Carpaţii României adăpostesc cele mai întinse păduri seculare din Europa. În
trecut, erau mult mai întinse decât în prezent. De exemplu, pădurile Moldovei erau, pe vremea lui Dimitrie Cantemir (1717),
populate de turme de cerbi, de căprioare, de zimbri şi bivoli sălbatici, fără ţipenie de om. Din păcate, exploatările şi defrişările iraţionale, pentru
lemn, păşuni şi ogoare au distrus o mare parte a acestor paduri, în diferite
etape istorice. De la aproximativ 2 milioane de ha, câte erau în jurul anului 1900, s-a
ajuns la 2 sute de mii de hectare, în ultimii ani. Chiar dacă suprafaţa acestora s-a redus, România a rămas cea mai bogată țară a Europei în ceea
ce privește pădurile seculare. Arbori uriaşi, care ajung la peste 50-60 de
metri înălţime încă mai domină peisajul
acestor codri, iar carnivorele mari, precum lupii, râşii şi urşii, populează
încă acest areal sălbatic. Pentru a fi mai bine protejate, pădurile de la
Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled – Valea
Cernei, Cozia, Codrul Secular Șinca, Groșii
Țibleșului, Codrii Seculari Strîmbu-Băiuț, Codrul Secular Slătioara,
au fost incluse în Patrimoniului Mondial UNESCO.
Despre
importanţa acestor păduri, ne vorbeşte Gheorghe Mihăilescu, director general
Romsilva: Pădurile virgine din România, precum și cele
cvasivirgine, sunt importante pentru exemplul lor asupra modului în care
pădurile se dezvoltă, cresc natural, schimbă generațiile natural. Viața lor se
desfășoară fără nici un fel de intervenție a omului. Sunt un model de viață
fără nici un fel de intervenție. Sunt unele dintre cele mai diverse păduri. Nu întotdeauna
o pădure naturală și închisă 100% are o diversitate maximă. Diversitatea pădurii
o dă și diversitatea de generații. De exemplu, într-o pădure naturală
100%, poți să găsești doar o generație de 180 de ani. Dar, ca să ai o
diversitate trebuie să găsești și exemplare de 10 ani, de 20 de ani, de 30 de
ani. Este ca și cum noi am numi, la un moment dat, o pădure care are o
structură grădinărită, adică are toate categoriile de vârstă. Nu întotdeauna
pădurile naturale sunt cele mai diverse.
Pădurile cele mai diverse și zonele
cele mai diverse sunt îmbinate cu păduri naturale 100%, cu păduri cultivate, cu
păduri îngrijite, cu intersecții cu pășuni, cu zone modificate puțin sau foarte
puţin, cu poieni, cu pajişti. Acestea sunt mai frumoase şi mai diverse decât
pădurile strict naturale 100%, pentru că au tendinţa, aceste păduri
naturale, să devină seculare 100%. Si atunci, dominaţia
exemplarelor de 180 de ani, 200 de ani, 300 de ani, nu încurajează întotdeauna
tânăra generaţie. Noi le folosim ca
modele şi nu mai avem foarte multe. In Europa sunt foarte puţine ţări care mai
au astfel de păduri. Noi totuși avem, în acest moment, 28 de mii de
hectare identificate și cartate care îndeplinesc aceste condiții, să fie
declarate păduri virgine și cvasivirgine.
În 2016 a fost creat un
Catalog al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, ceea ce înseamnă că aceste păduri sunt supune
unor protecţii stricte, nefiind permise nici un fel de lucrări sau activităţi
umane care să le afecteze. Până acum au fost identificate şi trecute în Catalog
aproape 7000 de hectare de păduri virgine şi 22 100 de păduri cvasivirgine, iar
procesul continuă. Cu toate acestea, unele organizaţii de mediu acuză
autorităţile de distrugerea pădurilor seculare şi cer intervenţia Comisiei
Europene. Ecologiştii susţin că Romsilva organizează lucrări silvice în
interiorul siturilor ariilor protejate Natura 2000, fără o analiză adecvată a
impactului tăierilor în aceste zone unice.
Gheorghe Mihăilescu, directorul
Romsilva, răspunde acestor acuzaţii: Pădurile sunt
protejate. Pădurile
acestea nu au probleme sub nici o formă, cel puțin pădurile din administrarea Romsilva sunt neatinse. Organizațiile de mediu
au depus câteva sesizări la CE. Intr-adevăr, ei compară o situație
din 2004, acel studiu Pin Matra, cu ceea ce am făcut noi acum. Ori, este
incorect să compari un lucru concret cu un lucru teoretic… Toate aceste păduri sunt supravegheate și sunt supuse unui control
strict. Sunt anumite
elemente de eroare, avem în patrimoniul natural UNESCO băgate drumuri
naționale, zone modificate, dar aceste lucruri au fost făcute din eroare,
pentru că cei care s-au ocupat de acest studiu nu au mers pe teren efectiv.
Noi
facem acum demersuri să corectăm aceste erori. Sunt ONG-uri care nu acceptă
asemenea corecții de erori. Dar să știți că sunt foarte multe ONG-uri care chiar
vin alături de noi și ne ajută. Avem şi noi erorile noastre, pe alocuri.
Avem o anumită credibilitate ştirbită, dar luptăm să o recuperăm. Se
vorbeşte, astăzi, în Europa, că România nu-și protejează pădurile, dar ea are
cele mai valoroase păduri de fag, are cea mai frumoasă floră, cea mai mare
biodiversitate. Noi nu le-am protejat?? Dvs știți că sunt țări în Europa care
numesc parcuri naționale și naturale o gradină cu câțiva copăcei?.
România are 6,5 milioane hectare de pădure, din care Romsilva,
companie de stat, administrează 3,14 milioane de hectare, ceea ce reprezintă
48% din totalul fondului forestier al ţării. Romsilva administrează şi
22 de parcuri naţionale şi naturale, care au o suprafaţă cumulată de
peste 850.000 hectare. Din acest total, 245.000 hectare reprezintă zone cu
protecţie strictă şi integrală, unde activităţile umane sunt restrictionate.
În
această toamnă, Romsilva a început acţiunea de zonare, cu semne distinctive, a
celor 22 de parcuri naturale şi naţionale, după cum ne spune
Gheorghe Mihăilescu: Noi am cerut o zonare a lor,
materializarea hotarelor pe teren, pentru a şti ce facem şi unde facem anumite lucrări. Pentru că
altfel nu ştiam dacă sunt într-o zonă de protecţie integrală sau în zona de
dezvoltare durabilă sau în zona de conservare. Până acum nu ştiai unde eşti.
Deci, am dispus ca oamenii noştri să facă o delimitare, pe teren, folosind GPS-ul
şi elemente concrete de delimitare, să
stabilim care e hotarul între aceste zone, pentru ca oamenii în teren fără
limite clare riscă să greşească.
Pentru zona cu protecție strictă
(ZPS) – se va aplica un pătrat galben, înconjurat de o bandă roșie;
pentru zona de protecție integrală (ZPI) – un pătrat albastru,
înconjurat de o bandă albă, iar pentru rezervațiile naturale/monument
al naturii – un pătrat galben, înconjurat de o bandă albă. De
asemenea, limitele
parcurilor naționale și ale parcurilor naturale vor fi marcate printr-un pătrat
roșu înconjurat de o bandă albă.