Radio România Internațional

Tag: gomboti

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă,
    dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
    făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
    mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
    dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
    cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
    fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
    Festival al tăiţeilor.


    Din zestrea
    gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
    denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
    de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
    prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
    jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
    uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
    Carnea de porc şi slănina,
    tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
    zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
    toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
    tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
    găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
    întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.


  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă,
    dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
    făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
    mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
    dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
    cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
    fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
    Festival al tăiţeilor.


    Din zestrea
    gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
    denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
    de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
    prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
    jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
    uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
    Carnea de porc şi slănina,
    tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
    zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
    toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
    tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
    găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
    întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş

    Având influenţe ale
    bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub
    termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele,
    papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în
    Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i
    delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte
    cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt
    folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu
    smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi
    smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu
    ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.


    În Maramureş, cârnaţi afumaţi sunt folosiţi inclusiv la
    prepararea ciorbei. Cu jumătate de kg de cârnaţi afumaţi şi cu zeamă de varză
    poate fi pregătită o ciorbă consistentă. Mai avem nevoie de două cepe, de doi
    morcovi şi de o rădăcină de pătrunjel, de puţină varză murată şi de smântână. Ceapa
    se taie solzişori şi se căleşte uşor în puţin ulei, iar apoi se adaugă cârnaţii
    afumaţi, tăiaţi rondele. Celelalte legume trebuie tocate mărunt şi puse la
    fiert. După ce s-au rumenit, cârnaţii şi ceapa trebuie puse alături de celelalte legume, la fiert, în 4 litri de apă. Zeama de varză este pusă la fiert separat, iar după ce a
    ajuns la fierbere este turnată în oala de ciorbă. După ce se pune o lingură de
    bulion, cât să coloreze ciorba, ciorba trebuie dreasă cu puţină smântână.
    Deoarece zeama de varză este sărată, la final nu este nevoie să adăugăm sare.


    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în
    acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face
    şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se
    face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge
    până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de
    vreo două degete, iar
    deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În
    continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se
    pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare
    brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu
    smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte
    cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş

    Având influenţe ale
    bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub
    termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele,
    papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în
    Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i
    delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte
    cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt
    folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu
    smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi
    smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu
    ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.


    În Maramureş, cârnaţi afumaţi sunt folosiţi inclusiv la
    prepararea ciorbei. Cu jumătate de kg de cârnaţi afumaţi şi cu zeamă de varză
    poate fi pregătită o ciorbă consistentă. Mai avem nevoie de două cepe, de doi
    morcovi şi de o rădăcină de pătrunjel, de puţină varză murată şi de smântână. Ceapa
    se taie solzişori şi se căleşte uşor în puţin ulei, iar apoi se adaugă cârnaţii
    afumaţi, tăiaţi rondele. Celelalte legume trebuie tocate mărunt şi puse la
    fiert. După ce s-au rumenit, cârnaţii şi ceapa trebuie puse alături de celelalte legume, la fiert, în 4 litri de apă. Zeama de varză este pusă la fiert separat, iar după ce a
    ajuns la fierbere este turnată în oala de ciorbă. După ce se pune o lingură de
    bulion, cât să coloreze ciorba, ciorba trebuie dreasă cu puţină smântână.
    Deoarece zeama de varză este sărată, la final nu este nevoie să adăugăm sare.


    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în
    acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face
    şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se
    face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge
    până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de
    vreo două degete, iar
    deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În
    continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se
    pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare
    brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu
    smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte
    cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.


  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Sugestia gastronomică a acestei ediţii vine de la prunele dulci şi zemoase, adunate în această perioadă când temperaturile coboară tot mai accentuat, iar ploile ne amintesc că ne aflăm în plină toamnă.



    Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în pireu pe care îl lăsăm să se răcească, apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un un amestec având consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi îl împărţim în pătrăţele. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţisoară.

  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Sugestia gastronomică a acestei ediţii vine de la prunele dulci şi zemoase, adunate în această perioadă când temperaturile coboară tot mai accentuat, iar ploile ne amintesc că ne aflăm în plină toamnă.



    Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în pireu pe care îl lăsăm să se răcească, apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un un amestec având consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi îl împărţim în pătrăţele. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţisoară.