Tag: Gerald Ford

  • Auftauphase im Kalten Krieg: Richard Nixon und Gerald Ford in Bukarest

    Auftauphase im Kalten Krieg: Richard Nixon und Gerald Ford in Bukarest

    Nach ungefähr zweieinhalb Jahrzehnten kühler Beziehungen (ab 1945–1947 und bis Mitte der 1960er Jahre) zwischen den zwei Militärbündnissen und politisch-wirtschaftlichen Supermächten der Welt versuchten Ende der 1960er Jahre die USA und die Sowjetunion, ihre Beziehungen zu verbessern. Rumänien strebte ebenfalls an, seine Beziehungen zu den USA zu entspannen, die Rumänien-Besuche der US-Staatschefs Richard Nixon am 2. und 3. August 1969 und Gerald Ford Anfang August 1975 hatten vor diesem Hintergrund wichtige Signale gesendet, dass auch die US-Behörden eine Entspannung der Beziehungen zu dem kommunistischen Rumänien für wesentlich hielten.



    Der Chefredakteur der rumänischen Redaktion des Radiosenders Voice of America (Stimme Amerikas), Mircea Carp, hat damals beide US-Präsidenten im kommunistischen Rumänien begleitet. Als das kommunistische Regime mit Hilfe der Sowjets an die Macht kam, war Carp aus dem Land geflüchtet. Als der US-Präsident Richard Nixon Rumänien besuchte, war Mircea Carp nicht nur als Augenzeuge dabei, er gilt auch als guter Kenner der allgemeinen Auffassung der Menschen über den Besuch von Nixon in Rumänien. In einem Interview mit dem Zentrum für mündlich überlieferte Geschichte des rumänischen Rundfunks aus dem Jahr 1997 erinnerte sich Mircea Carp an die damaligen Ereignisse:



    Nixons Besuchs Anfang August 1969 war der erste eines US-Präsidenten in Rumänien. Er stellte zugleich den ersten Schritt zur Entspannung der rumänisch-amerikanischen Beziehungen dar. Darüber hinaus weckte der Besuch die Hoffnungen des Volkes auf eine Verbesserung der Lage des Landes. Einige wagten vielleicht sogar an eine Befreiung Rumäniens von den kommunistischen Machthabern zu denken. Ich möchte noch etwas klarstellen: Mit voller Gewissheit und leider auch mit vollem Bedauern kann ich behaupten, dass weder Nixon noch das US-Au‎ßenministerium oder die US-Botschaft in Bukarest damals irgendeine Absicht erblicken lie‎ßen, dass sie sich dadurch für eine Änderung der Situation Rumäniens einsetzen würden. Dies habe ich nun klarstellen wollen, weil in zwei Rezensionen zu meinem Buch zum Thema Nixons Besuch in Rumänien die Ansicht ausgedrückt wurde, dass die US-Behörden das rumänische Volk verstehen lie‎ßen, der Besuch von Nixon in Rumänien hätte eine spürbare Verbesserung der Situation oder sogar eine Befreiung vom Kommunismus als Folge haben können. Das einzige, das die USA damit angedeutet haben, war, dass sie eine neue Phase der Beziehungen zwischen der Regierung in Washington und jener in Bukarest einleiten wollten.“



    Richard Nixon wurde mit einer schwer vorstellbaren Begeisterung in der rumänischen Hauptstadt empfangen. Es war ein echter Triumph, den Nicolae Ceauşescu als Zeichen der Zuneigung des Volkes für ihn selbst deutete. Mircea Carp erläutert die Sympathie, die Nixon für Ceauşescu empfand:



    Insbesondere im Kontext dieser unbegründeten Hoffnungen wurde Nixon in Rumänien mit einer au‎ßerordentlichen Begeisterung erwartet. Später bestätigte das Bukarester Au‎ßenministerium die Information, laut der knapp eine Million Menschen aus diesem Anlass auf die Stra‎ße gingen. Was Nixons Besuch angeht, herrschte eine au‎ßergewöhnliche Begeisterung! Die Gespräche zwischen ihm und Ceauşescu fanden aufgrund der Sympathie Nixons für Ceauşescu statt. Nixon hat versucht, Rumänien als politisches Sprungbrett für die Verbesserung der Beziehungen Washingtons zu Moskau zu verwenden. Persönlich denke ich, dass der damalige Präsident der Vereinigten Staaten, bei allem Respekt, recht naiv gewesen ist, wenn er sich vorgestellt hat, dass Ceauşescu eine derma‎ßen wichtige Rolle in Moskau spielen könnte. Ich wei‎ß auf jeden Fall, dass dies einer der Gründe seines Besuches war. Warum war Ceauşescu Nixon sympathisch? Nachdem er in seinem Versuch gescheitert war, im Wahlkampf gegen John F. Kennedy Präsident der Vereinigten Staaten zu werden, wurde er mehr oder weniger ein Nobody aus politischer Sicht. Als er seine politische Stellung wieder aufbauen wollte, unternahm er drei Osteuropabesuchte: in Warschau, Moskau und Bukarest. In Warschau wurde er kühl empfangen, Moskau kehrte ihm den Rücken zu. In Bukarest lie‎ß Ceauşescu, als ob er etwas geahnt hatte, den roten Teppich für ihn ausrollen. Das hat Nixon niemals vergessen. Der Empfang, der Nixon in Bukarest zuteil wurde, war womöglich einer seiner glorreichsten Publicity-Augenblicke, nicht im politischen Sinne, aber dennoch von Bedeutung für seine au‎ßenpolitischen Auslandsbeziehungen.“



    Sechs Jahre später besuchte Nixons Nachfolger, Gerald Ford, Rumänien. Dieser Besuch war auch ein Erfolg, erreichte allerdings nicht mehr die Bedeutung des Nixon-Besuchs von 1969. Mircea Carp dazu:



    Gerald Ford kam aus Warschau. Zuvor hatte er sich in Helsinki an dem Europäischen Sicherheits- und Zusammenarbeitsgipfel beteiligt. Er machte einen Zwischenstopp in Warschau, wo er sehr gut empfangen wurde, und dann kam er in Bukarest an, wo der Empfang auch sehr schön war. Der war aber viel bescheidener als Nixons Empfang vor sechs Jahren. Wir verfügten damals über Informationen, dass selbst Ceauşescu und seine Leute sich daran erinnert haben, dass in der Hauptstadt viel mehr Leute auf die Stra‎ßen gegangen waren, als sie es sich gewünscht haben oder es das kommunistische Regime gestattet hätte. Somit wollten sie jetzt den ganzen Empfang im Zügel halten. Anscheinend waren bei Gerald Fords Besuch nicht mehr als 350-400 Tausend Menschen zugegen, was aus kommunistischer Sicht etwas Wichtiges, aber nichts Besonderes war. Die Rumänen waren diesmal auch nicht mehr so aufgeregt, denn die sechs Jahre, die seit Nixons Besuch bis zum Besuch Fords vergangen waren, hatten bewiesen, dass die Vereinigten Staaten sich nicht mehr in eine Verbesserung der Lage involvieren wollten, als es ihre politischen Interessen erforderten.“



    Die beiden Rumänienbesuche Nixons und Fords von 1969 und 1974 waren Annäherungsversuche zwischen zwei Ländern, die entgegengestellten politisch-militärischen Systemen angehörten. Diese führten aber zu keinen konkreten Ergebnissen, da der Kern der beiden Regime gegensätzlich war.



    Audiobeitrag hören:



  • Richard Nixon et Gerald Ford à Bucarest

    Richard Nixon et Gerald Ford à Bucarest

    Après la période de gel qui a marqué leurs relations entre 1945 et 1965 environ, les Etats-Unis et l’URSS, ainsi que les deux alliances militaires créées autours d’eux ont commencé à assouplir leur position et chercher des moyens de coexistence.



    Chacune des deux parties esquissait des gestes diplomatiques et tentait un timide rapprochement avec l’autre, par dessus la clôture de barbelés. A l’époque de Ceausescu, la Roumanie a amorcé un tel dégel dans ses relations avec les Etats-Unis et les visites des présidents américains Richard Nixon, les 2 et 3 août 1969, et Gerald Ford, début août 1975, en ont été des signaux importants.



    Mircea Carp était à l’époque le chef du département roumain de la radio « La voix de l’Amérique ». C’est lui qui a accompagné les deux présidents dans leurs visites à Bucarest. Carp a été obligé à quitter le pays après l’installation, avec le concours des Soviétiques, du régime communiste en Roumanie. En tant que journaliste, non seulement il a été un témoin oculaire de la visite de Nixon en Roumanie, mais a pu aussi se rendre compte de l’impact de cet événement sur les Roumains — comme il l’affirmait dans une interview accordée en 1997 au Centre d’Histoire orale de la Radiodiffusion roumaine : « La visite de Nixon, début août 1969, a été la première d’un président américain en Roumanie. Elle a également marqué un moment d’ouverture dans les relations entre Washington et Bucarest. En même temps, elle a soulevé une immense vague d’espoir en Roumanie, les gens attendant une amélioration de leur situation si difficile. Certains ont peut-être même cru que le pays allait être affranchi du communisme. Et là je voudrais faire une précision : je sais que dans deux chroniques consacrées à mon livre, on affirmait que les Etats-Unis avaient laissé croire aux Roumains que la visite de Nixon allait entraîner un changement — sinon une libération, du moins un amélioration notable de la situation interne. Je peux vous certifier — avec tout mon regret, d’ailleurs — que jamais, ni Richard Nixon, ni le Département d’Etat, ni l’ambassade des Etats-Unis à Bucarest n’ont laissé entendre que la visite de Nixon apporterait un changement à l’intérieur du pays, mais uniquement dans les relations entre les gouvernements de Bucarest et de Washington. »



    Richard Nixon a été accueilli dans la capitale roumaine avec une immense sympathie. Ce fut un vrai triomphe, que Nicolae Ceauşescu a interprété comme un signe de sympathie à son égard. Mircea Carp explique la sympathie réelle que Nixon a témoigné Ceauşescu. « En raison surtout de cet espoir sans fondement, Nixon a été attendu en Roumanie avec un enthousiasme indescriptible. Le ministère des Affaires étrangères de Bucarest allait confirmer plus tard mon information selon laquelle environ un million de personnes étaient sorties dans les rues de la capitale pour accueillir le président américain. Leur enthousiasme a été extraordinaire! Les entretiens de Nixon et Ceauşescu ont été fondés sur un sentiment de sympathie de la part du président américain pour le leader communiste. Nixon a essayé d’utiliser la Roumanie comme un tremplin pour détendre ses relations avec Moscou. Moi, personnellement, avec tout le respect dû à Nixon, je pense que le président des Etats-Unis a été assez naïf pour croire que Ceauşescu pouvait jouer un rôle aussi important à Moscou! De toute façon, je sais sans l’ombre d’un doute que c’était là une des raisons de la visite du chef d’Etat américain. Qu’est-ce qui explique la sympathie de Nixon pour Ceauşescu? Après son échec dans la course électorale devant John F. Kennedy, Nixon avait perdu sa notoriété politique. Pour regagner du terrain, il a fait trois visites en Europe de l’Est : à Varsovie, à Moscou et à Bucarest. A Varsovie il été reçu avec froideur, à Moscou on lui a tourné le dos. A Bucarest, Ceauşescu, se doutant peut-être de quelque chose, a déroulé pour lui le tapis rouge. Et cela, Nixon ne l’a jamais oublié. L’accueil dont Nixon a bénéficié à Bucarest a été peut-être un de ses moments de publicité les plus glorieux — publicité non pas politique, mais publicité, tout court — dans ses relations avec l’étranger. »



    6 ans plus tard, le successeur de Nixon, Gerald Ford, visitait à son tour la Roumanie. Bien que grand, son succès n’a pas égalé celui de Nixon, en 1969. Mircea Carp. « Gerald Ford arrivait d’Helsinki, via Varsovie. Il venait de participer au sommet de la capitale finlandaise sur la sécurité et la coopération en Europe. Il s’était arrêté à Varsovie, où il avait été très, très bien reçu, ensuite il s’est rendu à Bucarest, où l’accueil a également été très bon, pourtant loin derrière celui que les Bucarestois avaient réservé à Nixon six années auparavant. A l’époque, on me fit savoir que Ceauşescu lui-même et son entourage, se rappelant les gens sortis en 1969 dans les rues de la capitale en plus grand nombre qu’ils ne l’avaient souhaité ou permis, ont tenu cette fois-ci tout l’accueil sous contrôle. Il paraît que le nombre de personnes présentes n’a plus dépassé les 400.000. De leur côté, les Roumains n’étaient déjà, eux non plus, aussi enthousiastes : les 6 années écoulées depuis la visite de Nixon avaient prouvé que les Etats-Unis ne souhaitaient pas s’engager, au-delà de leurs propres intérêts politiques, dans une amélioration de la situation en Roumanie. »



    Les visites de Richard Nixon et de Gerald Ford en Roumanie avaient été des gestes de rapprochement entre les deux systèmes politiques et militaires rivaux, pourtant elles n’ont rien apporté de concret, car les deux régimes étaient irréconciliables. (Aut. : Steliu Lambru ; Trad.: Dominique)

  • Richard Nixon şi Gerald Ford la Bucureşti

    Richard Nixon şi Gerald Ford la Bucureşti

    După aproape două decenii şi jumătate de răceală între 1945-1947 şi jumătatea anilor 1960, cele două alianţe militare şi cele două sisteme politico-economice rivale conduse de SUA şi URSS încercau să coabiteze. Fiecare parte încerca să schiţeze gesturi diplomatice sau chiar să îndrăznească să facă paşi de apropiere peste “gardul de sârmă ghimpată”. România lui Ceauşescu a căutat să dezgheţe relaţiile cu SUA, vizitele lui preşedinţilor americani Richard Nixon din 2-3 august 1969 şi cea a lui Gerald Ford de la începutul lunii august 1975 fiind semnale importante.



    Mircea Carp era şeful secţiei române a postului de radio Vocea Americii şi el i-a însoţit pe cei doi preşedinţi americani la Bucureşti. Carp a fost nevoit să fugă din România după instalarea regimului comunist cu ajutorul sovieticilor. El a fost nu doar un simplu martor ocular al vizitei lui Nixon în România, ci a cunoscut percepţia care s-a format în rândul românilor asupra acelei vizite, aşa cum a spus într-un interviu acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1997. Vizita lui Nixon la începutul lui august 1969 a însemnat prima vizită a unui preşedinte american în Roânia. A însemnat în acelaşi timp un moment de deschidere în relaţiile româno-americane. A însemnat în acelaşi timp însă şi un moment de dezlănţuire a unor speranţe în rândul românilor că această vizită a preşedintelui Nixon va aduce o ameliorare a situaţiei din ţară. Poate că au fost şi unii chiar care s-au gândit la o eliberare a României de sub ocupaţia comunistă. Aş vrea sa precizez ceva, mai ales că ştiu că în două cronici care s-au făcut în legătură cu cartea mea a fost exprimată părerea că Statele Unite au lăsat pe români să creadă că vizita lui Nixon ar însemna ceva, poate chiar o eliberare sau în orice caz o ameliorare simţitoare a situaţiei din ţară. Pot să spun cu toată certitudinea, şi desigur cu tot regretul din acest punct de vedere, că niciodată, nici Nixon, nici Departamentul de Stat, nici Ambasada americană de la Bucureşti nu au lăsat să se întrevadă câtuşi de puţin că vizita lui Nixon va însemna o schimbare a situaţiei din tară. Ci doar o schimbare a relaţiilor dintre guvernele de la Bucureşti şi de la Washington.



    Richard Nixon a fost primit cu o simpatie de nedescris în capitala României. A fost un adevărat triumf, pe care Nicolae Ceauşescu l-a considerat ca semn de simpatie al populaţiei pentru sine. Mircea Carp are şi o explicaţie a simpatiei pe care Nixon a avut-o pentru Ceauşescu. Mai ales în lumina acestor speranţe neîntemeiate, Nixon a fost aşteptat în tară cu un entuziasm de nedescris. Mi-a fost confirmată mai târziu la Ministerul de Extene din Bucureşti informaţia că au ieşit pe străzile Bucureştiului aproximativ un milion de oameni. În ceea ce priveşte vizita lui Nixon, a fost un entuziasm extraordinar! Convorbirile care au avut loc între el şi Ceauşescu, convorbiri care au avut la bază o simpatie a lui Nixon faţă de Ceauşescu. Nixon a încercat politic să folosească România ca o trambulină pentru ameliorarea unor relaţii cu Moscova. Personal, cred că preşedintele Statelor Unite de atunci, cu tot respectul, a fost destul de naiv ca să-şi închipuie că Ceauşescu poate să joace un rol atât de important la Moscova! Oricum, ştiu precis că ăsta a fost unul din motivele vizitei sale. De ce îl simpatiza Nixon pe Ceauşescu? După ce eşuase în încercarea de a deveni preşedinte al Statelor Unite în lupta electorală contra lui John F. Kennedy, el devenise mai mult sau mai puţin a nobody din punct de vedere politic. Când a încercat să-şi refacă poziţia politică a făcut trei vizite în Europa de Răsărit : la Varşovia, la Moscova şi la Bucureşti. La Varşovia a fost primit rece, la Moscova i s-a întors spatele. La Bucureşti Ceauşescu, simţind probabil ceva, i-a întins covorul roşu. Lucrul ăsta Nixon nu l-a uitat niciodată. Iar primirea de la Bucureşti pentru el a fost poate unul dintre cele mai glorioase momente de publicitate, nu politice, dar oricum de publicitate, în relaţiile sale cu străinătatea.



    După 6 ani, succesorul lui Nixon, Gerald Ford, vizita România. Era şi acesta un succes, însă nu atât de mare precum fusese cel din 1969. Mircea Carp: Gerald Ford a venit de la Varşovia unde participase, întâi de la Helsinki, unde participase la conferinţa la vârf pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Se oprise la Varşovia, unde fusese primit foarte-foarte frumos, şi pe urmă la Bucureşti, unde primirea a fost la fel, foarte frumoasă, dar mult inferioară celei pe care bucureştenii i-au rezervat-o lui Nixon cu 6 ani de zile mai-nainte. Am avut atunci informaţii că însuşi Ceauşescu şi oamenii din jurul lui, amintindu-şi încă de faptul că atâta lume a ieşit pe străzile capitalei, mult mai multă decât ar fi dorit sau ar fi permis regimul comunist, au ţinut întreaga primire în frâu. Se pare că n-au fost mai mult de vreo 350-400 de mii de persoane, ceea ce, din punct de vedere comunist reprezenta un lucru foarte important, dar nimic extraordinar. Românii de data asta nici nu au fost aşa de entuziaşti, pentru că cei 6 ani care s-au scurs între vizita lui Nixon şi vizita lui Ford au dovedit că Statele Unite nu erau dispuse să se angajeze mai mult decât ar fi cerut interesele lor politice într-o ameliorare a situaţiei din ţară.



    Cele două vizite ale lui Nixon şi Ford din 1969 şi 1974 în România au fost gesturi de apropiere între două ţări aflate în sisteme politico-militare opuse. Ele nu au dus la rezultate concrete întrucât esenţa regimurilor lor politice era opusă.

  • Richard Nixon şi Gerald Ford Bucureşti

    Richard Nixon şi Gerald Ford Bucureşti

    Dupu aproapea 20 di an’i di ligâturi multu arăţ, întrâ 1945-1947 şi giumitatea a an’ilor 1960, aţeali dauâ suţati militari şi aţeali dauâ sistemi di turlii politico-icunumiţi ama cari nu earau soaţâ, cumândisiti di SUA şi URSS câtâpâţea s-bâneadzâ deadun. Cathi parti câtâpâţea s-aibâ gesturi diplomatiţi icâ chiola s-adarâ îndoi paşi ta s-aproapchi şi s-treacâ di “gardul di sârmâ ghimpatâ”. România al Ceauşescu câftă s-dizgl’ieaţâ ligâturli cu SUA, vizitili a prezidenţilor american’i Richard Nixon dit 2-3 Augustu 1969 şi aţea al Gerald Ford dit ahurhita a meslui Augustu 1975 hiindalor seamni di mari simasii.


    Mircea Carp eara caplu a secţiei roâmneşţâ a postului di Radio Boaţea ali Americâ şi el vini deadun Bucureşti cu aţei doi prezidenţâ american’i. Carp lipsi s-fugâ zorlea dit Românii, dupu intrarea a reghimului comunistu, cu agiutorlu a sovieticilor. El nu fu maşi un martor ocular al vizitâl’ei al Nixon tu Românii, el cânâscu percepţia dit rândul a român’ilor mutrinda aţea vizitâ, aşi cum dzâsi tu un interviu ti Ţentrul di Isturii Oralâ dit Radiodifuziunea Românâ tu 1997: “Vizita al Nixon dit ahurhita al Augustu 1969 însemnă prota vizitâ a unui prezidentu american tu Românii. Fu, tutnâoarâ, un chiro di dişcl’ideari ti ligâturli româno-americani. Fu, tu idyul chiro, şi un momentu di dişcl’ideari a nâscântor nâdii tu rândul a român’ilor că aestâ vizitâ a prezidentului Nixon va s-agiutâ catandisea dit vâsâlii. Poati că furâ nâscânţâ cari s-minduirâ la unâ libirari ali Românii di sum ocupaţia comunistâ. Voi s-dzâc ţiva, maxus că ştiu câ tu dauâ croniţi, ţi furâ adrati mutrinda cartea mea fu aspusâ minduita că SUA alâsâ pi român’i s-pistipseascâ că vizita al Nixon poati s-însemneadzâ ţiva, chiola ţi unâ libirari icâ tu iţi catandisi, unâ bunâ îndridzeari a catadisâl’ei dit vâsâlii. Pot s-dzâc cu tut suflitlu, ama şi cu caimo, că niţi vârâoarâ, niţi Nixon, niţi Departamentul di Stat, niţi Ambasada americanâ di Bucureşti nu alâsarâ sâ s-veadâ ici că vizita al Nixon eara semnu di unâ bunâ alâxeari ali catandisi dit vâsâlii — maşi unâ alâxeari a ligâturilor dintrâ guvernili di Bucureşti şi di Washington.”


    Richard Nixon fu apruchiat cu vreari tu capitala ali Românii. Fu dealihea un lucru di mari simasii, pi cari Nicolae Ceauşescu l-u pistusi ca hiinda un semnu di vreari andicra di popul. Mircea Carp ari şi unâ exiyiseari mutrinda purtata ţi u avu Nixon cu Ceauşescu: Maxus tu lin’ina aluştor nâdii fârâ di timel’iu, Nixon a fu multu aştiptat tu vâsâlii. In’I si deadi îndripati – dapoaia – la Ministerlu di Exteni dt Bucureşti: oamin’ii furâ dealihea hârsiţ di yinearea al Nixon şi inşirâ pi sucăchi vârâ un million. Tu moaubeţli dintrâ el şi Ceauşescu, moaubeţ ţi s-întimil’iarâ pi unâ simpatii al Nixon andicra di Ceauşescu. Nixon câtâpâţi tu unâ turlii politicâ s-ufiliseascâ România ca unâ trambulinâ cari s-lu agiutâ tu ligâturlii cu Moscova. Mini pistipsescu că prezidentul al SUA di atunţea, cu tutâ tin’ia, fu multu naiv maca putu s-pistipseascâ că Ceauşescu putea s-aibâ un rol ahât mari tu Moscova! Iţicum, ştiu sigur că aestu lucru fu un din furn’iili a vizitâl’ei a lui. Câ ţe lu apruchia ahât multu Nixon pi Ceauşescu? Dupu ţi nu amintă s-agiungâ prezidentul al SUA tu alumta electoralâ contra al John F. Kennedy, el avea agiumtâ “canâ” tu ţi mutreaşti politica. Cându câtâpâţi s-intrâ disnău pi puteari adră trei viziti tu Europa di Est : Varşovia, Moscova şi Bucureşti. Varşovia nu fu ghini apruchiat, Moscova ici nu-l mutri, ama Bucureşti Ceauşescu, simţindlui ţiva, îi teasi covorlu aroşu. Aestu lucru Nixon nu l-u agârşi canâoarâ. Iara apruchiarea lui Bucureşti fu ti el poati unlu dit momentili di nai ma mari simasii, nu politiţi, ama di publicitati, tu ligâturli a lui cu vâsâlili ditru xeani.


    src=/files/Foto


    Dupu 6 an’i, succesorlu al Nixon, Gerald Ford, yinea tu Românii. Şi aestu lucru eara di mari simasii, ama nu ahât mari cât fu vizita dit 1969. Mircea Carp: Gerald Ford vini di Varşovia, ama ninti s-avea dusâ Helsinki, iu avea luatâ parti la marea conferinţâ ti Securitati şi Cooperari tu Europa. S-dânâsi Varşovia, iu fu paruchiat multu ghini, şi dapoaia Bucureşti, iu apruchiarea fu idyea, ama cama niham inferioarâ aţil’ei pi cari bucureşten’ii l’iu adrarâ al Nixon cu 6 an’i di dzâli ma nâinti. Avum atunţea informaţii că Ceauşescu şi oamin’ii di ninga el, cându şi-adusirâ aminti câtâ lumi avea inşitâ pi sucăchi, ţânurâ cama ascumtâ vizita. S-pari că nu furâ ma multi di 350-400 di n’ii di persoani, lucru cari eara importantu tu reghimlu comunistu, ama nu caşti ţi extraordinar. Cu aţea furn’ii român’ii nu furâ ahât hârsiţ, câ ţe aţei dit soni 6 an’i cât aveau tricutâ di la vizita al Nixon şi pânâ vizita al Ford aratarâ ca SUA nu vrea sâ şi-l’ia ma mari borgi dicât lâ lipsea a interesilor a lor di turlii politicâ mutrinda catandisea dit vâsâlii.


    Întrâ dauli viziti al Nixon şi al Ford dit 1969 şi 1974, tu Românii s-vidzurâ îndauâ seamni di apruchiari întrâ dauli vâsâlii aflati tu sistemi politico-militari ahoryea. Aesti dit soni nu dusirâ la rezultati susto, câ ţe esenţa di turlii politicâ a reghimurilor eara şi ea ahoryea.