Vila Luminiș
din Sinaia a fost locul predilect de creație
al celui mai mare muzician român, George Enescu de la a cărui naștere se
împlinesc 139 de ani. Construită după planurile compozitorului, aceast casă
păstrează și azi vibrația geniului său.
Despre
Eminescu, marele poet român, se crede că s-a spus totul. S-a născut la 15
ianuarie 1850, la Botoşani, şi a murit în 1889, la 15 iunie, la Bucureşti. Fără
îndoială, istoria pune sub semnul îndoielii aceste informaţii, mai ales data
exactă şi locul naşterii. Cert este că părinţii săi erau Raluca şi Gheorghe
Eminovici, oameni de vază şi cu carte din Ipoteşti, acolo unde poetul şi-a
trăit copilăria ca o poezie. Treptat, viaţa l-a atras în vâltoarea sa nebună. A
făcut şcoala la Cernăuţi şi tot acolo debutează, la 16 ani, cu o poezie
dedicată mentorului mai multor generaţii de intelectuali români, Aron Pumnul. Peste o lună publică în revista Familia scoasă
în capitala maghiară Pesta, de Iosif Vulcan, marele om de cultură român.
La
nici 20 de ani, Mihai Eminescu circulă în spaţiul naţional românesc, indiferent
de frontierele care îl brăzdează. Se mută la Blaj, stă o perioadă la Sibiu,
apoi trece munţii în Muntenia, la Bucureşti. Călătoreşte prin Valahia
mijlocului de secol XlX cu o renumită trupă de actori români, lansează proiecte
literare, studiază filosofia şi dreptul al Viena, vine la Putna la marele
congres al studenţilor bucovineni. Şi-a scris fantastica operă într-o perioadă
scurtă, până la 33 de ani, când doctorii constată o degradare consistentă a
funcţiilor psihice. Avea să mai trăiască încă 6 ani, până în iunie 1889. Opera
sa a uimit şi încântat încă din timpul scurtei şi zbuciumatei sale vieţi.
Eminescu
este, în primul rând, un poet de factură romantică, dar personalitatea sa este
mult mai complexă. A scris mult şi în mai multe genuri literare, totul la nivel
de geniu. De
asemenea, a avut o intensă activitate jurnalistică, fiind un spirit viu şi
extrem de critic. De mai multe ori s-a spus despre Eminescu că este un
jurnalist năucitor de actual. Alltfel spus, observaţiile sale asupra
societăţii omeneşti, asupra economiei şi politicii acelor vremuri din România,
şi analiza la care le supune sunt pertinente şi după mai bine de un secol. A avut dintotdeauna critici dar creaţia sa este
apreciată numai la superlativ. A fost numit omul deplin al culturii române şi
este asimilat spiritului românesc, sensibil, dramatic de multe ori, de o înaltă
frumuseţe. A inspirat, cu opera sa sau cu propria sa existenţă, toate genurile
creaţiei culturale, de la artele plastice şi muzică, la teatru şi film.
În 2010
s-a luat decizia ca ziua sa de naştere, 15 ianuarie, să fie sărbătorită, în
România, ca Zi a Culturii Naţionale. Dincolo de Prut, în Republica Moldova,
parte istorică a Moldovei în care s-a născut Eminescu, 15 ianuarie este Zi
Naţională a Culturii. De altfel, pentru toţi românii, oriunde s-ar afla ei,
Eminescu este reperul esenţial al spiritualităţii naţionale, prin tot ceea ce
el a scris, ceea ce a gândit şi a trăit. Este greu de găsit o modalitate nouă
prin care să ne raprotăm la personalitatea sa aproape mitică. De aceea, trebuie
să ne întoarcem la Eminescu direct şi fără ocolişuri. Şi nu o putem face decât
citindu-l pe Eminescu, să parcurgem rândurile sale aşa cum le-a aşternut el şi
le-a publicat. Modernitatea zilelor noastre ne va permite să alcătuim cât mai
bine contextul arderii creatorului şi îl vom înţelege mult mai bine pe
Eminescu, poetul scriitorul, filosoful, criticul, polemistul, patriotul, omul. A
scris despre rostul omului pe pământ dar şi despre iubire, a aşternut versuri
romantice şi articole de atitudine, s-a înclinat în faţa mamei şi a amintirilor
copilăriei şi i-a înfierat pe polticienii corupţi şi liderii făţarnici, a
povestit despre codrii copilăriei şi a creat lumi astrale, odată cu personajele
sale. Citind din Eminescu le vom redescoperi pe toate acestea, şi ne vom regăsi
pe noi înşine, de-a dreapta omului deplin al culturii româneşti.