Tag: George Bacovia

  • Bacovia și Alecsandri la Bacău

    Bacovia și Alecsandri la Bacău

    Se
    împlinesc 141 de ani de la nașterea, la Bacău, a celui mai important scriitor
    simbolist român, George Bacovia. Suntem pe urmele lui, în orașul natal, cu
    prof. univ.dr. Ioan Dănilă de la Universitatea Bacău dar și pe ale altui mare
    scriitor născut la Bacău, Vasile Alecsandri. 5 minute






  • Acasă la George Bacovia

    Acasă la George Bacovia

    Reportaj în Casa – Muzeu George și Agatha Bacovia din București. Descoperim universul poetului simbolist român, dar și al artistului Bacovia. Casa găzduiește o selectie de portrete ale lui Bacovia realizate de 180 de artisti plastici din 50 de tări. Expoziția temporară marcheaza 140 de ani de la nașterea poetului. Ne însoțesc Victor Eugen Mihai -VEM, artist plastic (organizatorul expoziției) și Lelia Spirescu, muzeograf.


    Sursa : Valentin Țigău/RRI





  • L’univers domestique du poète George Bacovia

    L’univers domestique du poète George Bacovia

    Ce poète symboliste enchante aujourdhui encore ses lecteurs par ses vers simples et tristes qui illustrent si bien la mélancolie quils arrivent même à lembellir. Sa survie mondaine a dépendu surtout de sa femme Agatha, grâce à laquelle la petite maison musée George et Agata Bacovia existe de nos jours. Sur sa création et sur son emplacement à la périphérie de la capitale, écoutons Lelia Spirescu, muséographe au Musée national de la littérature roumaine à Bucarest :



    « Cétait un « quartier démocrate » comme le poète aimait lappeler. Cétait un quartier ouvrier, une partie de ce monde de la pauvreté. Il ne sagissait pas du tout dhabitants aisés. On a limpression que ce lieu a été spécialement créé pour lui. Eh bien, George Bacovia avouait à un moment donné que presque lintégralité de ses souvenirs – tant de son enfance que de sa vie adulte – étaient liés à la ville de Bacău. Toutefois, ce fut dans cette demeure quil a emménagé en 1933, aux côtés et grâce à son épouse, Agatha Grigorescu. Ce fut elle qui a réussi à la faire construire, par le biais dun crédit accordé par la Maison des enseignants, une sorte dunion professionnelle. La maison fut construite en temps record, cest-à-dire en un mois, et les travaux furent réalisés sous la coordination dAgatha Grigorescu en personne. Comme je le disais, cette demeure semble avoir été spécialement créée pour George Bacovia. Il était une personne assez solitaire, introvertie, maladive, fragile tant du point de vue physique que psychique. Il a souffert pas mal de dépressions aussi. Et en revanche, Agatha a été une optimiste, une battante tout au long de sa vie. Il est vrai quelle navait pas le choix. Elle a soutenu le poète toute sa vie, et même après sa mort. Ce fut elle qui a souhaité que sa mémoire littéraire soit vivante pour toujours, et cest pourquoi elle fit don de cette demeure à lEtat ; cétait un musée dès 1958, une année après la mort du poète. »



    Même sil avait passé une grande partie de sa vie à Bucarest, George Bacovia a été marqué plutôt par sa ville natale, Bacău (est de la Roumanie). Dailleurs, son pseudonyme littéraire est issu justement du nom de cette ville Bacău – Bacovia. Lelia Spirescu :



    « Le poète George Bacovia est né à Bacău le 17 septembre 1881 dans une famille de marchands qui avaient beaucoup denfants. 11 enfants sont nés dans la famille du poète dont le vrai nom était Gheorghe Andone Vasiliu, mais que nous connaissons sous son pseudonyme littéraire de George Bacovia. Son premier contact avec la ville de Bucarest date de 1903, lorsquil sinscrit à la Faculté de Droit. Par la suite, il allait se retirer de la faculté de Bucarest après trois ans pour sinscrire à celle de Iasi, études quil achève en 1911. Il fait des aller-retours entre Bucarest, Bacau et Iasi. Son épouse est née à Mizil, au comté de Prahova, le 8 mars 1895 et na pas eu une vie facile. Sa mère est décédée quelques jours après laccouchement, alors que son père est mort lorsquAgatha avait 15 ans. Elle a eu aussi deux autres sœurs. Elle fut élevée par sa famille élargie et a fait la connaissance du poète George Bacovia en 1916. Agatha Grigorescu fut à son tour poétesse. Diplômée de la Faculté de lettres et de philosophie, elle a enseigné la langue et la littérature roumaines. Elle a également été professeur remplaçant de français. Ses débuts littéraires remontent à 1923, année de la publication de son volume « Harmonies crépusculaires ».



    Avec un caractère diamétralement opposé à celui du poète, Agatha a assuré à George Bacovia tout lappui matériel et psychologique dont celui-ci avait besoin. Elle a fait construire la maison bucarestoise pour quelle abrite et protège le poète, et cétait une demeure censée la représenter, affirme Lelia Spirescu :



    « Cette maison est extrêmement modeste, tranquille, paisible, elle combine des dénergies tant de la part dAgatha que de George, tellement atypiques tant pour Agatha que pour Bacovia. La luminosité de limmeuble nous fait penser à loptimisme dAgatha, alors que George Bacovia sidentifie avec la modestie et la couleur sombre des meubles. Ces énergies se font sentir de nos jours encore. Les deux semblent être près de nous lorsque nous visitons cette demeure. »



    Avec seulement trois pièces et quelques petites annexes, la maison musée George et Agatha Bacovia est remplie dobjets personnels du couple : meubles, livres, appareils de radio, toiles, mais aussi le violon dont le poète aimait jouer. Lelia Spirescu :



    « Il a aimé en égale mesure le dessein et la musique. En fait, ce fut pour ses dessins quil a été primé pour la première fois dans sa vie. Cétait en 1899, une année à double signification pour George Bacovia. Cest en 1899 quil débute dans la revue « Literatorul », publiée par le poète Alexandru Macedonski, et ce fut la même année quil obtenait le premier prix du concours national de dessin artistique et de nature. La musique a été une autre passion de George Bacovia. En fait, cétait sa première passion, celle qui a rempli son âme et quil a découverte dès son enfance, lorsquil était membre de lorchestre de lécole. Au collège, il a même dirigé cet orchestre avec une tel sens de la musique que son professeur lui a même conseillé de suivre les cours du Conservatoire. Ce ne fut pas le cas, puisque Bacovia a choisi la poésie, tout en restant fidèle à la musique. Il a aimé le violon toute sa vie, ce fut son instrument préféré. Je crois quil ne pouvait même pas choisir un instrument qui puisse mieux résonner avec ses sentiments. Et je citerais le poète qui disait : « Au début, jai fait de la musique et selon les cordes du violon, jai écrit des vers ».



    Après le décès de Bacovia, limmeuble dans lequel il a vécu et tout son patrimoine est devenu « collection dutilité publique », gérée par lépouse du poète et par leur fils. Après le don fait à lEtat en 1966, limmeuble est transformé en maison musée.


  • Universul domestic al poetului George Bacovia

    Universul domestic al poetului George Bacovia

    Într-unul din cartierele mărginașe ale Bucureștiului interbelic, rămas până azi o zonă destul de modestă a capitalei, se află casa mică, insignifiantă la prima vedere, dar primitoare a poetului George Bacovia. Considerat poet simbolist de către critica de specialitate — ca să fie încadrat într-un stil –, Bacovia farmecă și astăzi cititorii prin versurile lui simple, triste, dar care reflectă foarte bine melancolia, înfrumusețând-o. De altfel, tristețea poeziilor lui era o consecință a firii lui fragile și depresive. Supraviețuirea sa mundană a depins mai ales, de soție, Agatha, căreia i se datorează și existența micii locuințe denumită azi Casa memorială George și Agatha Bacovia”.



    Despre apariția ei și amplasarea la periferia capitalei, ne povestește Lelia Spirescu, muzeograf la Muzeul Național al Literaturii Române din București. A fost o zonă sau un cartier democrat”, cum îi plăcea poetului s-o numească. Era o zonă a lumii sărăcăcioase, a lumii muncitorești. Nu era nici pe departe o zonă a oamenilor cu stare. Desigur, parcă a fost un loc creat special pentru sufletul lui. Ei bine, George Bacovia mărturisea la un moment dat că mai toate amintirile sale, atât din viața de copil, cât și cele din viața de adult sunt legate de orașul Bacău. Însă în această casă s-a stabilit în anul 1933 împreună cu și datorită soției sale, Agatha Grigorescu. Ea, printr-un împrumut la Casa Corpului Didactic, a reușit să construiască această casă într-un timp record, adică în aproximativ o lună. Și tot ea a fost diriginte de șantier. Cum spuneam, parcă a fost un loc creat special pentru pentru sufletul lui. El a fost o fire retrasă, introvertită, bolnăvicioasă, firavă atât fizic, cât și psihic. A suferit și de depresii. Iar Agatha a fost o optimistă, o luptătoare pe tot parcursul vieții. E adevărat că nu prea avea voie să fie altfel. A fost cumva un sprijin pe tot parcursul vieții poetului, dar și după ce acesta s-a stins din viață. Și-a dorit ca memoria sa literară să rămână veșnic vie, așa că a donat casa statului, iar casa a devenit muzeu încă din anul 1958, la un an după moartea poetului.



    Deși a petrecut mare parte din viață la București, George Bacovia a rămas marcat de orașul său natal, Bacău. Lelia Spirescu: Poetul George Bacovia s-a născut la Bacău pe 17 septembrie în anul 1881 într-o familie de negustori cu mulți copii. 11 copii au fost în familia poetului pe numele lui adevărat Gheorghe Andone Vasiliu, dar noi îl cunoaștem din literatură sub pseudonimul de Bacovia. Primul contact al lui cu Bucureștiul a fost, de fapt, în 1903 când s a înscris la Facultatea de Drept de unde care s-a retras după primii trei ani. În 1907 s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași pe care a absolvit-o în 1911. A tot pendulat între București, Bacău și Iași. Soția sa s-a născut la Mizil, în județul Prahova, pe 8 martie 1895 și n-a avut o viață deloc ușoară. A rămas orfană de mamă la doar câteva zile după ce s-a născut și de tată, la 15 ani. A mai avut două surori. A fost crescută de către rude, iar pe poet a ajuns să îl cunoască în 1916. A fost poetă la rândul ei. A fost absolventa Facultății de litere și filozofie, a predat limba și literatura română. Uneori a fost și suplinitoare, a predat limba franceză. A debutat în literatură în 1923 cu volumul Armonii crepusculare”.



    Având o fire diferită de a poetului, Agatha i-a asigurat acestuia necesarul sprijin material și sufletesc, proiectând inclusiv casa din București ca un adăpost pentru el și ca un cămin reprezentativ pentru ea, după cum o descrie Lelia Spirescu: Această casă este o casă extrem de modestă, tăcută, liniștită, o casă ce îmbină un cumul de energii atât agatiene, cât și bacoviene, atât tipice pentru Agata, cât și pentru Bacovia. Prin luminozitatea casei ne duce cu gândul la optimismul ei, iar pe Bacovia îl reprezintă prin modestie, prin tonalitatea închisă a pieselor de mobilier. Aceste energii se simt și acum. Parcă îi simțim aproape de noi când vizităm această casă.



    Având doar trei camere și câteva dependințe mici, Casa memorială George și Agatha Bacovia este plină de obiectele personale ale cuplului: mobilier, cărți, aparate de radio, tablouri, dar și vioara la care cânta poetul. Lelia Spirescu: El a iubit în aceeași măsură și desenul, și muzica. Practic la desen, a obținut primul premiu din viața lui. Asta se întâmpla în 1899. De fapt, anul acela a avut o dublă semnificație pentru el. Atunci în 1899 a și debutat în revista Literatorul”, editată de poetul Alexandru Macedonski și tot atunci, în 1899, obținea și Premiul întâi pe țară la desen artistic după natură”. O altă pasiune a lui a fost muzica. De fapt a fost cea dintâi pasiune ce i-a umplut sufletul și a descoperit-o încă din copilărie, din clasele gimnaziale, când cânta în orchestra școlii. În cursul superior al gimnaziului a și dirijat această orchestră cu un simț muzical deosebit ceea ce l-a făcut pe profesorul de muzică să-l îndrume atât pe el să urmeze cursul cursurile Conservatorului. Nu s-a întâmplat acest lucru, căci Bacovia a ales poezia, însă a rămas fidel muzicii. A avut și o iubire de-o viață și anume vioara, instrumentul lui de suflet. Cred că nici nu putea să își aleagă alt instrument care să rezoneze mai bine cu trăirile interioare. Și-acum îl voi cita pe poet care spunea atât de frumos: Mai întâi am făcut muzică și după strunele viorii am scris versuri.”



    După moartea lui Bacovia, imobilul și patrimoniul său au devenit colecție de utilitate publică” gestionată de soția poetului și de fiul lor pentru ca din 1966, după donația făcută statului, locuința să devină muzeu memorial.

  • „Ausgewählte Gedichte“: Rockband bringt Album mit Songs nach literarischen Vorlagen heraus

    „Ausgewählte Gedichte“: Rockband bringt Album mit Songs nach literarischen Vorlagen heraus

    Das jüngste Album der Band FiRMA, Ausgewählte Gedichte“, ist Ende des Jahres 2018 im Verlag Casa Radio erschienen und bringt neun Stücke von Daniel Rocca“ Stoicea, dem Solisten der Band FiRMA, auf Versen sowohl klassischer als auch zeitgenössischer Dichter Rumäniens zusammen. Ausgewählte Gedichte, Band I“ stellt zudem auch eine der seltenen Begegnungen zwischen Rockmusik und Gedichten dar, die von den Mitgliedern der Band FiRMA gesungen und gleichzeitig dank Aufzeichnungen aus dem Rundfunkarchiv von ihren Autoren George Bacovia, Leonid Dimov, Nina Cassian, Ana Blandiana, Svetlana Cârstean, Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu vorgetragen werden. Die Initiative gehört Cristian Marican, der den Cover-Text des Albums Ausgewählte Gedichte, Band I“ geschrieben hat. Cristian Marican kommt zu Wort mit Einzelheiten über das Projekt:



    Die Idee für dieses Album kam vor fünf Jahren, als ich feststellte, dass nur die Underground- oder Alternativkünstler die rumänischen Gedichte und ihre Schönheit so richtig zum Ausdruck bringen können. Damals war es im Trend, dass die Künstler auf Englisch singen, also wurde ich nicht nur einmal ironisiert, als ich vorschlug, dass wir so eine Art von Musik auch auf Rumänisch machen könnten. Die Band FiRMA ist allerdings eine der wenigen in Rumänien, die diese Art von Musik macht und das Genre ich sehr geeignet für die rumänische Sprache. Auch der Song »Dulce Românie« (»Sü‎ßes Rumänien«), der auf dem Album »Zaubersprüche« zu finden ist, hat mich davon überzeugt. Dieses Album haben wir zum Nationalfeiertag Rumäniens, am 1. Dezember auf den Markt gebracht, erst danach haben wir angefangen, am neuen Album zu arbeiten. Wir haben unsere Ideen zusammengetragen und so entstand dieses Album.“




    Viele der Hits der Band FiRMA sind auf Englisch, sie werden von den inländischen Radiosendern oft ausgestrahlt und das Stück Baby is crying“ schaffte es auch in die Playlist des Musiksenders VH1 Europe. FiRMA ist die erste rumänische Band, die auf der Gala MTV European Music Awards 2007 in München aufgetreten ist. FiRMA gilt zudem als die erste einheimische Band, die bei den MTV Music Awards in einer internationalen Sektion, New Sounds of Europe“, nominiert wurde. Drei Jahre zuvor, 2004, war FiRMA bei den MTV European Music Awards in der Sektion Best Romanian Act“ nominiert worden. Für ihre letzten Alben, Descântece“ (Zaubersprüche“) und Poezii alese“ (Ausgewählte Gedichte“), haben sich die Bandmitglieder für die rumänische Sprache entschieden. Leadsänger Daniel Rocca“ Stoicea:



    Ich mag die rumänische Sprache. Es ist eine schöne Sprache, die ich auch als gro‎ßzügig betrachten kann. Die rumänischen Wörter sind vieldeutig, sie verbergen zahlreiche Sinne, was man vom Englischen nicht sagen kann. Rumänisch ist eine Sprache, in der man ohne Schwierigkeiten seine eigenen Gedanken und Gefühle zum Ausdruck bringen kann. Ungefähr vor zehn Jahren haben wir tatsächlich auf Englisch gesungen, aber wir hatten uns damals vorgenommen, mit diesen Liedern im Ausland aufzutreten. Rumänien hat viele begabte Künstler, die den internationalen Markt zu erobern versuchen, und es ist normal, auf Englisch zu singen; meiner Meinung nach sollte man aber in Rumänien auf Rumänisch singen. Es ist viel einfacher, die Seele der Menschen in ihrer Muttersprache zu erreichen.“




    Am 15. Januar hat die Band aus Anlass des Tages der Nationalen Kultur ein Konzert im Bukarester Kunstzentrum ARCUB gehalten. Sie sind mit eigenen Singles sowie mit Songs aus dem neuesten Album, Ausgewählte Gedichte, Band I“, aufgetreten und haben dafür auch die Dichterinnen Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu und Svetlana Cârstean auf die Bühne eingeladen. Adela Greceanu war von der Veranstaltung sehr begeistert:



    Mit diesem Album hat es die Band geschafft, den Rumänen zu zeigen, dass es in diesem Land sowohl begabte zeitgenössische Dichterinnen und Dichter gibt als auch Dichter, die vor mehreren Jahrzehnten geschrieben haben und es völlig verdienen, entdeckt zu werden. Ich habe auch die Reaktionen der Menschen gesehen, die das Album gehört haben, ich habe ihre Kommentare auf Youtube gelesen. Einige von ihnen waren begeistert, die Gedichte von Leonid Dimov zum Beispiel zu hören. Dass dank dieses Albums die Menschen rumänische Gedichte entdeckt und wiederentdeckt haben, finde ich wunderbar.“




    Elena Vlădăreanu sagte ihrerseits:



    Das ist meine erste Erfahrung dieser Art, an einem Rockkonzert auf der Bühne, wie ein Rockstar teilzunehmen. Ich bin sehr begeistert von solchen Veranstaltungen, aber nicht nur weil ich ein wenig subjektiv bin, weil ich Teil dieses Projektes bin. Solche Art von Veranstaltung findet so selten bei uns in Rumänien statt und darauf mache ich seit 15 Jahren das Publikum als Journalistin und Schriftstellerin aufmerksam. Diese künstlerischen Begegnungen sind leider so selten, weil diese Bereiche irgendwie nicht oft zusammenkommen — Musik, Literatur und visuelle Künste. Dieses Projekt begeistert mich, eben weil die Band FiRMA es geschafft hat, die Rockmusik, die klassischen und zeitgenössischen Gedichte zusammenzubringen.“