Tag: Gemania

  • Rezistența franceză tru România tru doilu polimu mondialu

    Rezistența franceză tru România tru doilu polimu mondialu

    România intră tru doilu polimu mondialu tru veara-a anlui 1941 după ţi tru 1940 avea traptă ună triplo arăkeari teritorială. Tru cirişaru 1940,Uniunea Sovietică arăkea Moldova anamisa di Prut și Nistru număsită Basarabia și Bucovina di Nordu. Tru august 1940, eara arada ali Ungarie s’arăkească ună parte a teritoriului românescu, giumitatea di nordu ali Transilvanie și Maramureșlu. Diapoa tru yismăciuni 1940 yinea treia dalgă a goadăllei cu arăkerli, Vărgăria aputrusea Dobrogea di sud i Cadrilaterlu. Criza ahăndusită cari vini diapoa dusi la avinarea di pi tronu a văsillelui Carol al II-lea și la instaurarea a dictaturăllii legionaro-antonescieană. Năulu regim u aşţă România cătă alianța cumăndusită di Germania nazisă și cătră polimlu contra ali SUA, Marii Britanii și Uniunillei Sovietiţi.



    Surparea-a sistemului di tratati di irini di la bitisita-a primlui polimu mondial avu căbili si s’facă maş după ţi Franța, prota artizană a sistemlui di Versailles, avea cădzută tru cirişaru 1940. Surparea ali Franță nsimna arcarea ali Europă tru nai cama zñiipsitu polimu di până atumţea ţi avu dzăţ di miliuñi di mort și mări zñii materiale. Europa intra sumu control ali Germaniei naziste și va s’hiba ananghi di aproape 5 ani di eforturi militare susțănuti aţea turlie că regimul hitleristu s’hibă azvimtu.



    Tru aţelli ani grei, născănţă oamini nu s-alăsara azvimţă. Cu tuti că tuti canda eara kiruti și alumta fără hăiri dinintea a unui adversar multu ma vărtosu, elli scoasiră tu migdani că ñiţli acțiuni pot s’agiungă s’hibă importante. Pirmitusearea a trei cetățeañi francezi mpliñi di curayiu, rezidență tru România, cari nu s-alăsară aputrusiţ di vitregia timpurilor nă easti spusă di istoriclu Oana Demetriadi di la Consiliul Național ti Studierea Arhivilor a aţillei di ma ninti Securitati. “Easti zborlu ti ună parei di cetățeni francezi cari tru România ţi s’ndridzea ti polimu apufusiră cu multu curayiu s’facă spionaj. Făţea spionaj tră Franța liberă, făţea spionaj tră englezi. Tru ţentrul a pirmitusearillei easti ună doamnă, Henriette Sümpt, ună franțuzoaică agiumtă cetățean român dupu ţi s’mărtă cu doi cetățeañi români, succesivu, stabilită tru România tru 1928. Ea vru s’facă ţiva tră văsilia allei cari avea simnată armistițiul cu Germania. Ea află un izvuru di legătură cu Special Opearations Executive di Istanbul și ahurheaşti s’lă pitreacă hăbări a englezilor di aclo. Nu ștea că aţelu izvuru eara viglleatu di Serviciul Special di Informații român.”



    Henriette Sümpt eara secretară la biroulu ditu București a cunuscutăllei agenții di hăbări franceze Havas. Aproapea di ahurhita a polimlui, ahurhinda cu anlu 1940, ea ahurhi s’ufilisească bazili di date ali agenție tră s’da informații ti Franța și Marea Britanii. Ahurhi pritu aţea tra s’da informații ti minărli ali askeri germane ditu România: seamni militari, numiri di anmatriculare a vehiculiloru militare, tiplu di armament ţi ălu videa, traseele pi cari urdina trupele germane, numirlu a lor. Henriette Sümpt s’priimna pritu măhălălu Floreasca ditu București di iu putea s’veadă minărli a avioanilor germane di pe aeroportul Băneasa. Tutunăoară, ea urdină și tru altţă căsăbadz cum Galați, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Iași, Botoșani, tuti către sinurlu ditu apirita ali României.


    Oana Demetriadi. “Ea, deadunu cu un ziaristu francez, Maurice Négre, aprăftăseaşti s’adară unu ñicu şingiru di spioni și s’pitreaca niscanti diseamni. Canda eara ti hazi. Eara niscănti frăndză, niscănti zărcădz, unu căţălacu, ună prici cari eara pănu tru soni seamnili ascumti a unitățloru militare germane dănăsiti tru România cari s’duţea pi frontul ditu Balcani și s’ndridzea s’ducă și cătă URSS.”



    Ghini ma acțiunile a llei și a pareiillei nu arămân nividzuti. Va s’hiba ncllisa ti şcurtu kiro am ava s-aibă clemență. Oana Dimetriadi. “Tutăpareia fu aflată, membrilli a llei fura ncllişi, la insistențele a germanilor. Henriette fu prima arestată. La percheziție lli-aflară un material informativ. Agentul SSI cari u aresteadză u zuyrăpseaşti cu unu zboru: eara una mlleari mşeata , mintimena, cu un spirit di observație extraordinar, cu harea ti desenu, cari să spusi multu isihă tu oara tru cari fu ncllisa. S-feati ntrăoară un procesu, tru unu mesu tută afacerea fu bitisită. Maurice Négre fu eliberat tru ndoi meşi pritu intervenția a statlui francez, Henriette armas tru hăpsani. Tricu pritu ma multi hăpsăñi, maxusu prituhapsanea di mulleri di Mislea. Nicukirlli a llei, cari ma largu u tiñisea cu vrearea-lă u agiutarăs’adara memorii către conducătorul statlui și, pritu aestu, cătră văsillelu Mihai tră s’hiba grațiată. Ditu 10 ani di lucru cu zorea ălli si alăxi pideapsa ti unu anu di hăpsani și fu elibearată tu 22 di august 1944, fără niti ună ligătură cu ţi vrea s’faca a daua dzuua , tru 23 august 1944.”



    Pirmitusearea a Henriettăllei Sümpt va s’ducă ma largu și după polimu. Agiumsi soră di caritate și maseuză la ţentrele di recuperari a sportivilor. Fu alăgată di Securitatea comunistă și caracterizărli fapti tie a di informatori suntu tru general pozitive. Tru 1959, la intervenția a treilui nicukiru român cari avea aprăftăsită s’fugă tru Franța și a soiillei a llei di aclo, ălli si deadi pașaportul și s-turna tu patridă. Pi ningă Henriette Sümpt și Maurice Négre lipseaşti s’hibă adusă aminti şi numa al Jean Paul Lenseigne, treilu jurnalistu francez ditu pareia mplina di curayiu cari ș-apără văsilia și căndăserli pănu di mardzină.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala

  • Rezistența franceză în România în cel de-al doilea război mondial

    Rezistența franceză în România în cel de-al doilea război mondial

    România a intrat în cel de-al doilea război mondial în
    vara anului 1941 după ce în 1940 suferise o triplă amputare teritorială. În
    iunie 1940, Uniunea Sovietică anexa Moldova dintre Prut și Nistru denumită
    Basarabia și Bucovina de Nord. În august 1940, era rândul Ungariei să anexeze o
    parte a teritoriului românesc, jumătatea de nord a Transilvaniei și
    Maramureșul. Iar în septembrie 1940 venea al treilea val al șocului amputărilor,
    Bulgaria ocupa Dobrogea de sud sau Cadrilaterul. Criza profundă care a urmat a
    dus la înlăturarea de pe tron a regelui Carol al II-lea și la instaurarea
    dictaturii legionaro-antonesciene. Noul regim a reorientat România către
    alianța condusă de Germania nazisă și către războiul împotriva SUA, Marii
    Britanii și Uniunii Sovietice.


    Ruinarea sistemului de tratate de
    pace de la sfârșitul primului război mondial fusese posibilă numai după ce
    Franța, principala artizană a sistemului de la Versailles, căzuse în iunie
    1940. Prăbușirea Franței a însemnat aruncarea Europei în cel mai distructiv
    război de până atunci soldat cu zeci de milioane de morți și cu uriașe pagube
    materiale. Europa intra sub controlul Germaniei naziste și va fi nevoie de
    aproape 5 ani de eforturi militare susținute pentru ca regimul hitlerist să fie
    învins.


    În acei ani grei, unii oameni nu s-au
    dat bătuți. Cu toate că totul părea pierdut și lupta inutilă în fața unui
    adversar mult prea puternic, ei au dovedit că micile acțiuni se pot dovedi
    importante. Povestea a trei cetățeni francezi curajoși, rezidenți în România,
    care nu s-au lăsat copleșiți de vitregia timpurilor ne este spusă de istoricul
    Oana Demetriade de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei
    Securități. Este vorba
    despre un grup de cetățeni francezi care în România care se pregătea de război
    au decis cu mult curaj să facă spionaj. Făceau spionaj pentru Franța liberă,
    făceau spionaj pentru englezi. În centrul poveștii este o doamnă, Henriette Sümpt, o
    franțuzoaică devenită cetățean român în urma căsătoriei cu doi cetățeni români,
    succesiv, stabilită în România în 1928. Ea a vrut să facă ceva pentru țara ei
    care deja semnase armistițiul cu Germania. Ea găsește un canal de legătură cu
    Special Operations Executive de la Istanbul și începe să le transmită
    informații englezilor de acolo. Nu știa că acel canal era supravegheat de
    Serviciul Special de Informații român.


    Henriette Sümpt era secretară la
    biroul din București al celebrei agenții de știri franceze Havas. În preajma
    începerii războiului, începând cu anul 1940, ea a început să folosească bazele
    de date ale agenței pentru a furniza informații Franței și Marii Britanii. A
    început prin a da informații despre mișcările armatei germane din România:
    însemne militare, numere de înmatriculare ale vehiculelor militare, tipul de
    armament pe care îl vedea, traseele pe care se deplasau trupele germane,
    numărul lor. Henriette Sümpt se plimba prin cartierul Floreasca din București de unde putea
    vedea mișcările avioanelor germane de pe aeroportul Băneasa. De asemenea, ea a
    călătorit și în alte orașe precum Galați, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Iași,
    Botoșani, toate către granița de est a României.

    Oana Demetriade. Ea, împreună cu un ziarist
    francez, Maurice Négre, reușește să facă o mică rețea de spioni și să trimită niște
    desene. Pare banal sau haios. Erau niște frunze, niște căprioare, un cățel, un
    șarpe care erau de fapt însemnele camuflate ale unităților militare germane
    staționate în România care mergeau pe frontul din Balcani și se pregăteau să
    meargă și spre URSS.


    Însă acțiunile ei și ale grupului nu
    rămân neobservate. Va fi în curând arestată dar va beneficia de clemență. Oana
    Demetriade. Întreaga rețea a
    fost descoperită, membri ei au fost arestați, la insistențele germanilor.
    Henriette a fost prima arestată. La percheziție i s-a descoperit un material
    informativ. Agentul SSI care o arestează o descrie într-o frază: era o femeie
    frumoasă, foarte inteligentă, cu un spirit de observație extraordinar, cu
    talent la desen, care a fost foarte calmă în momentul în care a fost arestată
    păstrându-și stăpânirea de sine. S-a făcut un proces foarte rapid, într-o lună
    toată afacerea a fost încheiată. Maurice Négre a fost eliberat în
    câteva luni prin intervenția statului francez, Henriette a rămas în închisoare.
    A trecut prin mai multe închisori, în special prin penitenciarul de femei de la
    Mislea. Soții ei, care în continuare îi purtau o afecțiune deosebită, au
    ajutat-o să facă memorii către conducătorul statului și, prin acesta, către
    regele Mihai pentru a fi grațiată. Din 10 ani de muncă silnică i s-a comutat
    pedeapsa la un an de închisoare și a fost eliberată pe 22 august 1944, fără
    nicio legătură cu ce avea să se întâmple a doua zi, pe 23 august 1944.


    Povestea Henriettei Sümpt va
    continua și după război. A devenit soră de caritate și maseuză la centrele de
    recuperare a sportivilor. A fost urmărită de Securitatea comunistă și caracterizările
    făcute ei de informatori sunt în general pozitive. În 1959, la intervenția
    celui de-al treilea soț român care reușise să plece în Franța și a rudelor ei de
    acolo, i s-a acordat pașaportul și s-a repatriat. Alături de Henriette Sümpt și Maurice
    Négre
    merită amintit și numele lui Jean Paul Lenseigne, cel de-al treilea jurnalist
    francez din curajosul grup care și-a apărat țara și convingerile cu
    determinare.