Radio România Internațional

Tag: gogonele

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării din România, conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o
    adevărată tradiţie, cu reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate
    astfel legume precum gogonelele,
    castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu. Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    legumele să se acrească, după care trebuie depozitate într-un loc răcoros.


    Fructele
    şi legumele pot fi puse în saramură şi în diverse combinaţii, rezutând
    murăturile asortate. Pot fi puse laolaltă gogonele, pepeni roşii de mici
    dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi conopidă. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu
    verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De asemenea, unele soiuri de mere
    se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese anumite soiuri de
    mere. Pe lângă gogonele, în
    acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată, de asemenea, în felii, câţiva ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării din România, conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o
    adevărată tradiţie, cu reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate
    astfel legume precum gogonelele,
    castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu. Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    legumele să se acrească, după care trebuie depozitate într-un loc răcoros.


    Fructele
    şi legumele pot fi puse în saramură şi în diverse combinaţii, rezutând
    murăturile asortate. Pot fi puse laolaltă gogonele, pepeni roşii de mici
    dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi conopidă. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu
    verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De asemenea, unele soiuri de mere
    se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese anumite soiuri de
    mere. Pe lângă gogonele, în
    acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată, de asemenea, în felii, câţiva ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.

  • Legume în saramură

    Legume în saramură

    Cu toate că în lanţurile de
    magazine se află, la îndemâna celor care nu au timp sau abilitatea de a pregăti
    aşa ceva, multe sortimente de legume conservate în saramură sau în oţet, există
    şi români care preferă murăturile pregătite în casă, o activitate pe care o fac
    şi în spiritul tradiţiei. Şi aceste sortimente nu sunt puţine dacă ne gândim că
    în saramură pot fi conservate legume precum gogonele, castraveţii, conopida, ardei capia, morcovi şi ţelină, ba chiar şi mere sau pepenii roşii de dimensiuni mici. Toate acestea înlocuiesc cu succes în perioada iernii
    salatele din legume proaspete.


    Să începem cu gogonelele.
    Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea
    avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase,
    putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor
    căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient,
    fie el borcan de sticlă,
    recipient din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi,
    mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor.
    După ce am umplut recipeintul cu legumele dorite, turnăm saramură fierbinte, păstrând proporţia de o
    lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După
    câteva zile, zeama din butoaie trebuie vânturată deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare
    albă numită şi floare.


    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem
    nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii,
    preferabil pe cei de dimensiune mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm
    hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în
    căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un
    borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când
    bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra
    punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2
    … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece. Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte
    pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.


    Şi ardeii graşi pot fi conservaţi în saramură. Li se îndepărtează cu grijă
    cotorul cu seminţe, în interior se presară sare, apoi, în funcţie de
    dimensiune, sunt puşi unii în alţii şi apoi în borcane în care turnăm saramură
    fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate
    de sare la un litru de apă. O altă variantă este aceea de a umple ardeii sau
    gogoşarii cu varză albă sau varză roşie, după care peste ei turnăm saramura. Ardeii
    umpluţi cu varză pot fi serviţi ca salată.

  • Legume în saramură

    Legume în saramură

    Cu toate că în lanţurile de
    magazine se află, la îndemâna celor care nu au timp sau abilitatea de a pregăti
    aşa ceva, multe sortimente de legume conservate în saramură sau în oţet, există
    şi români care preferă murăturile pregătite în casă, o activitate pe care o fac
    şi în spiritul tradiţiei. Şi aceste sortimente nu sunt puţine dacă ne gândim că
    în saramură pot fi conservate legume precum gogonele, castraveţii, conopida, ardei capia, morcovi şi ţelină, ba chiar şi mere sau pepenii roşii de dimensiuni mici. Toate acestea înlocuiesc cu succes în perioada iernii
    salatele din legume proaspete.


    Să începem cu gogonelele.
    Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea
    avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase,
    putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor
    căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient,
    fie el borcan de sticlă,
    recipient din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi,
    mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor.
    După ce am umplut recipeintul cu legumele dorite, turnăm saramură fierbinte, păstrând proporţia de o
    lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După
    câteva zile, zeama din butoaie trebuie vânturată deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare
    albă numită şi floare.


    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem
    nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii,
    preferabil pe cei de dimensiune mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm
    hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în
    căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un
    borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când
    bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra
    punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2
    … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece. Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte
    pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.


    Şi ardeii graşi pot fi conservaţi în saramură. Li se îndepărtează cu grijă
    cotorul cu seminţe, în interior se presară sare, apoi, în funcţie de
    dimensiune, sunt puşi unii în alţii şi apoi în borcane în care turnăm saramură
    fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate
    de sare la un litru de apă. O altă variantă este aceea de a umple ardeii sau
    gogoşarii cu varză albă sau varză roşie, după care peste ei turnăm saramura. Ardeii
    umpluţi cu varză pot fi serviţi ca salată.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Mămăliga

    Mămăliga

    Mămăliga a intrat în
    cultura gastronomică a românilor, se pare, prin secolul al 17-lea, după
    aducerea şi cultivarea porumbului în Europa. Atracţia românilor pentru mămăligă
    a avut, se pare, un substrat psihologic. Aflaţi sub dominaţie otomană şi
    obligaţi să plătească biruri în cereale şi vite, românii au început să cultive
    porumb pe care turcii nu îl vroiau. Tot la fel, în loc de vite, populaţia
    autohtonă a preferat să crească porci.
    Cuvântul mămăligă şi forme apropiate acestuia le întâlnim în tot spaţiul
    balcanic, în limba română fiind utilizat şi în expresii. A pune de mămăligă
    înseamnă în sens propriu a pune apa la fiert, însă, folosită în alt context
    poate însemna a încurca lucrurile, a greşi, a nu putea ieşi dintr-o situaţie
    grea sau dintr-o încurcătură. De exemplu, în povestirile lui Ion Creangă
    (scriitor român din secolul al 19-lea), am reţinut această formulare: Măi
    Chirică, d-apoi şti că şi boieriul, câtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă.

    În mod tradiţional, mămăliga este pregătită într-un vas
    de fontă de formă rotundă, denumit ceaun, din făină de porumb pe care o fierbem
    în apă cu puţină sare. Preparată ca la ţară unde a fost, de-a lungul secolelor,
    un înlocuitor al pâinii, mămăliga este mai densă decât echivalentul italian al
    acesteia, polenta, putând fi tăiată în bucăţi asemenea unei pâini. Când
    este servită cu alte preparate, mămăliga
    poate fi mai moale, având consistenţa unui terci.


    Mămăliga poate fi combinată,
    de exemplu, cu ouă. Din jumătate de kg de mălai se pregăteşte o mămăligă nici
    foarte tare, nici foarte moale. Se fierb 4 ouă tari pe care le curăţăm de coajă
    şi pe care le zdrobim şi pe care la combinăm cu puţin unt. Jumătate din pasta
    rezultată este pusă apoi pe fundul unui vas uns cu unt. Deasupra ei se
    răstoarnă mămăligă, apoi întindem restul pastei care ne-a rămas. Vasul se ţine
    în cuptor, la foc potrivit, circa un sfert de oră, după care compoziţia se
    serveşte imediat, eventual cu puţină smântână deasupra.


    O
    altă reţetă din bucătăria tradiţională este mămăliga cu jumări, ouă şi
    verdeţuri. Facem o mămăligă de consistenţă potrivită, pe care o turnăm într-un
    castron şi o lăsăm să se răcească. Separat facem o omletă în care punem câteva
    jumări de porc, adăugând, de asemenea, puţină ceapă sau ceapă verde, tocată
    mărunt, câteva fire de mărar şi câteva frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate
    mărunt. Punem piper şi sare, după gust, şi prăjim compoziţia într-o tigaie,
    întorcând-o pe ambele părţi. Omleta se taie în felii şi se serveşte pe o felie
    de mămăligă.


    Mămăliga
    poate fi combinată şi cu cârnaţi. Facem o mămăligă de consistenţă potrivită.
    Într-o cratiţă unsă cu unt, întindem un strat de mămăligă deasupra căruia punem
    bucăţi de cârnaţi de porc, pe care i-am prăjit înainte, apoi mai întindem un
    strat subţire de mămăligă, peste care mai punem câteva bucăţi de cârnat,
    ultimul strat fiind de mămăligă. Înainte de a băga cratiţa la cuptor pentru un
    sfert de oră, presărăm caşcaval sau telemea de oi rasă deasupra ultimului strat
    de mămăligă. Mămăliga cu cârnaţi se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi
    muraţi.

  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească

  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească

  • Gogonele şi castraveţi în saramură

    Gogonele şi castraveţi în saramură

    În multe gospodării din România, în pregătirile de iarnă intră şi conservarea unor legume, precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, ardei capia, mere, morcovi şi ţelină. Toate aceste legume le putem folosi în următoarele luni ca salate, alături de alte mâncăruri.



    Să începem cu gogonelele. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase, putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi, mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor şi turnăm saramura fierbinte, păstrând proporţia de o lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După câteva zile, trebuie să vânturăm zeama din butoaie deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare albă numită şi floare.



    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece.



    Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.

  • Gogonele şi castraveţi în saramură

    Gogonele şi castraveţi în saramură

    În multe gospodării din România, în pregătirile de iarnă intră şi conservarea unor legume, precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, ardei capia, mere, morcovi şi ţelină. Toate aceste legume le putem folosi în următoarele luni ca salate, alături de alte mâncăruri.



    Să începem cu gogonelele. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase, putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi, mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor şi turnăm saramura fierbinte, păstrând proporţia de o lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După câteva zile, trebuie să vânturăm zeama din butoaie deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare albă numită şi floare.



    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece.



    Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.