Tag: Gheorghe Mociorniță

  • L’aviateur Gheorghe Mociorniță

    L’aviateur Gheorghe Mociorniță

    L’aviation
    roumaine a une tradition de plus de cent ans, portée par des gens passionnés et
    par la construction d’avions. Dès le début du XXe siècle, des Roumains se sont
    lancés dans l’aviation afin de poursuivre leur passion. Car aucun domaine ne
    devient scientifique si, au début, il n’est pas vu et vécu comme une passion.
    Les aviateurs roumains ont été des passionnés. Progressivement cette passion
    est devenue un domaine économique, militaire et stratégique, soutenu par des
    institutions de l’Etat. Certains aviateurs sont devenus des noms importants,
    d’autres ont formé la grande communauté de passionnés qui font avancer le
    domaine.






    Un
    nom important de l’aviation militaire roumaine a été celui du lieutenant
    Gheorghe Mociorniță, héros de la Seconde Guerre mondiale, mort au combat à
    l’âge de 26 ans à Nivnice, en République tchèque, le 21 avril 1945, neuf jours
    avant la fin des hostilités. Il faisait partie d’une famille connue de la
    Roumanie de l’entre-deux-guerres. Son père était technicien pétrolier et son
    oncle était le célèbre industriel Dumitru Mociorniță, l’un des entrepreneurs
    les plus importants de l’industrie du cuir et de la chaussure. Chose curieuse
    pour un futur pilote de chasse, le lieutenant Mociorniță a fait des études de
    lettres et de philosophie à l’Université de Bucarest. La formation de pilote a
    été progressive, avec, d’abord, le brevet de pilote sportif et ensuite avec
    celui de pilote de chasse, obtenu en 1943, en pleine conflagration mondiale, à
    la fin des études à l’école militaire d’officiers et de pilotes de chasse. En
    1941, la tragédie avait frappé la famille Mociorniță. Le frère aîné du futur
    lieutenant aviateur avait été tué, à seulement 26 ans, lors des combats de
    Sébastopol, en Crimée.






    Le pilote Tudor Greceanu, collègue de génération
    de Gheorghe Mociorniță, se souvenait, en 1993, comment il avait piloté les
    avions allemands Messerschmitt en 1941, lorsque l’armée roumaine avait pris la
    ville d’Odessa : «Une escadrille
    de chasse était normalement formée de 15 avions. Ces 15 appareils n’étaient pas
    toujours tous en formation de vol. En général, nous pouvions compter sur au
    moins 12 appareils capables de voler chaque jour. Les autres étaient soit en
    révision, soit en réparation, à cause de petits problèmes. Mais nous sommes
    arrivés, après la prise d’Odessa, à un point où tout le groupe, c’est-à-dire 3
    escadrilles, qui aurait dû avoir 45 avions, n’avait plus que 3 en bon état.
    Parce que personne ne remplaçait nos avions. L’État roumain a initialement
    acheté aux Allemands 3 escadrilles de chasseurs Messerschmitt 109. Eh bien, ces
    avions sont arrivés, ils ont été assemblés, mis formation en vol et nous sommes
    partis sur le front. Les appareils abattus, détériorés, en révision, étaient
    tous retirés de l’effectif.»






    Après
    avoir obtenu son brevet, le lieutenant Gheorghe Mociorniță a été coopté dans la
    64ème escadrille du 1er Groupe de chasse pour
    s’entraîner. Au printemps 1944, les premières bombes alliées tombaient en
    Roumanie sur la zone pétrolière de Prahova. Le 4 avril 1944, le lieutenant
    Gheorghe Mociorniță partait dans sa première mission d’interception de
    l’ennemi. Sa première victoire aérienne contre les bombardiers américains venus
    de Foggia, en Italie, remonte à mai 1944. Le 5 mai, il abattait un bombardier
    et le 6, un deuxième. Jusqu’au 23 août 1944, date à laquelle la Roumanie quitte
    l’alliance avec l’Allemagne nazie et l’Italie de Mussolini, le sous-lieutenant
    Gheorghe Mociorniță participera à toutes les missions de son groupe d’aviation.






    Après
    le 23 août 1944, Mociorniță est promu au grade de lieutenant et décoré de
    l’ordre «La Couronne de Roumanie» pour « le courage exceptionnel et l’exécution
    minutieuse des missions d’appui aux troupes terrestres ». Le front s’était
    déplacé vers l’ouest et le jeune aviateur était impliqué dans la libération du
    nord de la Transylvanie de sous l’occupation de la Hongrie horthyste, ainsi que
    dans la libération de la Tchécoslovaquie, par des missions d’escorte, de
    reconnaissance et d’appui aérien. Depuis les aérodromes de Hongrie, le 2e
    Groupe de Chasse, dont Mociorniță faisait partie, a soutenu les opérations
    offensives de la 27e armée soviétique. Lors de sa 29ème et dernière mission, le
    lieutenant Gheorghe Mociorniță a patrouillé dans une zone traversée par des troupes
    allemandes en train de se retirer. Il pilotait un avion IAR 80, de fabrication
    roumaine, et il avait comme partenaire d’équipage un autre aviateur roumain.
    Les deux pilotes roumains ont attaqué une colonne allemande et, parce que
    Mociorniță est descendu trop bas, ils ont été abattus par la défense anti-aérienne
    ennemie. Son corps repose aujourd’hui dans le cimetière des héros roumains de
    Zvolen, dans l’ouest de la Slovaquie.






    Dans ses 29 missions de guerre,
    le lieutenant aviateur Gheorghe Mociorniță a abattu trois appareils ennemis. Il
    est considéré comme un as de l’aviation, ayant été décoré post-mortem des
    ordres «L’Étoile de la Roumanie», «La Couronne de la Roumanie» et «La Vertu aéronautique». Des restes de son avion abattu peuvent
    être vus aujourd’hui au Musée Militaire National de Bucarest. La postérité lui
    est également reconnaissante à travers un buste inauguré à Băicoi, sa ville
    natale, dans le département de Prahova, en 2015, et l’attribution de son nom au
    86e Groupe de Chasse de l’Armée de l’air roumaine. (Trad. : Felicia
    Mitraşca)

  • Aviatorul Gheorghe Mociorniță

    Aviatorul Gheorghe Mociorniță

    De la începutul secolului 20 unii români s-au aventurat în
    aviație pentru a-și urma pasiunea. Pentru că niciun domeniu științific nu
    devine astfel dacă la început nu este privit ca o pasiune și nu este făcut cu
    pasiune. Aviatorii români au practicat aviația cu pasiune care treptat a
    devenit domeniu economic, militar și strategic și a primit sprijin din partea
    instituțiilor statului. Unii dintre aviatori au devenit nume importante alții
    au format acea marea comunitate de pasionați care fac ca un domeniu să meargă
    înainte.


    Nu numai inventatorii ajung personalități în aviație.
    Performanțele, timpul istoric în care ei își manifestă talentul, destinul îi
    fac să ajungă celebri. Un nume important al aviației militare române a fost
    locotenentul Gheorghe Mociorniță, erou al celui de-al doilea război mondial.
    Mociorniță a căzut la datorie la vârsta de 26 de ani la Nivnice, în Cehia, pe
    21 aprilie 1945, cu 9 zile înainte ca războiul să ia sfârșit.


    Locotenentul
    Gheorghe Mociorniță făcea parte dintr-o familie importantă din România
    interbelică. Tatăl său era tehnician petrolist, iar unchiul său era cunoscutul
    industriaș Dumitru Mociorniță, unul dintre cei mai importanți antreprenori din
    domeniul pielăriei și încălțămintei. Curios pentru un viitor pilot de avion de vânătoare, Mociorniță a studiat
    domeniul umanist fiind student la litere și filosofie al Universității din
    București. Pregătirea de pilot a fost treptată. A obținut licența de pilot
    sportiv, iar în 1943, în plin conflict, după absolvirea școlii militare de
    ofițeri și a celei de pilot de vânătoare, devine pilot de avion de vânătoare.
    În 1941 tragedia lovise familia Mociorniță. Fratele său mai mare în vârstă de
    26 de ani fusese ucis în luptele de la Sevastopol din Crimeea.

    Pilotul Tudor
    Greceanu, coleg de generație cu Gheorghe Mociorniță, își amintea în 1993 cum
    pilotase avioanele germane Messerschmitt în 1941 la cucerirea Odessei de către
    armata română.

    O escadrilă
    de vânătoare avea în general 15 avioane. Aceste 15 avioane nu erau întotdeauna
    în linie de zbor. Am plecat la început cu ele în linie de zbor. Noi contam în
    general pe cel puţin 12 avioane capabile de zbor în fiecare zi. Altă parte erau
    fie în revizii, fie în reparaţii eventuale, aveau mici defecte. Dar am ajuns la
    un moment dat ca întregul grup, adică după căderea Odessei, deci 3 escadrile,
    care trebuia să aibă 45 de avioane, să nu mai aveam decât 3 avioane. Pentru că
    nimeni nu ne înlocuia avioanele. Statul român iniţial a cumpărat de la nemţi 3
    escadrile de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. Ei, aceste avioane au
    venit, au fost montate, puse în linie de zbor şi cu ele am plecat pe front. Ce
    a căzut, ce s-a deteriorat, ce a intrat în revizii erau scoase din efectiv.


    După primirea brevetului, Mociorniță a cooptat în
    escadrila 64 a Grupului 1 Vânătoare pentru antrenamente. În primăvara anului
    1944, în România cădeau primele bombe ale aliaților în zona petrolieră Prahova.
    Pe 4 aprilie 1944, sublocotenentul Gheorghe Mociorniță pleca în prima sa
    misiune de interceptare a inamicului deasupra României. Din luna mai a anului
    1944 datează prima sa victorie aeriană împotriva bombardierelor americane care
    veneau de la Foggia, Italia. Pe 5 mai dobora un bombardier, iar pe 6 mai un al
    doilea. Până pe 23 august 1944, dată la care România a părăsit alianța cu Germania
    și Italia, sublocotenentul gheorghe Mociorniță a participat la toate misiunile
    grupului său de aviație.


    După 23 august 1944, Mociorniță este avansat locotenent
    și decorat cu ordinul Coroana României pentru curajul deosebit și pentru
    conștiinciozitatea cu care a executat misiunile în folosul armatelor terestre.
    Frontul se mutase la vest și tânărul aviator participa la eliberarea
    Transilvaniei de Nord de sub ocupația maghiară, a Ungariei precum și la
    eliberarea Cehoslovaciei prin misiuni de însoțire, recunoaștere și acoperire
    aeriană și atacuri la sol împotriva inamicului. De pe aerodromurile din
    Ungaria, Grupul 2 Vânătoare din care făcea parte Mociorniță a spirjinit
    operațiunile ofensive ale armatei 27 sovietice. În ultima sa misiune, a 29-a,
    locotenentul Gheorghe Mociorniță patrula într-o zonă în care coloane germane
    erau în retragere. Pilota un avion de producție românească IAR 80 și era
    însoțit de un alt aviator român. Cei doi piloți români au atacat coloana
    germană și, din cauză că Mociorniță a coborât prea jos, a fost doborât de antiaeriana
    inamică. Trupul său se odihnește astăzi în cimitirul eroilor români de la
    Zvolen din vestul Slovaciei.


    În cele
    29 de misiuni de război, locotenentul aviator Gheorghe Mociorniță a doborât trei
    avioane și este considerat un as al aviației. El a fost decorat post-mortem cu ordinele
    Steaua României, Coroana României și Virtutea Aeronautică. Resturi ale
    aparatului său doborât pot fi văzute astăzi la Muzeul Militar Național din
    București. Posteritatea îi este recunoscătoare și prin două memorializări.
    Prima este un bust dezvelit în 2015 în orașul natal și a doua este numele său
    dat Grupului 86 Vânătoare.