Radio România Internațional

Tag: globuri

  • Bradul de Crăciun, între tradiție și modernitate

    Bradul de Crăciun, între tradiție și modernitate

    Poate părea surprinzător, dar primul brad îmbodobit de Crăciun datează, în România, doar din 1866, în treacăt fie spus unul din anii importanți din istoria românilor, fiindcă atunci începea o nouă eră, marcată de cel care avea să devină regele lor – Carol I. La nici opt luni de la sosirea în țară a principelui prusac de Hohenzollern-Sigmaringen, palatul regal din București găzduia, în decembrie 1866, primul brad din România decorat de Crăciun cu ornamente spectaculoase aduse din țara natală a suveranului.

    Obiceiul împodobirii bradului de sărbătoarea Nașterii Domnului, apanaj al germanicilor, importat, deci, în România prin intermediul Casei Regale, a plăcut și s-a răspândit în toată țara, la început imitat de elitele urbane, apoi preluat și la sat.

    Dar de ce brad și nu alt pom? Pentru că românii îi confereau, deja, acestuia semnificații mult mai vechi pe care le trece în revistă unul din cei mai importanți cercetători etnologi din România, prof. univ. Doina Ișfănoni:

    ʺSă nu uităm că bradul este pentru noi, românii, arborele sacru. Este, dacă vreți, pomul vieții care face legătura dintre Cer și pământ. Este pomul care, începând de la naștere până la înmormântare, însoțește viața omului, fiind împodobit, în funcție de etapele de vârstă, în moduri diferite. La naștere se alege un pui de brad, fie că îl lasă în pădure, fie că îl transferă mai aproape de casă. Bradul este, cumva, un fel de barometru al evoluției copilului.

    Cum se dezvoltă bradul, așa se va dezvolta și copilul, crescând mare, fălos și, bineînțeles, crezându-se în tinerețea fără bătrânețe – așa cum bradul nu-și schimbă podoaba verde niciodată, la fel ʺverdeʺ, cu ghilimele, va rămâne și viitorul tânăr și adolescent care este destinatarul sau tutorele bradului. Apoi, bradul de nuntă știm cu toții că este, de asemenea, împodobit cu hârtii colorate, cu panglici, cu clopoței în vârf. La fel și bradul de înmormântare! Este împodobit, în cazul tinerilor necăsătoriți, cu ciucuri negri, cu batic – portul fetelor din zonă și cu un clopoțel care, când bate vântul, va clincăni și se spune că este soțul celui răposat. Iată, deci, că bradul pentru noi românii, sigur; are o conotație foarte complexă.ʺ

    Acestor sensuri multiple conferite bradului li se adaugă cele creștine, odată cu adoptarea acestui arbore, și de către români, ca element central al sărbătorii Nașterii Domnului. Conotațiile lui creștine sunt potențate de alegerea unor podoabe specifice. Le enumeră, din nou, Doina Ișfănoni:

    ʺDe exemplu, luminițele care se pun – inițial, lumânările care se puneau în brad – dându-i acel aspect feeric, fac trimitere la simbolismul lumânării, care este substitutul lui Iisus. Ceara este trupul, flacăra e spiritul. De asemenea, merele care se adăugau în pomul de Crăciun sunt nu numai simple podoabe. Se preferau merele roșii, într-adevăr, pentru a fi cât mai vizibile, dar ele fac trimitere la păcatul originar al Evei cu celebrul măr și izgonirea lui Adam și a Evei din Rai. De asemenea, în brad se pun nucile. Îmbrăcate, însă, în staniol, pentru că și ele reprezintă, dacă vreți, o părticică de lumină, o lumină care se reflectă în spațiul interior și care conferă în felul acesta un plus de strălucire.

    Nuca este și ea un simbol acum, în aceste obiceiuri legate de solstițiul de iarnă și de creștinism. Pentru că nuca este fructul care rezistă peste timp și este expresia rodniciei, a bogăției, a trecerii timpului fără să o afecteze. Iar din punct de vedere creștin, având semnul crucii în miezul său, este și ea considerată un adjuvant în exprimarea simbolismului pomului de Crăciun ca celebrare a nașterii Mântuitorului. Dar tot miezul de nucă în forma sa seamănă și cu creierul și înseamnă iluminare, de astă dată. Este momentul în care știm că, la sărbătorile de iarnă și mai ales la Crăciun, prin nașterea Mântuitorului, fiecare dintre noi are promisiunea, aș putea spune, a unei renașteri.

    Este momentul în care cele trei surori – Speranța, Iubirea și Credința – se însoțesc, dând omului o forță suplimentară, dându-i, dacă vreți, un plus de energie și un plus de speranță că, în timpul ce va să se nască, va fi de acum înainte totul minunat. Sigur că în pom se pune în vârf îngerul sau steaua care i-a condus pe regii magi până la Bethleem, unde S-a născut Mântuitorul, în ieslea vitelor. Este și ea încă un simbol care se adaugă în felul acesta.ʺ

    Din nefericire, spune cercetătorul etnolog Doina Ișfănoni, mulți dintre noi pierdem, în zilele noastre, din vedere multitudinea de conotații ale bradului, care, din simbol, este transformat într-o simplă podoabă.

    ʺDacă întrebi ce înseamnă bradul de Crăciun la români, lumea să știți că va da răspunsuri foarte, foarte diferite și veți constata că niciunul nu se va raporta la arborele cosmic, niciunul nu va vorbi despre podoabele lui ca o îmbinare sincretică între creștinism și pre-creștinism, vor avea mai puține informații care consolidează praxisul. Este și rostul nostru, dacă vreți, ca specialiști, să le resemantizăm, să le readucem toată această bogăție semantică în atenție și să-i obișnuim că orice gest are o semnificație, are o valoare, are o motivație, nimic nu este gratuit.ʺ

    Cât despre bradul de plastic cu care unii tind să îl înlocuiască pe cel natural…

    ʺAm înlocuit bradul viu cu bradul de plastic. Este o blasfemie, din punctul meu de vedere, pentru că nu aduci moartea în casă, aduci viața în casă, tu vrei să fie viață și vitalitate. Acela nu are nicio valoare. Astea sunt părerile mele. Sigur că, poate, alt specialist o fi având alte păreri, dar, în general, vizavi de tradiție, încercăm pe cât ne este cu putință să readucem în conștiința oamenilor valoarea și importanța acesteia, explicându-le și de ce fac automat niște gesturi pe care probabil și ei se miră câteodată de ce le fac.ʺ

    Bradul este elementul ce adună în juru-i familie și apropiați, care, de Crăciun, se strâng în preajma lui, oferă și primesc cadouri, apoi se așează la masa plină de bucate alese, unele special pregătite doar în această perioadă a anului. Nu înainte de a primi colindători, care vestesc nașterea lui Iisus. Și cât de multe lucruri se pot spune și despre colinde!

    Cel puțin în zona rurală a României, de sărbătoarea Nașterii Domnului se păstrează, și la ora actuală, tradiţiile străvechi. În plus, ele sunt respectate cu sfințenie. De aceea, România se numără, încă – spune prof. univ. Doina Işfănoni – printre ţările răsfăţate din sud-estul Europei: ansamblul comportamentelor culturale care au o lungă filiaţiune istorică ne fac să spunem că, la noi, Crăciunul continuă să fie acel pas spre sacru, care se deschide în ajunul zilei de 25 decembrie şi se încheie pe 6 ianuarie, la sărbătoarea Botezului Domnului.

     

  • În vizită la atelierul lui Moş Crăciun

    În vizită la atelierul lui Moş Crăciun

    Nimic mai frumos în perioada sărbătorilor de iarnă decât decoraţiunile de Crăciun, care împodobesc bradul, sau ornează clădiri!

    Puţini ştiu însă astăzi că înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii care rămâneau verzi tot anul aveau o semnificație specială pentru oameni în timpul iernii. Istoria pomilor de Crăciun însă are multe rădăcini, de la utilizarea brazilor veșnici în Egiptul antic şi în Roma antică, până la tradițiile germane ale pomilor de Crăciun ornaţi cu lumânări, din secolul al 17-lea, obiceiuri care au ajuns în America în anii 1800. Tradiţia împodobirii pomului de Crăciun în România a apărut după anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern, atunci fiind menţionat primul brad care a fost împodobit la curtea regelui Carol I.

    Odată cu apariţia acestui obicei, s-au diversificat şi ornamentele de brad, cele manufacturate devenind rarităţi. Este şi cazul globurilor realizate la Curtea de Argeș, în aşa-numita “Fabrică a lui Moș Crăciun”.

    Sandu Nichita, managerul companiei din Curtea de Argeș, denumite şi “Fabrica lui Moș Crăciun”, ne-a povestit de unde a venit această idee

    “Este mai mult o figură de stil, o metaforă. Această metaforă este creația firmei din Curtea de Argeș, producătoare de globuri din sticlă pentru pomul de Crăciun. Această activitate a fost înființată în 1989, la inițiativa unui comerciant angrosist american. Ea s-a dezvoltat cu investiții de ambele părți, reușind în anii 2000 să aibă o răspândire din America până în Japonia, nivelul de producție al fabricii noastre fiind cam de 1.000.000 de unități pe an.

    În această perioadă, sigur, că s-au diversificat și produsele noastre, de la unele, în 89, mai simple, mai facile, la unele foarte complexe, care s-au evidențiat pe piața europeană și americană, acest trend mergând până în anii 2005. Din 2006 – 2007 am început activitatea aceasta de “fabrica lui Moș Crăciun”, cu excursii programate pentru a se observa de către vizitatori cum se produc globurile de Crăciun din sticlă. Ei participă la întreg fluxul tehnologic, de la formatarea acestora prin suflare cu gura, după aceea decorare și alte activități, până la punerea acestor ornamente în cutii și în pomul de Crăciun.”

    L-am întrebat pe Sandu Nichita cui se adresează aceste ateliere:

    “Este o activitate interesantă și atractivă pentru copii și tineri, mai ales că îi scoate din zona aceea de online și îi aduce în viața reală. Am văzut că în această perioadă nimeni nu face apel la telefonul mobil decât pentru a fotografia diferite faze de lucru și de producere a ornamentelor din sticlă pentru pomul de Crăciun.”

    Şi cum în timp modelele realizate aici s-au tot diversificat, Sandu Nichita ne-a dat mai multe detalii:

    “Avem cel puțin 2000 de modele, fiecare diferențindu-se prin pictură, prin formă, prin alte elemente. Mai mult decât atât, în acest an am făcut o retrospectivă, a modelelor din 89 și până acum, într-o expoziție ce conține 5.600 de exemplare de astfel de ornamente. Expoziția este și pentru a fi vizitată, dar și un element de lucru pentru comercianții care-și aleg un model mai nou sau mai vechi. Cei mai mulți aleg modelele retro și spun că acestea sunt globurile copilăriei noastre.

    Piața este invadată de fel de fel de obiecte pe care putem să le numim generic kitch-uri. Noi ținem foarte mult la forma artistică a obiectelor. De altfel, Martha Stewart, cunoscută în mediul editorial din Statele Unite, a comandat la noi ani la rând globuri şi a scris și o frumoasă poveste despre sărbătorile de iarnă și cum sunt implicați copiii români în aceste sărbători de iarnă. A fost pentru noi și pentru fabrica lui Moș Crăciun din Curtea de Argeș o mândrie! Globurile noastre au stat în pomul de Crăciun de la Casa Albă la Washington, au stat în pomul de Crăciun la Împărații Japoniei.”

    Am mai aflat de la interlocutorul nostru că şi anul acesta, globurile produse la fabrica lui Moș Crăciun din Curtea de Argeș stau la loc de cinste în bradul ornat la Bazarul Reprezentanței României de la Bruxelles, unde au fost expuse de şapte ani încoace.

    Iar dacă v-am tentat cu povestea noastră, să ştiţi că aceste globuri lucrate manual, în sticlă, pot fi achiziţionate şi de la patru magazine online.

    Sandu Nichita a încheiat cu o urare:

    “Fabrica lui Moş Crăciun din Curtea de Argeş doreşte Sărbători Fericite tuturor!” Tuturor românilor, oriunde s-ar afla aceştia!”

  • Sere în miniatură, o lume verde cu o poveste fascinantă.

    Sere în miniatură, o lume verde cu o poveste fascinantă.

    Fraţii Anton şi Ciprian Balint, împreună cu Raluca Mitea, sunt cei
    care, de aproximativ un an, dau viată unor globuri de
    sticlă, pline cu nisip şi pietricele colorate care împrejmuiesc o floarea din interiorul acestora. Sere în miniatură, o lume verde cu o poveste
    fascinantă.


    Ne-a istorisit povestea primilor paşi la Greenarium, Anton Balint, unul
    dintre iniţiatorii proiectului. Povestea Grenarium a început acum aproape
    un an, de fapt a început în 2015 de Crăciun, când am vrut să facem nişte
    cadouri speciale familei şi prietenilor. După ce ne-am jucat în mai multe
    feluri am ajuns să facem terarii, respectiv plante puse în vase de sticlă şi
    apoi ornamentate cu pietricele colorate. După ce am văzut că am avut
    succes în familie şi la prieteni, am
    hotărât să ne dezvoltăm. Cumva s-a transformat într-o mică afacere de familie,
    care a început cu căutarea numelui, cu documentarea. Ne-am transformat în
    persoane care iubesc plantele, chiar dacă la început n-aveam niciun interes
    pentru ele. Intre timp, studiind ce se întâmplă cu ele, cum trăiesc şi cum se
    înmulţesc, cum să le culegi şi cum să nu le culegi, ne-am transformat în
    iubitori de plante. Numai că, pentru că nu suntem foarte responsabili cu udatul
    plantelor am căutat să facem întotdeauna lucrurile cât mai simple. Tocmai de
    aceea noi folosim numai plante foarte uşor de întreţinut, respectiv plante suculente în momentul
    acesta.


    Plantele de acest tip trebuie udate o dată la două
    săptămâni cu două linguriţe de apă, numele lor fiind Sempreviva, adică plante care
    trăiesc veşnic, fiind cunoscute şi ca flori de piatră. Revine la microfon cu
    povestea Greenarilor, Anton Balint: Atunci a
    fost simplu, am umblat prin magazine, ne-am documentat pe net cum funcţionează
    lucrurile, dar acum mergem pe munte să culegem plante, din zonele unde stim că
    se găsesc. Plantele pe care le culegem noi de pe munte se numesc Sempreviva. Apoi
    le aducem acasă, le creştem, le înmulţim şi apoi le punem în vase de sticlă.
    Vasele de sticlă se fac de către trei artizani, toţi trei din Ardeal. Am fost
    şi în atelierele lor şi ne-am jucat, adică am suflat şi noi globuri şi nu au
    fost cele mai reuşite globuri, aşa că am preferat să-i lăsăm doar pe ei. Apoi,
    în interiorul globului punem nisip colorat şi pietriş colorat. Pietrişul
    colorat îl luăm de undeva din Banat, deci tot autohton. Sunt colorate într-un
    mod care nu dăunează plantelor. Genul acesta de nisip se poate folosi şi la
    acvariile cu peşti. Apoi le adunăm într-un glob, le aranjăm frumos, punem
    pământ, o combinaţie de pământ pe care o facem noi pentru ca să se adapteze
    foarte uşor plantele, şi apoi cu grijă plantăm plănticica.


    Avem foarte multe culori şi
    atunci oamenii când vor să comande au dificutăţi neştiind ce să aleagă, ne-a
    mai spus interlocutorul nostru. Iar pietricelele sunt fie deosebit de mici, fie
    mari şi pătrăţoase şi pot fi puse pe fundul vasului, în vârful vasului, peste
    tot sau, pur şi simplu, presărate pe pământ ca un ornament minimalist. Iar
    întregul aranjament este plasat într-un recipient de sticlă, care poate fi glob
    şi…nu numai. Vine cu detalii Anton Balint. Pe lângă globuri mai avem
    nişte forme geometrice, pe care le facem noi de la cap la coadă. Noi le numim
    Geogreenarii, iar pe acestea le facem de la tăiatul sticlei, până la ambalat.
    De ce sunt ele speciale? Folosim tehnica Tiffany, cea care se foloseşte la
    vitralii, respectiv lipirea cu cositor a sticlei. Nu ne atrage lipirea cu
    silicoane sau cu alte substanţe care să dăuneze, aşa că preferăm tehnici
    sigure. Si tehnica aceasta e folosită
    de câteva sute de ani, pentru vitraliile din catedrale. Si pentru că le
    facem noi, putem să facem tot felul de forme. De exemplu, zilele acestea ultima
    formă pe care am făcut-o a fost cea a unei maşinuţe decapotabile. Si în
    maşinuţă, în loc de şofer şi pasager, am pus căte o floricică.


    Realizarea unui astfel de
    aranjament poate să dureze de la zece minute până la câteva ore, în funcţie de mărime şi complexitate. Globurile medii, de zece centimetri, durează cam zece minute. Geogreenariile durează de la
    trei ore în sus. Cea mai simplă piramidă durează cam trei ore. Iar preţurile unui astfel de artefact oscilează
    între
    10 şi 320 de lei, cele mari, de 50 cm. Greenariile au ajuns la târguri, atât la
    Sibiu, cât şi în alte oraşe din ţară. Cât
    despre livrări, acestea se fac personal, deoarece operele sunt destul de fragile.


    Pasionaţi de ceea ce au învăţat să facă, tinerii s-au decis să îi înveţe
    şi pe alţii cum se fac Greenarii. (Anton Balint) Din luna noiembrie
    am început să organizăm atelier. Avem
    nişte prieteni care au o cafenea în Sibiu şi care ne-au invitat să organizăm
    ateliere la ei în cafenea. La prima întâlnire a fost un număr spectaculos de
    oameni, 30 de oameni, peste aşteptările noastre, nu ne aşteptam. Si toţi au
    fost foarte încântaţi. Timp de mai bine de o oră am povestit, ne-am jucat şi am
    fost foarte impresionaţi de modul în care fiecare îşi aranja pietricelele. Si
    mai drăgut a fost că deşi fiecare şi-a ales la început câte o culoare, la un
    moment dat au început să le schimbe între ei, astfel încât fiecare putea să
    pună câte cinci-şase culori într-un globuleţ. Şi de atunci încercăm cam o dată
    pe lună să avem întâlniri cu oamenii,
    ca să înveţe să facă greenarii.


    Cât despre locul în care
    Greenariile pot fi aşezate, tinerii spun că orice loc dintr-o casă poate fi
    potrivit atâta timp cât sunt oameni frumoşi în jurul lor.
    Lumină şi o cameră aerisită fiind tot ce le trebuie.