Radio România Internațional

Tag: Gheorghe Ene Filipescu

  • Une victime du régime communiste : Gheorghe Ene Filipescu

    Une victime du régime communiste : Gheorghe Ene Filipescu

    Pour l’écrivaine et angliciste Monica Pillat, petite-fille du poète Ion Pillat et descendante, par son père, de la famille des grands hommes politiques Brătianu, reconstituer l’histoire récente de sa famille est un projet assumé depuis longtemps. Elle a commencé par ramener dans l’espace public la biographie et l’œuvre de son père, Dinu Pillat, un important intellectuel de l’entre-deux-guerres, que le régime communiste avait jeté en prison au début des années 1960, pour avoir écrit un roman sur un sujet désapprouvé par le parti communiste. En 2021, c’est la branche maternelle de la famille qui se place au premier plan. De ce côté-là, un personnage particulièrement important a été le grand-père, auquel sa petite-fille a dédié le livre « Bunicul meu fără mormânt. Gheorghe Ene-Filipescu/Mon grand-père sans tombe. Gheorghe Ene-Filipescu ».

    Né dans une famille de paysans en 1884, Gheorghe
    Ene-Filipescu fut un enfant illettré, qui partit pieds nus de son Olténie
    natale à Bucarest, où il devint apprenti cordonnier. Des années plus tard, il
    allait ouvrir un atelier de chaussures de luxe sur Calea Victoriei (l’avenue de
    la Victoire), la principale artère de la capitale. Son talent et ses qualités
    professionnelles furent récompensés par un prix reçu à Barcelone, en 1929, et
    reconnus également dans son propre pays,où il devint le président du Syndicat
    professionnel des maîtres cordonniers de Roumanie, ainsi que député social-démocrate. L’écrivain
    et essayiste Horia Roman Patapievici esquisse le portrait d’un homme qui a
    réussi à gravir l’échelle sociale grâce à son travail et à son talent. Il y a une phrase qui rend l’essentiel du savoir-faire de cet ouvrier exceptionnel, une phrase écrite dans le Livre d’or de son atelier de cordonnerie, sur Calea Victoriei: s dans la Roumanie de l’entre-deux-guerres. C’est la vie d’un homme qui part du niveau social le plus bas pour arriver là où nous pouvons reconnaître l’excellence et la décence. Nous pouvons reconnaître l’accomplissement personnel dans une société qui lui avait permis de commencer à la base et de se hisser à l’élite. Nous devrions réfléchir au fait que l’élite était composée de gens qui pouvaient commencer en bas de l’échelle. Comme c’est d’ailleurs le cas de Gheorghe Ene Filipescu. C’est l’histoire d’un homme qui illustre ce qui nous plaît, ce qui nous attire, ce qui continue de fasciner dans la Roumanie de cette époque-là, un pays où il existait un équilibre entre le bien et le mal et où la liberté rendait possible l’expression de la beauté, même si le mal existait, bien évidemment., a-t-il expliqué.

    Gheorghe Ene Filipescu s’est appuyé sur son expérience de vie et il a voulu aider les autres à travers l’implication politique, un aspect de sa biographie développé par l’écrivain Horia Roman Patapievici. : J’avais un préjugé négatif lié au fait que Gheorghe Ene Filipescu avait été social-démocrate et qu’il avait apprécié le mot socialisme. Et je veux dire que Gheorghe Filipescu m’a aidé à comprendre la manière dont on peut regarder et vivre le socialisme, pour que ce qui se trouve au bout du chemin – et, de mon point de vue, il s’agit presque toujours de manque de libertés, de misère et finalement de terreur – se présente sous une lumière différente. Il est un homme humble, qui, très jeune déjà, avait épousé la cause socialiste. Il y a deux textes qu’il avait dictés à sa fille, Cornelia Pillat, la mère de Monica Pillat. L’un date de l’été 1936. Il s’intitule « Un glas din popor către oamenii superiori/Une voix du peuple parle aux hommes supérieurs » et il a été publié dans une plaquette en 1938. L’autre texte est son discours « Constatări asupra meseriilor/Remarques sur les métiers » prononcé au Parlement. Je voudrais vous dire à quoi ressemblait le socialisme de Gheorghe Filipescu, bien qu’il fût assassiné par les socialistes, pas par les siens, mais par ces socialistes qui revendiquent un principe du même paquet d’idées. Quel est donc le socialisme de Gheorghe Ene Filipescu? Eh bien, son socialisme est fait d’accès à la prospérité par le travail, de liberté pour les métiers, de possibilité pour les ouvriers et les artisans d’obtenir un rôle social, à travers la propriété et le profit. Gheorghe Filipescu rejette clairement la privation de liberté et le contrôle des esprits. Cette condamnation apparait explicitement dans sa plaquette de 1938. Le socialisme de Filipescu est un socialisme du maître ouvrier, de la liberté du métier, de la supériorité portée par le travail. La plaquette de 1938 s’adresse aux gens supérieurs, dont elle donne la définition. L’être supérieur accroît par ses propres mains ce qu’il a reçu.


    Son adhésion à la cause socialiste n’a pas empêché les communistes, arrivés au pouvoir après 1947, de jeter Gheorghe Ene Filipescu en prison, dans le cadre des épurations menées dans les institutions du pays. Horia Roman Patapievici revient au micro : Il a été arrêté en 1949, alors qu’il souffrait de tuberculose pulmonaire et de diabète. Donc, cet homme a été incarcéré et soumis à un régime d’extermination. Là, je cite Monica Pillat: « Deux jours après l’incarcération de mon grand-père à Târgu Ocna, le 19 février 1952, le commandant Al. Roșianu dispose l’ouverture d’un dossier d’action informative sur le criminel politique détenu Filipescu Ene, afin d’établir « son comportement et ses manifestations politiques durant sa détention dans votre pénitentiaire car, lors du procès du 16 janvier 1952, au Tribunal militaire Bucarest, il a eu une attitude hostile envers l’Union soviétique et notre régime démocratique, affirmant ouvertement qu’il n’était pas d’accord avec la politique appliquée par notre régime dans la République populaire roumaine. » Au tribunal, lorsqu’il a été autorisé à s’exprimer, il n’a pas demandé pardon. Il a dressé un réquisitoire contre ses accusateurs, sans clamer son innocence, mais en affirmant que les autres étaient dans le faux. Et ça c’est quelque chose d’impressionnant: cet homme jeté en prison s’est montré parfaitement digne, égal à soi-même et aux idées qu’il avait soutenues librement. Des idées qu’il a également affirmées durant son emprisonnement.

    Au tribunal, lorsqu’il a été autorisé à s’exprimer, il n’a pas demandé pardon. Il a dressé un réquisitoire contre ses accusateurs, sans clamer son innocence, mais en affirmant que les autres étaient dans le faux. Et ça c’est quelque chose d’impressionnant: cet homme jeté en prison s’est montré parfaitement digne, égal à soi-même et aux idées qu’il avait soutenues librement. Des idées qu’il a également affirmées durant son emprisonnement.

    Gheorghe Ene Filipescu mourut en détention, en 1952, et son corps fut jeté dans une fosse commune à Târgu Ocna. (Trad. Ileana Ţăroi)

  • O altă victimă a comunismului: Gheorghe Ene Filipescu

    O altă victimă a comunismului: Gheorghe Ene Filipescu

    Pentru scriitoarea și anglista Monica Pillat, nepoată a poetului Ion Pillat, înrudită pe linie paternă cu familia marilor politicieni Brătianu, reconstituirea istoriei recente a familiei reprezintă un proiect asumat de mulți ani. A început prin redarea către public a biografiei și operei tatălui său, Dinu Pillat, important intelectual interbelic, întemnițat de regimul comunist, la începutul anilor 1960, din cauză că a scris un roman cu o tematică neagreată de partid. În 2021, a venit rândul ramurii materne a familiei să fie reconstituită și scoasă la iveală. Iar, aici, un personaj extrem de important a fost bunicul din partea mamei, Cornelia Pillat, căreia nepoata i-a dedicat cartea Bunicul meu fără mormânt. Gheorghe Ene-Filipescu.



    Născut în 1884, Gheorghe Ene-Filipescu a fost un copil de țărani, analfabet, plecat desculț din Oltenița la București unde a devenit ucenic de cizmar și unde, mai târziu, avea să-și deschidă un atelier de încălțăminte de lux chiar pe Calea Victoriei. Valoarea sa a fost recunoscută atât la Barcelona în 1929 prin acordarea unui premiu important, cât și în țară unde a devenit președintele Sindicatului Profesional al Meseriașilor Cizmari din România și membru în Parlament din partea Partidului Social-Democrat. Acestui om care și-a depășit condiția prin muncă și talent, îi face portretul, în continuare, Horia Roman Patapievici:


    Există o frază care caracterizează meșteșugul acestui excepțional meseriaș, scrisă în Cartea de aur a atelierului de cizmărie pe care l-a descris pe Calea Victoriei: Dă inteligență piciorului. Un client a notat acest lucru genial și anume că o gheată făcută de Filipescu dă inteligență piciorului. Mi se pare un moment de perfecțiune. Asta îl caracterizează deplin pe bunicul fără mormânt al Monicăi Pillat. Despre el trebuie spus următorul lucru. El ilustrează o poveste de succes din România interbelică. Este viața unui om care pleacă de cel mai de jos cu putință și ajunge undeva unde putem recunoaște excelența și decența. Putem recunoaște împlinirea unui om într-o societate care i-a permis să plece de la zero și să ajungă printre cei din elită. Trebuie să ne gândim la acest lucru la faptul că elita era făcută din oamenii care puteau pleca de cel mai de jos. La fel este cazul lui Gheorghe Ene Filipescu. Este istoria unui om care epitomizează ceea ce ne place, ceea ce ne atrage, ceea ce continuă să fie fascinant în România interbelică, o țară în care răul era în cumpănă cu binele și libertatea făcea cu putință manifestarea frumosului, deși răul evident că există.



    Plecând de la experiența sa de viață, Gheorghe Ene Filipescu a dorit să-i ajute și pe alții prin implicare politică. Despre acest aspect al biografiei sale, ne vorbește tot Horia Roman Patapievici:

    Aveam o prejudecată negativă în privința faptului că Gheorghe Ene Filipescu fusese social-democrat și prețuia cuvântul socialism. Și vreau să spun că Gheorghe Filipescu m-a ajutat să înțeleg felul în care poți privi și trăi socialismul astfel încât ceea ce este la capătul lui – iar din punctul meu de vedere aproape întodeauna e lipsirea de libertăți, mizerie și în cele din urmă teroare – să apară într-o altă lumină. El este un om sărman care a îmbrățișat de foarte tânăr cauza socialistă. Există două texte ambele dictate fiicei lui Cornelia Pillat, mama Monicăi Pillat. Unul este dictat în vara lui 1936 și a apărut într-o broșură în 1938. Primul textul dictat în 36 și apărut în 38 se numește Un glas din popor către oamenii superiori. Discursul în Parlament se numește Constatări asupra meseriilor. Vreau să vă spun cum arată socialismul lui Gheorghe Filipescu, deși el a fost omorât de socialiști, nu de ai lui, ci de acei socialiști care revendică un principiu din același set de idei. Care este socialismul lui Gheorghe Ene Filipescu? Socialismul lui înseamnă acces la prosperitate prin intermediul muncii, înseamnă libertate acordată meseriilor, înseamnă posibilitatea pentru meseriași de a agonisi prin proprietate și prin însușirea profitului un rol în ordinea socială. Gheorghe Filipescu este explicit în a respinge acel tip de privare de libertate și de control asupra gândurilor. Există în broșura lui din 1938 explicit această condamnare. Socialismul lui Filipescu este un socialism al meseriașiului, al libertății meseriei, al superiorității care decurge din muncă. Cartea din 38 este adresată oamenilor superiori dă o definiție omului superior. Omul superior este omul care sporește cea primit și din mâinile lui a ieșit mai mult decât a primit.



    Adeziunea sa la cauza socialistă nu i-a împiedicat pe comuniștii veniți la putere după 1947 să-l încarcereze pe Gheorghe Ene Filipescu în procesul de epurare a instituțiilor interbelice.

    Horia Roman Patapievici: A fost arestat în 1949, fiind bolnav de tuberculoză pulmonară și de diabet. Deci acest om a fost azvârlit în pușcărie într-un regim care era regimul de exterminare. Citez din Monica Pillat: La două zile după internarea bunicului la Târgu Ocna, pe 19 februarie 1952 maiorul Al. Roșianu dă dispoziție să i se deschidă un dosar de acțiune informativă criminalului politic deținut Filipescu Ene cu scopul de a stabili următoarele “comportamentul și manifestările sale politice în tot timpul detenției sale în penitenciarul dumneavoastră deoarece la procesul care a avut loc în ziua de 16 ianuarie 1952 la Tribunalul Militar București a avut o poziție dușmănoasă față de Uniunea Sovietică și regimul nostru democratic arătând în mod deschis că nu este de acord cu politica regimului nostru din RPR. La tribunal, când i s-a dat ultimul cuvânt, el nu și-a cerut iertare. El a făcut un rechizitoriu al celui care îl acuză, nu atât arătând că este nevinovat, cât arătând că ei se înșeală. Iar acesta este impresionant: omul, în pușcărie, a fost de o perfectă demnitate și cu o perfectă egalitate de sine cu ideile pe care le-a profesat liber. Pe aceleași le-a profesat și în pușcărie.



    Gheorghe Ene Filipescu a murit în 1952, în închisoare, iar trupul i-a fost aruncat într-o groapă comună din Târgu Ocna.