Radio România Internațional

Tag: gogosari

  • Gogoşari pentru sezonul rece

    Gogoşari pentru sezonul rece

    Conservarea prin diferite metode a unor legume, precum gogonelele, castraveţii, varza, conopida, ardei capia, mere, morcovi şi alte rădăcinoase reprezintă una dintre activităţile ce ţin de pregătirile pentru iarnă. În cămările multor gospodării din România întâlnim astfel de legume conservate care pot fi folosite, în următoarele luni, ca salate sau gustări.

    Şi gogoşarii sunt puşi la borcan pentru salatele din timpul iernii. Cea mai răspândită metodă este conservarea în oţet, întâlnită nu numai in România, ci şi în alte state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de “red cherry pepperoni”, acri, din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi dulci, din cauza zahărului sau a mierii adăugate în cursul procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă. Având dimensiuni mult mai mari, gogoşarii de pe pieţele româneşti sunt umpluţi cu varză albă, varză roşie sau buchete de conopidă. Gogoşarii umpluţi cu varză pot fi conservaţi în saramură, iar cei umpluţi cu mici buchete de conopidă, în oţet.

    Pentru gogoşarii cu conopidă, mai avem nevoie de un litru de oţet , de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa, cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Conopida se desface în buchete mici care sunt introduse în gogoşari. Astfel umpluţi, gogoşarii sunt băgaţi în borcane în care se toarnă un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un litru de oţet. Aceste amestec trebuie pus într-o oală şi adus la fierbere. În acest amestec adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar. În borcan se pun bucăţi mici de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare a gogoşarilor.

    În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec peste gogoşarii din borcane, având grijă ca aceştia să fie acoperiţi integral. Punem imediat capacul sau o folie de celofan la gura borcanului, folie pe care o întindem şi o legăm cu un elastic sau cu o sfoară. Gogoşarii pot fi conservaţi în oţet şi fără a fi umpluţi, după ce au fost curăţaţi şi tăiaţi în 4 … 6 părţi. Peste gogoşarii puşi în borcane se toarnă acelaşi amestec de apă şi oţet. Se pune capacul sau folia de celofan bine întinsă, se lasă să se răcească lent după care borcanele trebuie depozitate într-un loc răcoros. În maximum două săptămâni, gogoşarii sunt buni pentru a fi consumaţi ca salată alături de o mâncare bogată în grăsimi.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet


    Castraveţii şi gogoşarii conservaţi în oţet sunt legumele ce mai des întâlnite în cămările româneşti.


    Conservarea gogoşarilor în oţet este întâlnită nu numai in România, ci şi în alte state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de “red cherry pepper”, acri, datorită oţetului în care au fost conservaţi şi dulci, din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.



    Gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari şi pot fi umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie sau conopidă. Pot fi conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet şi de puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere şi de sare.



    După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa, cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate într-un vas în care adăugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru. Gogoşarii trebuie umpluţi cu acest amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul unei linguriţe.



    Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec peste gogoşarii din borcane, având grijă ca aceştia să fie acoperiţi integral şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o legăm cu un elastic sau cu o sfoară.



    Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în loc de varză, cu buchete de conopidă. Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare rămâne aceea de a tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare într-un amestec de apă şi oţet.



    Şi castraveţii pot fi conservaţi în oţet, la fel ca şi gogoşarii. Împreună cu castraveţii, în borcane pot fi adăugate cepe de dimensiuni mici sau felii de ceapă, boabe de muştar şi beţe de mărar, câteva fâşii de hrean şi câteva boabe de piper. Se foloseşte acelaşi amestec de apă, oţet, miere sau zahăr.


  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet


    Castraveţii şi gogoşarii conservaţi în oţet sunt legumele ce mai des întâlnite în cămările româneşti.


    Conservarea gogoşarilor în oţet este întâlnită nu numai in România, ci şi în alte state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de “red cherry pepper”, acri, datorită oţetului în care au fost conservaţi şi dulci, din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.



    Gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari şi pot fi umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie sau conopidă. Pot fi conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet şi de puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere şi de sare.



    După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa, cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate într-un vas în care adăugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru. Gogoşarii trebuie umpluţi cu acest amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul unei linguriţe.



    Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec peste gogoşarii din borcane, având grijă ca aceştia să fie acoperiţi integral şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o legăm cu un elastic sau cu o sfoară.



    Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în loc de varză, cu buchete de conopidă. Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare rămâne aceea de a tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare într-un amestec de apă şi oţet.



    Şi castraveţii pot fi conservaţi în oţet, la fel ca şi gogoşarii. Împreună cu castraveţii, în borcane pot fi adăugate cepe de dimensiuni mici sau felii de ceapă, boabe de muştar şi beţe de mărar, câteva fâşii de hrean şi câteva boabe de piper. Se foloseşte acelaşi amestec de apă, oţet, miere sau zahăr.


  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.