Tu bitisita-a protlui polimu mondial, lumea spunea multi căftări. Spunea căftări ti irini, eara tru căftarea a unăllei altă lumi ma bună, ama tru idyiulu kiro eara cu căftarea ti znuearea a aradăllei veaclle.
S’mintea vecllili idei cu nali idei și alathusea cu minduirea limbidă. Tru aţea hearbiri, minărli suţial-politiţi revendicative la mulţă lă si părea că easti ceareaia nai ma buna. Polimlu avea adusă mări ixiki și ceareili radicali avea amintată mulță adepță și revoluțiili bolșeviţi ditu Rusia, Ungaria, Germania avea scoasă tu migdani nădii. Tu aestă hăvaie, tru 13 andreu 1918 tru misuhorea-a Bucureștiului, pi Calea Victoriei, avea loc ună dimonstrație a lucrătorloru tipografi cari va s’bitisească tragic. 6 morţă și 15 pliguiţ va s’nreghistreadză atumţea căndu askerea loa meatri contra a aţiloru cari vrea ta ş’caftă ndrepturile.
Ghi ma aestă zuyrăpseari minutişu ari ananghi di exighiseri. Istoriclu Ioan Scurtu zuyrăpsi cumu s’dusiră lucărli atumţea. “București eara sediul a Partidului Socialist, dinăpoia a băsearicăllei Kretzulescu, tru ţentrul a căsăbălui. Di aclo, di la sediul a partidului și al sindicatelor, huryeaţlli nkisiră cu scupolu ta s’ducă cătă Palatul Regal. Ama anvărligară niheamă pritu calea Câmpineanu, ta s’ibtră diapoa pi Calea Victoriillei. Și căndu agiumsiră aproapea di Teatrul Național, atumţea nu exista Palatul Telefoanelor, armata feaţi unu baraj. S-feaţi căftarea că huryeaţlli să s’arăspăndiască, ama elli avea naeti ta ş’grească căftărli dinintea a pălatillei. Huryeaţlli nu diadiră năpoi si ahurhiră s’grească lozinci, “Libirtate!”, “Vrem pâni!”, “Vrem chirii ieftine!”. Și atumţea armata amină tufeki. Tru comunicatlu cari s-diadi a publicitatillei a daua dzuuă, guvernul spunea că fu ună manifestație, că huryeaţlli avea aminată contra ali askeri și că aesta vini cu apandisea. Dupu aestă atacă s’nreghistraseră 6 morță și 15 pliguiţ, tuț ditu arada-a huryeaţloru. Comunicatul eara căsut cu hiru albu, dimecu, politicianlu liberal I. G. Duca, tru memoriile a lui, spune limpidu că armata fu maş ea aţea cari amină tufeki și că fu multu di multu preşcavă.”
Manifestația fu di amploari ñicuratăă, ama ea acăţă proporții tru epocă și după 1945. Regimllu comunist instalat di armata sovietică exageră cu multu andicra di cum u avea faptă guvernul cari avea reprimată demonstrația. Ioan Scurtu. “Tru ligătură cu numirlu di morță ari ună muabeti. Când mini viñiu București, tru 1957 și până tru 1990, ningă casa znuită parțial a Teatrului Național eara un monument pi cari angrăpsea că la 13 di andreu 1918 102 di lucrători fură vătămaţ ditu la cumandulu a guvernului burghezo-moșieresc. Tru 1967 avui furñia să-lli fac ună vizită al Gheorghe Cristescu, cari fu secretarul a Partidului Socialist și avea agiumtă secretarlu a Partidului Comunist ditu România. Ntră altili, ăñi pirmitusi și cum eara cu aţelu numiru di morță di pi monument. Spusi că avea zburătă cu soţlli a lui s’ducă la cathi sector și s’misură morțăllii ditu atea dzuuă di 13 di andreu 1918. Eara nregistraț 102 morță, ama eara cadealihea că nai ma mulţă nu avură niţi ună ligătură cu minarea respectivă.”
Lu ntribămu Ioan Scurtu desi organizatorlli a demonstrațiillei fură inspiraț di urnekea a revoluțiillei bolșevică. Aesta fu ună căbati greauă arcată pi zverca a demonstranțălor. “Partidlu Socialistu, tu aţelu kiro, avea căftări politiţi. Căfta avinarea-a burgheziillei, a exploatarillei, ună Românie republicană. Ama manifestația n’sine nu s-disvărti sumu aesti lozinţă. Cadealihea că guvernul căftă ta s’da aliştei minari exclusivu un caracteru politicu. Tru comunicattlu datu tru publicitati să spunea că, tru ligătură cu bolșevicilli di Moscova și cu comuniștilli di Budapesta, huryeaţlli acționară cu scupolu ti arăsturnarea, alăxearea dimecu ali aradă socială existentă. Tamamu a daua dzuuă, tru 14 di andreu 1918, guvernul deadi tru publicitati decretlu-nomu tră exproprierea a mărlor moșii di pisti 100 di ictări cu scupolu ta s’da nicukirati a huryeaţloru. Decretlu eara dat ta s’nu ţiva di s’faţi ună cumitie şipritu hori. Huryeaţlli fură haristusiţ, s-deadi nicukirati şi s’feeaţi reforma agrară.”
Memoria a purtaticlui ţi lu spusi askerea arusească ditu România tru iarna-a anlui 1917-1918 fu ună urută tră români, autorități și populație. Anarhia și prişcăviili ţi li feaţiră arușlli ambitaț di bolșevismu fură di mari piriclliu tră stabilitatea di atumţea. Lo meatri di primansusu guvernul tră atea că avea un potențial exploziv? Ioan Scurtu.:“Apelăm tut la I. G. Duca. El relateadză că avu pisti vără 7 ani ună muabeti cu generalu cari cumăndusi represiunea și aestu s’alăvda, ditu inițiativă işiş, apufusi cu aminarea tufeki. El, generalu Mărgineanu, lli-ari data telefon a primlui ministru Ion I. C. Brătianu cari tamam lli-avea spusă s’nu ţiva di amină tufeki. Lipsea s’află misura di arăspăndreari, ama fără prişcăville pănu di mardzină. Mărgineanu spunea că el ş’avea loată borgea și că avea aprăftăsită s’curmă atea evoluție cătă bolșevismu a Româniillei. Dealihea easti că guvernul nu trapsimăna di la acțiune și că generalu Mărgineanu fu decorat di văsillelu Ferdinand.”
Greva huryeaţloru tipografi ditu 13 di andreu 1918 fu un episod m4rdzinalu tră societatea românească di atumţea. Ea easti ama importantă tră noi tra s’avemu ună imagine completă tu bitisita a unei epocă.
Autoru: Steliu Lambru
Armânipsearia: Taşcu Lala
