Radio România Internațional

Tag: Gherla

  • Paul Goma

    Paul Goma

    Pe 25 martie 2020, pe fondul pandemiei de coronavirus,
    agențiile de știri dădeau o știre tristă: scriitorul Paul Goma, opozant
    anticomunist de referință, murea pe un pat al spitalului universitar
    Pitié-Salpêtrière din Paris răpus de o infecție cu Covid-19. Atipic și
    nonconformist, Goma a fost personalitatea incomodă pe care niciun regim nu o
    poate supune decât prin lichidare fizică. Totuși, a supraviețuit celui mai
    brual regim politic din istorie și a lăsat în urma sa o amintire a unui om
    hotărât să meargă până la capăt pentru apărarea convingerilor sale.


    Scriitorul Paul Goma a criticat
    mereu, fără rezerve, tot ceea ce nu i-a convenit, tot ceea ce i s-a părut a fi
    împotriva fiinţei umane şi a principiilor unei vieţi decente. S-a născut pe 2
    octombrie 1935 în judeţul Orhei din nord-estul Basarabiei sau Republicii
    Moldova de azi. După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940,
    familia Goma s-a refugiat în România. Multe i se pot reproşa lui Paul Goma, dar
    nu şi faptul că i-a fost frică.


    Conflictele cu regimul comunist au
    început în 1955 când, ca student, a intrat în dezacord cu profesorii de
    socialism ştiinţific. A apărut astfel cazul Goma care avea să se transforme
    în Mişcarea Goma, mișcare anticomunistă care a cuprins în total 430 de persoane.
    Scriitorul s-a solidarizat cu revoluţia maghiară din 1956 şi şi-a depus
    carnetul de membru al tineretului comunist. A fost prima oară când a fost
    arestat şi condamnat la 2 ani de închisoare. După eliberare, a fost trimis în
    domiciliu forţat în Bărăgan unde a stat până în 1964. În 1971, pentru că a
    publicat romanul Ostinato în Germania de Vest, roman care îi fusese drastic
    cenzurat în România, a fost exclus din PCR în care se înscrisese în 1968 pentru
    a susţine politica antisovietică a lui Ceauşescu. Apariţia romanului Uşa, în
    1974, tot în Germania de Vest, îl transformă definitiv într-un duşman al
    regimului.

    Din 1970 datează şi primele sale scrisori către postul de radio
    Europa liberă. Istoricul Cristina Petrescu a rezumat personalitatea lui Paul
    Goma. Se ştie că Goma a fost
    iniţiatorul mişcării pentru drepturile omului care a avut ca model Charta 77
    din Cehoslovacia, după care Goma a încercat să fie cooptat de către regim, şi
    parţial s-a reuşit aceasta, dacă ne uităm la articolele pe care el le publică
    până este arestat. Aflat în închisoare, retractează foarte mult din poziţiile
    exprimate, este în final eliberat datorită presiunii internaţionale pentru a
    ajunge să fie expulzat şi deveni unul dintre membrii marcaţi ai exilului
    democratic până în 1989. Rămâne un personaj controversat şi după 1989 mai ales
    datorită poziţiilor pe care le-a luat în privinţa sovietizării Basarabiei. Am
    să conchid şi am să spun că, în mare măsură, Paul Goma este un erou uitat al
    istoriei noastre recente, tocmai că nu şi-a găsit un loc potrivit.


    Chiar dacă Goma a susținut regimul
    Ceaușescu în august 1968, când acesta s-a opus invadării Cehoslovaciei, el a rămas
    un opozant deschis al acestuia. Cristina Petrescu susţine că liderul mişcării
    române pentru drepturile omului a continuat să şicaneze regimul. Goma s-a remarcat prin faptul
    că în anii 1970 a fost un vârf al nonconformismului în rândurile scriitorilor
    români pentru că este primul care reuşeşte să publice undeva în afara României
    două volume care îi fuseseră refuzate de cenzură. Unul dintre ele este
    pronunţat împotriva regimului, este un volum în care vorbeşte despre deţinuţi
    obsedaţi de libertate. Au avut mare succes pentru că au venit în momentul lui Soljeniţîn i se
    traducea Arhipelagul Gulag în limbi de circulaţie internaţională, motiv pentru
    care Goma este denumit Soljeniţîn român.



    Goma reintră în conflict deschis cu
    autorităţile comuniste în 1977 când semnează o scrisoare colectivă de protest
    adresată Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Belgrad din
    acelaşi an şi difuzată la postul de radio Europa liberă. Scrisoarea era un
    denunţ al încălcării drepturilor omului în România și începutul mișcării Goma.
    Cristina Petrescu.

    Deja
    există această sintagmă, Mişcarea Goma, care circulă în scrierile istorice,
    şi care reprezintă modul în care fost canonizat acest protest colectiv. De
    fapt, această nefericită sintagmă corespunde definiţiei Securităţii dată
    acestui grup. În acest caz, liniile grupului sunt puţin mai complicate tocmai
    pentru că este un grup mult mai mare decât cel de la samizdatul Ellenpontok sau
    cel intitulat Aktionsgruppe Banat. Eu voi încerca să fac o uşoară
    reinterpretare a acestei mişcări. În primul rând, voi diferenţia între cine a
    fost Goma, ca oponent cultural faţă de regimul comunist şi care are parte de o
    anumită canonizare, şi mişcarea Goma, care are o cu totul şi cu totul altă
    canonizare.



    Pe 1 aprilie
    1977 Paul Goma este arestat şi în acelaşi an, pe 20 noiembrie 1977, lui, soţiei
    şi copilului le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi din
    România. Au ajuns la Paris unde au cerut azil politic, însă scriitorul nu a
    dorit să ceară cetăţenia franceză. Ca reparaţie, regimul de la București de după
    1989 i-a redat lui Paul Goma cetăţenia română.

  • Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit din cauza infecției cu coronavirus

    Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit din cauza infecției cu coronavirus

    Scriitorul și disidentul Paul Goma a murit, la vârsta 84 de ani, la spitalul La Pitié Salpetriere din Paris, unde era internat în urma infectării cu coronavirus, a anunțat biografa sa, scriitoarea, traducătoarea şi jurnalista Mariana Sipoș.



    În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret si mare durere anunț plecarea dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș. Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat, a transmis biografa lui Paul Goma.



    Conform indicaţiilor lui Filip Goma, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pere Lachaise din Paris.



    Paul Goma s-a născut în 1935, în Basarabia. În urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România. Critic al regimului comunist, el a fost arestat și torturat de Securitate. A fost eliberat după intervențiile Occidentului.



    În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la Jilava și Gherla. În noiembrie 1977, lui Goma, soției și copilului acestuia le este retrasă cetățenia română, fiind expulzați din țară. Au ajuns la Paris, unde au cerut azil politic. De acolo, Paul Goma a continuat să lupte împotriva regimului comunist.



    Exilat la Paris, Paul Goma şi-a publicat majoritatea volumelor, iniţial în franceză sau germană. Astfel, ”Le Tremblement… ”, cu titlul original în română, ”Culoarea curcubeului ’77 – Cutremurul oamenilor”, a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ”Patimile după Piteşti” (1990), ”Ura noastră cea de toate zilele” (1992), ”Sabina” (1993), ”Roman intim” (1994), ”Scrisuri. 1972-1998” (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri.



    A scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal, articole) în limba română, care au fost traduse şi în limbile franceză, germană, olandeză, suedeză, italiană.




    Eu am fost un purtat de valurile istoriei. Eu nu am fost un revoltat, ci doar unul care a suportat ca basarabean, ca refugiat şi ca o persoană normală, care în momentul în care auzea sau i se spunea ceva care nu îi convenea sau i se părea că este neadevărat spunea: ba, nu e adevărat. Adică prostul clasei care se trezeşte vorbind, spunea Paul Goma într-unul dintre rarele sale interviuri la Radio România Cultural.




  • Gherla, a Baroque town in central Romania

    Gherla, a Baroque town in central Romania

    Located in central Romania, some 50 km from the city of Cluj-Napoca, Gherla is considered the first modern town in Transylvania. But its uniqueness resides not only in its modernity. The modern town of Gherla was conceived in the Baroque style, and its urban history is linked with the Armenian community in Transylvania. In fact, for over two centuries, Gherla was better known as Armenopolis, the town of the Armenian. Armenians came to this town, documented as early as the ancient times, in early 17th century, coming in particular from Moldavia, where they had developed rich trade and crafts communities.



    Lucian Nastasa-Kovacs, the Director of the Cluj Napoca Art Museum, told us more about the beginnings of that migration: “The then Prince of Transylvania, Apafi, was very much interested in attracting to Transylvania what would be active economic factors. And those factors were the Armenians. In a first stage, in late 17th century, they settled in Bistrita. But Bistrita was a predominantly Saxon city, where people dealt in small crafts and petty trade. That is why in 1712, when the plague struck, it was used as a pretext to drive Armenians away from the place. Those were the Armenians who subsequently settled in Gherla, a town that in fact belonged to the Armenian community as proven by deeds issued by the imperial court in Vienna. Ever since they settled in there, the town started developing in keeping with the urban principles that were very much in fashion in the 17th century. It was divided in plots and surrounded by walls, access being secured by gates.”



    It didn’t take long for the Armenian community to become even stronger in Gherla, acquiring a special status and without being subordinated to the court in Vienna. According to Lucian Nastasa-Kovacs, the wealth of the community was generated by trade and multi-craft enterprises: “That brought them a lot of wealth and prosperity, so much that, in time they ended up loaning money to the Court in Vienna. Although the Court, when supposed to return the loans, would suddenly become short of money and reluctant to pay back. Eventually, an Armenian delegation from Gherla, arriving in Vienna exactly when a big cathedral was being erected in the town, came with an answer to the question: ‘what can the Emperor offer you in exchange for the loaned money?’. This story explains why an impressive panting by Rubens, titled ‘Descent from the Cross’, became property of the Armenian community. The painting is still hosted by the cathedral in Gherla. The paining was rather small and it did not fit the size of the cathedral, so it could not be displayed behind the altar. However, it was placed in a chapel of its own, and nowadays it’s probably the only painting by Rubens that can be admired free of charge. “



    The Armenian — Catholic cathedral was built in the 18th century, during the building of the baroque town. Another church erected in the same period, and still standing, is the Solomon Church, the first church of the Armenians in Gherla. The new town had four straight and parallel streets, crossing perpendicularly, all opening towards the Somes River and the central square. The Elisabeta Park, also known as “the Little Schonbrun”, was built in 1864 as an immense English garden. Of the non-Baroque buildings, built before the Armenian settlement, still standing is also the Gherla Fortress or the Martinuzzi Fortress, erected in mid 16th century and turned into a penitentiary during the Communist regime.



    However, the town looks predominantly Baroque, in the typical sober and simple Austrian style. Here is Lucian Nastasa — Kovacs once more: “Representative for this style is, for instance, the Karacsony House, which today is home to the History Museum in Gherla. Actually, the entire main street, where this building stands too, is full of such houses. During the period when the Armenians settled in Transylvania, the place was under the authority of the Austrian Empire. So, things were not done randomly, not even from an urban point of view. They used town planning and architectural designs that were extremely well conceived and also extremely practical.”



    Armenopolis started to decay after the WWI, along with the fast pace of industrialization and the Armenians’ migration towards Cluj. Today, there are just a few Armenian families left in Gherla.


  • Gherla, une ville baroque

    Gherla, une ville baroque

    Située près du centre de la Roumanie, à une cinquantaine de kilomètres de Cluj, Gherla est la première ville transylvaine conçue selon des principes modernes. Et son unicité ne s’arrête pas là. La ville moderne de Gherla a été imaginée en style baroque et l’histoire urbanistique de la localité est étroitement liée à la communauté arménienne de Transylvanie. En fait, pendant plus de deux siècles, Gherla était connue plutôt comme Armenopolis, soit la ville des Arméniens. C’est dans cette localité attestée dès l’Antiquité que les Arméniens arrivent vers la fin du 17e siècle et le début du 18e, en provenance notamment de Moldavie, où ils avaient développé de riches communautés fondées sur le commerce et différents autres métiers.

    Davantage de détails sur les débuts de cette migration vers la Transylvanie, avec Lucian Nastasa-Kovacs, directeur du Musée d’art de Cluj-Napoca : « Le prince transylvain de l’époque, Apafi, était très intéressé à attirer en Transylvanie des acteurs économiques extrêmement actifs. Et ces acteurs, c’étaient les Arméniens. Dans une première phase, vers la fin du 17e siècle, ceux-ci se sont établis à Bistrita, dans le nord. Mais Bistrita était une ville dominée par les Saxons, dont les habitants faisaient également de petits métiers. C’est pourquoi, en 1712, l’épidémie de peste a été utilisée en tant que prétexte pour chasser les Arméniens de la ville. Ce sont eux qui se sont établis ensuite à Gherla, une ville qui a appartenu en fait à la communauté arménienne, conformément à des documents émis par la Cour Impériale de Vienne. Après l’arrivée des Arméniens, la ville fut aménagée selon les normes d’urbanisme à la mode au 17e siècle. Elle a été partagée en carrés et entourée de murailles, avec plusieurs portes d’accès. »

    Peu après, la communauté arménienne de Gherla est devenue plus nombreuse, pour arriver à avoir un statut privilégié, subordonné uniquement à la Cour impériale de Vienne.

    Aux dires de Lucian Nastasa-Kovacs, la fortune de la communauté était due au commerce et aux entreprises manufacturières : « Ces deux activités ont beaucoup rapporté à la communauté locale, qui est devenue tellement prospère qu’elle prêtait de l’argent à la Cour de Vienne. Et ceci, même si la Cour Impériale évitait de rembourser ses dettes invoquant des périodes de récession. Finalement, une délégation des Arméniens de Gherla, arrivée à Vienne alors que leur ville venait d’ériger une immense cathédrale, a demandé à l’empereur ce qu’il pouvait offrir en échange des prêts accordés. Cette anecdote explique pourquoi une impressionnante toile de Rubens, appelée « La descente de Jésus de la Croix » est arrivée à Gherla. Vu que c’était toutefois une peinture de petites dimensions, elle n’a pas satisfait les exigences imposées par les dimensions de la cathédrale et n’a pas été installée derrière l’autel. Mais la chapelle était prête à l’accueillir et c’est pourquoi aujourd’hui cette toile est l’unique peinture de Rubens qui peut être admirée à titre gracieux. »

    La cathédrale catholique arménienne a été érigée au 18e siècle, durant la période de construction de la ville baroque. Une autre église érigée à l’époque qui existe de nos jours encore, c’est l’église Solomon, le premier lieu de culte des Arméniens de Gherla. La nouvelle ville avait quatre rues étroites et parallèles croisées par la rivière Somes et bordant une place centrale. En 1864, le parc Elisabeth est inauguré. Surnommé «Le petit Schönbrunn», il fut conçu comme un immense jardin anglais. Parmi les bâtiments néobaroques, antérieurs à l’arrivée des Arméniens, on peut admirer aujourd’hui encore la Citadelle de Gherla, appelée aussi Citadelle Martinuzzi, érigée au milieu du 16e siècle et transformée à l’époque communiste en prison de haute sécurité, destinée surtout aux détenus politiques. L’aspect spécifique de la ville est pourtant donné par le style architectural baroque, un baroque surprenant par la sobriété et par la simplicité typiquement autrichienne.

    Lucian Nastasa-Kovacs ajoute : « J’invoquerais comme représentative pour ce style, la Maison Karacsony, qui accueille de nos jours le Musée d’histoire de Gherla. En fait, toute la rue principale sur laquelle se trouve cet édifice est pleine de ce genre de maisons. A l’époque où les Arméniens sont arrivés en Transylvanie, la principauté était soumise à l’Empire Autrichien. Donc, côté urbanisme, aucun aspect n’a été ignoré et la ville a respecté des projets édilitaires et architecturaux très bien conçus et extrêmement pratiques. »

    La ville surnommé Armenopolis commence à régresser après la Première guerre mondiale, suite à l’industrialisation et à la migration des Arméniens vers Cluj. Quelques familles arméniennes seulement vivent de nos jours encore à Gherla. (Trad. Alex Diaconescu)

  • Canonizzazione Roncalli e Wojtyla: Romania visitata da entrambi

    Canonizzazione Roncalli e Wojtyla: Romania visitata da entrambi

    Il vescovo greco-cattolico di Oradea, Virgil Bercea, insieme a un gruppo di preti della provincia di Bihor (nord-ovest della Romania), parteciperanno alla canonizzazione dei Papi Giovanni XXIII e Giovanni Paolo II, accanto ad altri vescovi e rappresentanti delle diocesi ed eparchie romano-cattoliche e greco-cattoliche di Romania, fedeli, giornalisti e autorità. Lo riferisce un comunicato citato dall’agenzia Agerpres.



    Alla cerimonia saranno presenti il vescovo greco-cattolico di Gherla, Florentin Crihalmeanu, consacrato da Papa Giovanni Paolo II, l’Arcivescovo metropolita romano-cattolico di Bucarest, Ioan Robu, accanto al ministro con delega per i romeni nel mondo, Bogdan Stanoevici.



    Sia Papa Giovanni XXIII che Papa Giovanni Paolo II sono stati a Bucarest: Papa Roncalli nel 1930 e 1932, quando era in missione diplomatica nella confinante Bulgaria, mentre Giovanni Paolo II durante la sua storica visita dal 7 al 9 maggio 1999, compiendo il primo viaggio di un Sommo Pontefice in un Paese a maggioranza ortodossa.



    L’Arcivescovado Romano — Cattolico di Bucarest precisa in un comunicato citato dall’agenzia Mediafax che Mons. Angelo Roncalli, diventato poi Papa Giovanni XXIII, si recò a Bucarest per tre volte, per visitare l’allora Nunzio Apostolico, il Mons. Angelo Maria Dolci.



    Ad agosto 1930, Angelo Roncalli visitò anche il monastero ortodosso di Caldarusani, e nel 1944, quando era delegato apostolico in Turchia, su richiesta del rabbino-capo di Gerusalemme, Isaac Herzog, aiutò gli ebrei romeni deportati in Transnistria (oggi regione separatista sul territorio della Moldova), inviando aiuti nei campi di concentramento e rilasciando certificati di battesimo falsi.



    Inoltre, il Mons. Roncalli intervenne presso le autorità turche per consentire a una nave con ebrei romeni a bordo, partita dal porto romeno di Costanza e diretta a Gerusalemme, di attraversare le acque territoriali della Turchia. Il suo intervento salvò circa 750 ebrei romeni, di cui 250 bambini orfani.



    “Romania, Paese ponte tra l’Oriente e l’Occidente, crocevia tra l’Europa Centrale e l’Europa Orientale! Romania, che la tradizione chiama con il bel titolo di Giardino della Madonna! Vengo da te nel nome di Gesù Cristo, figlio di Dio e della Vergine Maria! Alla soglia di un nuovo millennio, continua a fondarti il futuro sulla forza del Vangelo ! Con l’aiuto di Cristo sarai protagonista di un nuovo periodo di entusiasmo e coraggio! Sarai una nazione prospera, terra che porta alla luce il bene, un popolo della solidarietà e della pace. Che Dio ti protegga e ti benedica per sempre! ”



    Con questo commovente messaggio, Papa Giovanni Paolo II si rivolgeva ai romeni che lo hanno accolto con grande entusiamo e calore 15 anni fa. Un momento storico, perchè il suo viaggio a Bucarest, dal 7 al 9 maggio 1999, era la prima visita di un Sommo Pontefice in un Paese a maggioranza ortodossa.



    “Sia Giovanni XXIII che Giovanni Paolo II hanno amato il nostro Paese, il nostro popolo e le nostre Chiese. Il legame che unisce, però, meravigliosamente i due Sommi Pontefici è un monaco capuccino, Geremia da Valacchia (1556-1625), il primo romeno proclamato beato dalla Chiesa Cattolica: Giovanni XXIII ha riconosciuto le sue virtù eroiche, il 18 dicembre del 1959, mentre Giovanni Paolo II l’ha proclamato beato il 30 ottobre del 1983, offrendo un protettore ai romeni oppressi per la loro fede”, precisa l’Arcivescovado Romano-Cattolico di Bucarest.

  • 26.04.2014

    26.04.2014

    Bucarest — Il vescovo greco-cattolico di Oradea, Virgil Bercea, insieme a un gruppo di preti della provincia di Bihor (nord-ovest della Romania), parteciperanno alla canonizzazione dei Papi Giovanni XXIII e Giovanni Paolo II, accanto ad altri vescovi e rappresentanti delle diocesi ed eparchie romano-cattoliche e greco-cattoliche di Romania, fedeli, giornalisti e autorità. Lo riferisce un comunicato citato dall’agenzia Agerpres. Inoltre, alla cerimonia saranno presenti il vescovo greco-cattolico di Gherla, Florentin Crihalmeanu, consacrato da Papa Giovanni Paolo II, l’Arcivescovo metropolita romano-cattolico di Bucarest, Ioan Robu, accanto al ministro con delega per i romeni nel mondo, Bogdan Stanoevici. Sia Papa Giovanni XXIII che Papa Giovanni Paolo II sono stati a Bucarest: Papa Roncalli nel 1930 e 1932, quando era in missione diplomatica nella confinante Bulgaria, mentre Giovanni Paolo II durante la sua storica visita dal 7 al 9 maggio 1999, compiendo il primo viaggio di un Sommo Pontefice in un Paese a maggioranza ortodossa.



    Bucarest — Il Ministero degli Esteri di Bucarest segue con la massima attenzione l’evoluzione della situazione in Ucraina ed è in contatto permanente con l’Ambasciata di Romania a Kiev. Costante il contatto diretto con i membri romeni della missione di monitoraggio dell’OSCE in Ucraina, che non sono stati coinvolti nell’incidente avvenuto nell’est del Paese. Il Ministero degli Esteri esprime in un comunicato la profonda preoccupazione per la possibilità che sul territorio dell’Ucraina sovrana e indipendente, che fa parte dell’OSCE, membri di una missione dell’organizzazione paneuropea siano minacciati o messi a rischio, sotto qualsiasi forma.



    Bucarest — La Romania rientra nei target concordati con gli enti finanziari internazionali sul deficit di bilancio per i primi tre mesi dell’anno. Il ministro con delega al bilancio, Liviu Voinea, precisa in un comunicato che dall’esercizio relativo al primo trimestre del 2014 risulta che continua la riduzione del deficit, indicato allo 0,14% del Pil rispetto allo 0,67% nel corrispondente periodo dello scorso anno. A novembre 2013, le autorità romene hanno negoziato con il Fondo Monetario Internazionale il nuovo target di deficit per il 2014, in crescita dal 2,3% al 2,5% del Pil, differenza destinata a riflettersi esclusivamente nelle spese supplementari per il cofinanziamento dei progetti realizzati con fondi europei.



    Bucarest — Il Ministero delle Finanze di Bucarest ha salutato la decisione della Moody’s di migliorare la prospettiva della Romania da negativa a stabile, il che conferma sia i progressi economici dell’ultimo anno che il fatto che la Romania si contraddistingue come fattore di stabilità e crescita nella regione. L’agenzia finanziaria anticipa che la buona evoluzione degli indici macroeconomici del 2013 continuerà. Lo scorso anno, la Romania è riuscita a ridurre il deficit di bilancio al 2,3% del Pil, rispettando le condizioni concordate con il Fondo Monetario Internazionale e con l’UE. L’inflazione è scesa all’1,6%, le esportazioni sono cresciute, mentre le importazioni sono rimaste ad un livello basso. La Moody’s anticipa che la Romania continuerà a registrare una crescita del Pil, sostenuta dalle esportazioni e dall’assorbimento dei fondi UE. Eppure, il consumo interno e i crediti potrebbero mantenersi ancora ad un livello inferiore a quello precedente la crisi.



    Bucarest — Il leader conservatore Daniel Constantin è stato riconfermato nell’incarico di presidente del suo partito, al Congresso straordinario svoltosi a Bucarest. Insieme all’Unione nazionale per il progresso della Romania e all’Unione democratica magiari di Romania, il Partito conservatore fa parte dell’alleanza governativa, dominata dai socialdemocratici. Ospite all’evento, il leader socialdemocratico e il premier Victor Ponta non ha escluso la sua possibile candidatura alle elezioni presidenziali in programma a novembre. Accanto a Victor Ponta, al Congresso dei conservatori sono stati presenti anche il leader dell’Unione nazionale per il progresso della Romania, Gabriel Oprea, e il rappresentante dell’Unione democratica magiari di Romania, Karoly Borbely.



    Bucarest — Saranno il ceco Lukas Rosol e il bulgaro Grigor Dimitrov a contendersi domenica a Bucarest la finale del torneo ATP di tennis BRD Nastase Tiriac Trophy, con montepremi di oltre 420.000 euro. In semifinale, Rosol ha battuto l’olandese Robin Haase, mentre Dimitrov va in finale in seguito al ritiro del suo avversario, il francese Gael Monfils.