interessiert den Regisseur Gavriil Pinte weniger:



    Das ist nicht, was mich direkt interessierte, sondern dass der Künstler oftmals den politischen und wirtschaftlichen Bedingungen zum Opfer fällt. Heute wird unser Schicksal nicht von ideologischen, sondern von wirtschaftlichen Bedingungen geprägt. Mozart wurde mit dem Not, dem sozialen Elend und dem eingeschränkten geistigen Horizont derer konfrontiert, die ihn finanziell unterstützen sollten. Man kann das Thema Situation des Künstlers nicht ansprechen, ohne den sozialen und politischen Aspekt zu berücksichtigen, genauso wie man die ästhetische Hinsicht nicht weglassen kann. Mozart war seiner Zeit voraus. In diesem Stück handelt es sich eigentlich um die Situation des Künstlers, um den dramatischen Dialog zwischen dem begabten und dem niveaulosen Künstler, zwischen Mozart und Salieri. Es geht vielmehr um das Entzücken und die Qual der Schaffung bei Mozart sowie um das Elend der Mittelmä‎ßigkeit, den erschütternden Neid Salieris, in dem Theaterstück der einzige, der die Musik von Mozart völlig verstehen konnte und sie dennoch am stärkten hasste.“




    Die Reihe der Erstaufführungen beim Hermannstädter Nationaltheater wurde von von Eugène Ionescos Lektion“ in der Regie von Mihai Măniuţiu, einem äu‎ßerst sinnvollen Text über politische Manipulation, Verführung und Grausamkeiten, De ce Hecuba?“ (Warum Hekuba?“) von Matei Vişniec in der Vision der Regisseurin Anca Bradu, einer modernen Tragödie über die Königin von Troja, Hekuba, Oedipus“ des Regisseurs Silviu Purcărete, nach einem Originaldrehbuch des Regisseurs und den ursprünglichen Texten König Oedipus“ und Oedipus auf Kolonos“ von Sophokles ergänzt. Die Aufführung Oedipus“ wurde ebenfalls bei dem diesjährigen Internationalen Theaterfestival in Hermannstadt dargestellt und soll 2014 bei den Nationalen Theaterfestspielen auf die Bühne gebracht. Im April 2015 geht die Aufführung auf Tournee nach Tokyo.




    Audiobeitrag hören: