Tag: GPS

  • Localizarea apelanților la 112

    Localizarea apelanților la 112

    Serviciul de
    Telecomunicații Speciale a lansat aplicația pentru telefoane mobile Apel 112,
    care face posibilă transmiterea coordonatelor geografice ale apelantului în
    momentul inițierii apelului de urgență către Sistemul Național Unic pentru
    Apeluri de Urgență 112. Aplicația Apel 112 permite transmiterea localizării
    apelanților atunci când apelul de urgență este generat din rețeaua proprie de
    telefonie mobilă. Utilizarea presupune activarea serviciilor de date pentru
    abonament sau cartela preplătită și a funcției de localizare a telefonului
    mobil, iar aplicația poate fi instalată și descărcată gratuit din Google Play
    si App Store, fiind compatibilă cu telefoanele mobile cu sistem de operare
    Android sau iOS.


    Chiar daca este
    instalată și activă, aplicația nu va transmite automat localizarea in
    următoarele situații specifice: dacă numărul de telefon nu aparține unui
    operator mobil din Romania, dacă nu există acoperire a operatorului care deține
    numărul de telefon sau dacă telefonul
    este în roaming. În aceste situații, utilizatorii care apelează numărul de
    urgență 112 pot transmite verbal coordonatele geografice de localizare. Acestea
    pot fi vizualizate când este accesată aplicația.


    La
    prima accesare, este necesar ca utilizatorul să accepte Termenii și Condițiile.
    Totodată, pentru a asocia informația de localizare la apelul către 112,
    utilizatorul trebuie să introducă în aplicație numărul sau numerele de telefon
    aferente telefonului pe care este instalată aplicația, pentru terminalele dual
    SIM. După accesare, pe ecranul telefonului se afișează latitudinea și
    longitudinea corespunzătoare poziției geografice în care se află utilizatorul,
    cu o precizie de 1,1 metri la sol. Precizia este limitată de caracteristicile
    receptorului GPS, o valoare tipică fiind 10 metri. În cazul transmiterii
    verbale a coordonatelor, acestea vor fi introduse și poziționate manual pe
    hartă, de către operatorul 112.


    Serviciul
    român de Telecomunicații Speciale anunță că, la nivel european, sunt și alte țări
    în care instituțiile sau autoritățile cu atribuții în gestionarea apelurilor de
    urgență au pus la dispoziția populației aplicații similare celei dezvoltate în
    România. De exemplu, Finlanda, Austria, Slovenia sau Lituania.


    Serviciul
    112 este numărul unic european de urgență pentru alertarea Poliției, Ambulanței,
    SMURD-ului, Pompierilor și Jandarmilor și poate fi apelat, in condițiile în
    care există o urgență, chiar și atunci când utilizatorul nu are semnal la
    telefonul mobil în rețeaua proprie. La finalul anului 2016, Autoritatea Națională
    pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a emis o decizie care impune
    în sarcina furnizorilor de rețele publice mobile de telefonie de a lua toate măsurile
    necesare pentru a permite transmiterea de către echipamentul terminal, în maxim
    20 de secunde de la momentul inițierii apelului, a informației de localizare,
    respectiv latitudinea si longitudinea poziției geografice in care se afla
    echipamentul terminal al apelantului.

  • STS a lansat o facilitate care permite localizarea unui apelant la 112

    STS a lansat o facilitate care permite localizarea unui apelant la 112

    Persoanele aflate în situații de urgență, care solicită ajutor la Serviciul 112, au o şansă în plus pentru a transmite informaţiile de localizare. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, în calitatea sa de administrator al Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă conform OUG nr. 34/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a implementat o facilitate suplimentară de localizare care permite, după acceptul apelantului, transmiterea coordonatelor geografice de pe telefonul mobil al apelantului, dacă acesta dispune de o conexiune de date activă şi de un telefon dotat cu funcţia de localizare.

    Noua facilitate de localizare 112 prin web este menită să contribuie la îmbunătăţirea informaţiilor privind poziționarea în teren a apelantului, în situaţiile în care acesta nu poate oferi detalii exacte cu privire la locul în care se află. În acest sens, în vederea obţinerii acceptului pentru determinarea informațiilor de localizare, operatorul 112, pe timpul procesării apelului de urgenţă, comunică apelantului propunerea de realizare a unei localizări mai precise a acestuia.

    Astfel, pentru a nu întârzia în niciun fel acordarea unor eventuale sfaturi de specialitate de către dispeceri, după transferarea cazului către agenţiile specializate de intervenţie, operatorul 112 va reintra în legătură cu apelantul şi îi va transmite acestuia prin SMS un link personalizat pentru geolocalizarea terminalului de pe care s-a efectuat apelul. După activarea conexiunii de date și a funcției de localizare, prin accesarea link-ului primit în SMS de către apelant, coordonatele geografice se vor transmite implicit către SNUAU, fiind integrate automat în aplicațiile de procesare a apelurilor de urgență.

    Funcționarea facilității de localizare 112 prin web este dependentă de modelul terminalului mobil, de sistemul de operare al acestuia, de metodele standard de localizare implementate și configurate în respectivul echipament, de setările privind permisiunile de localizare prin intermediul telefonului mobil de pe care se inițiază apelul la numărul unic de urgență 112, precum și de nivelul semnalului GPS din zona în care se află apelantul.

  • Bulgaria: rute alternative și restricții rutiere

    Bulgaria: rute alternative și restricții rutiere

    Autoritățile din Bulgaria au anunțat că podul Asparuh” din Varna, care face legătura cu drumul naţional către Burgas, este închis pe un sens de mers în vederea efectuării reparaţiilor de consolidare. Circulaţia pe pod se desfăşoară greoi și se formează coloane lungi de autovehicule şi timpi foarte mari de staţionare.



    Totodată, MAE amintește românilor care vor petrece Paștele pe litoralul bulgăresc că au la dispoziție următoare rute ocolitoare ale orașului Varna:


    · Ruse — Razgrad — Shumen — Smyadovo — Karnobat — Aytos — Mirolyubovo — Kableshkovo — Tankovo – Slanchev Bryag (Sunny Beach);


    · Silistra — Alfatar — Venets — Shumen — Smyadovo — Karnobat — Aytos — Mirolyubovo — Kableshkovo — Tankovo – Slanchev Bryag (Sunny Beach);


    · Silistra – Dobrich – Aksakovo – Devnya – Sindel – Dolni chiflik – Staro Oryahovo — Byala – Slanchev Bryag (Sunny Beach);


    · Kardam — Dobrich — Aksakovo — Devnya — Sindel – Dolni Ciflik – Staro Oryahovo — Byala – Slanchev Bryag (Sunny Beach);


    · Durankulak — Balchik — Obrochishte — Kumanovo — Aksakovo — Devnya — Sindel – Dolni Chiflik – Staro Oryahovo — Byala – Slanchev Bryag (Sunny Beach).


    Bulgarii au pregătit broşuri care conţin hărţi ce ilustrează rutele ocolitoare şi coordonatele GPS ce pot fi introduse în sistemele de navigare. Broşurile vor putea fi obţinute în toate punctele de frontieră Giurgiu – Ruse, PCTF Ostrov — Silistra, PCTF Negru-Vodă – Kardam şi PCTF Vama-Veche — Durankulak.



    Agenției bulgară ”Infrastructura rutieră” mai anunșă că se interzice circulația autovehiculelor destinate transportului de mărfuri cu masa maximă admisă mai mare de 12 tone (inclusiv remorci şi semiremorci) cu mai mult de două osii, tehnică agricolă, tractoare și tehnică specială pentru construcții pe sectoare ale rețelei naționale de drumuri, după cum urmează:


    – toate autostrăzile;


    – drumurile naționale DN I-1 Vidin — Botevgrad; DN I-1 Blagoevgrad — PCTF Kulata; DN I-4 Veliko Târnovo – Şumen; DN I-5 Ruse – Veliko Târnovo; DN I-8 PCTF Kalotina — PCTF Kapitan Andreevo;DN I-9 Durankulak — Varna — Burgas,DN II-18 Şoseaua de centură Sofia; DN II-19 Simitli – Gotse Delchev; DN II-86 Plovdiv – Smolyan; DN II-99 Burgas – Tsarevo.


    Interdicția este valabilă în următoarele zile si intervale orare:


    – 28 aprilie 2016 – între orele 16:00 – 20:00.


    – 2 mai 2016 – între orele 14:00 – 20:00.


    – 5 mai 2016 – între orele 14:00 – 20:00.


    – 8 mai 2016 – între orele 14:00 – 20:00.


    Interdicția nu este valabilă pentru autovehiculele care transportă mărfuri periculoase, produse alimentare alterabile și animale vii. Pe durata interdicției, autovehiculele menționate vor staționa în afara carosabilului, fără să obstrucționeze ceilalți participanți la circulația rutieră.


    Sursa: MAE


  • Geocaching, die GPS-Schnitzeljagd

    Geocaching, die GPS-Schnitzeljagd

    Wahrscheinlich finden Sie Geheimnisse ganz verlockend. Und Sie denken vermutlich auch, es sei eine Herausforderung, ein Rätsel aufzulösen. Denn nur so lässt sich erklären, dass 2 Millionen Menschen weltweit in ihrer Freizeit auf Schatzsuche gehen. Oder anders gesagt, Geocaching spielen, wie dieser Freizeitspa‎ß international hei‎ßt. Der Schatz, mit anderen Worten der Geocache, ist in der Regel ein wasserdichter Behälter, in dem sich ein Logbuch sowie häufig auch verschiedene kleine Tauschgegenstände befinden. Der Besucher kann sich in ein Logbuch eintragen, um seine erfolgreiche Suche zu dokumentieren. Anschlie‎ßend wird der Geocache wieder an der Stelle versteckt, an der er zuvor gefunden wurde. Der Fund kann im Internet auf der zugehörigen Seite vermerkt und gegebenenfalls durch Fotos ergänzt werden. So können auch andere Personen — insbesondere der Verstecker — die Geschehnisse rund um den Geocache verfolgen. Wesentlich beim gesamten Such- und Tauschvorgang ist, dass das Vorhaben von anderen anwesenden Personen nicht erkannt wird und so der Geocache uneingeweihten Personen verborgen bleibt.



    Mehr Informationen über die Anfänge des Spiels sowie über seine Entwicklung lieferte uns Alexandru Purice, bekannt unter anderem unter dem Spitznamen Mioritics in der Gemeinschaft der Geocacher:



    Das Spiel entstand im Jahr 2000, als der Einsatz von GPS-Geräten im privaten Einsatzgebiet praktikabel wurde. Die Wurzel des Spiels liegen in den USA. Ein begeisterter Schatzsuchender versteckte einen Behälter im Wald, veröffentlichte die Koordinaten auf einer Webseite und forderte seine Freunde auf, den sogenannten Schatz zu suchen. Es war eine Einladung auf eine GPS-Schnitzeljagd. Seine Freunde haben sich die Koordinaten im Internet geholt und über GPS-Empfänger identifiziert. Die Idee wurde mit Begeisterung empfangen. Das Spiel erlebte eine unglaubliche Entwicklung mit der Zeit. Derzeit gibt es mehr als 7 Millionen Caches weltweit, wobei 2 Millionen Spieler mitmachen.“




    Mioritics hat sich auf die elektronische Schnitzeljagd mit Enthusiasmus eingelassen. Wir wollten von ihm erfahren, wie es dazu kam:



    Ich persönlich erfuhr von dem Spiel vor knapp 10 Jahren. Ich war mit einem Freund unterwegs durch Venedig. Er fragte mich, ob ich nicht Lust dazu hätte, einige versteckte Behälter aufzudecken. Er sagte mir in ein paar Worten, worum es beim Spiel geht und zeigte mir vor Ort, wie es läuft. Auf einer Webseite werden die GPS-Koordinaten des Verstecks veröffentlicht. Die Nutzer holen sich die Koordinaten mit Hilfe eines GPS-Empfängers oder eines Smartphones. Dann beginnt die tatsächliche Suche, die drau‎ßen stattfindet. Das ist ein Vorteil des Spiels — die Suche findet unter freiem Himmel statt. Nachdem mir mein Freund über das Spiel erzählte, spielte ich weiter. Und ich entdeckte Orte, von denen ich nie gewusst hätte, dass es sie gibt. Ein Pluspunkt des Spiels ist, es fordert die Spieler auf, die Caches in ihrer eigenen Region zu verstecken. Die Behälter dürfen nicht weiter als 200 Km vom eigenen Wohnort versteckt werden. Jeder Nutzer stellt den anderen Mitspielern seine Heimatregion vor, so wie er sie sieht. So entdeckt man Regionen, die einem sonst verborgen bleiben würden.“



    Alex alias Mioritics hat über 4.000 versteckte Behälter gefunden. Um sie zu finden, ist er bis nach Peru und Vietnam gereist. Und dabei ging es ihm genauso wie bei den Caches in Bukarest. Auf der Schnitzeljagd lernte er viele neue Orte kennen. 2012 haben die Anhänger des Spiels einen Verein gegründet: AgeR — der Verein Geocashing Rumänien. Mehr Einzelheiten dazu bringt Alex Purice:



    Wir haben in Rumänien einen Verein und eine Nichtregierungsorganisation gegründet. Wir wollten Sponsorenverträge für verschiedene Veranstaltungen unterzeichnen und mussten daher eine gewisse Rechtsform haben. Au‎ßerdem waren wir daran interessiert, kleine Projekte umzusetzen. Wir haben unter anderem einen Vorschlag für das Bildungsprogramm »Schule anders« unterbreitet. Die Kinder verbringen heutzutage viel zu viel Zeit vor dem Bildschirm, sie gehen zu wenig hinaus. Daher wollen wir den Schulen innerhalb der Schulwoche »Schule anders« ein Projekt vorschlagen, das die Kinder aus den Klassenräumen hinaustreibt, sie auf Schnitzeljagd schickt. Eine Schatzsuche, die ihnen auch Wissensvorteile bringt.“




    Wie kann man Mitglied der Geocacher-Gemeinschaft werden? Dazu Alex Purice:



    Es ist ganz einfach. Man muss sich auf der Internetseite Geocaching.com anmelden und als Nutzer ein Konto erstellen. Einmal angemeldet, hat man Zugang zur gesamten Datenbank und man ist schon im Spiel. Wenn man ein Smartphone verwendet, so kann die entsprechende App heruntergeladen werden. Ich habe durch das Spiel wunderschöne Orte, unglaubliche Landschaften in Rumänien entdeckt. Die GPS-Schnitzeljagd führte mich zu Gottes Brücke (Podul lui Dumnezeu) in Mehedinţi oder nach Racoşi, einer Ortschaft bei Braşov/Kronstadt, wo es einen alten Steinbruch in einem erloschenen Vulkan gibt. Auf dem gleichen Wege besuchte ich die mittelalterlichen siebenbürgisch-sächsischen Burgen oder erreichte Orte im Donaudelta, die ich sonst nie erlebt hätte.“




    Die versteckten Behälter erzählen auch eine Geschichte. Das macht das Spiel so interessant. Dazu Alex Purice alias Mioritics:



    Man betrachtet die Welt durch die Augen der Mitmenschen. Man kommt an Orten an, die man sonst nie gesehen hätte. Ich reise sehr gerne. Auf meinen Reisen suche ich immer nach Geogaches und ihren Verstecken. Ihre Lage hat mich fast niemals enttäuscht. Im Geocache befindet sich in der Regel ein Logbuch sowie häufig auch verschiedene kleine Tauschgegenstände. Der Besucher kann sich in das Logbuch eintragen, um seine erfolgreiche Suche zu dokumentieren. Anschlie‎ßend wird der Geocache wieder an der Stelle versteckt, an der er zuvor gefunden wurde. Der Fund kann im Internet auf der zugehörigen Seite vermerkt und gegebenenfalls durch Fotos ergänzt werden. So können die Geschehnisse rund um den Geocache verfolgt werden.“




    Da es ein Spiel ist, genie‎ßen auch Kinder diesen Freizeitspa‎ß. Dazu Alex Purice:



    Ich habe kleine Kinder. Sie sind begeistert von der elektronischen Schnitzeljagd. In den Behältern sind manchmal auch Spielsachen versteckt. In den gefundenen Behältern gibt es Tauschgegenstände und es gilt die Regel ›Nimm Zeug heraus, hinterlasse Zeug‹. Meine Kinder haben gelernt, dass ein Tauschvorgang fair sein muss. Sie haben immer etwas aus dem Behälter genommen, mussten aber auch etwas Eigenes im Versteck hinterlassen.“




    Wir haben die Einladung zum Spielen hinausgeschickt. Wir ermuntern Sie, sie anzunehmen, denn Sie können somit eine neue Welt entdecken. Eine Welt betrachtet durch die Augen der Geocacher!

  • Géocaching – quand le GPS chasse des trésors

    Géocaching – quand le GPS chasse des trésors

    Les énigmes, ça intrigue tout le monde, n’est-ce pas? Résoudre un mystère peut s’avérer un véritable défi pour certaines personnes. C’est peut-être la raison pour laquelle plus de 2 millions de personnes du monde entier se sont laissées emporter par la fièvre d’un jeu de la catégorie «la chasse au trésor» appelé «géocaching». Le trésor est caché dans une boîte que les « géochercheurs » cherchent à trouver, à l’aide du GPS. Dans ces boîtes, des objets racontent une histoire imaginée par celui qui les cache. Une pièce de puzzle, par exemple, qui renvoie à d’autres boîtes. Le «géotrouveur», le joueur qui trouve une boîte, peut en retirer un objet à condition de le remplacer par un autre et de laisser ses impressions sur un petit carnet se trouvant aussi à l’intérieur. L’histoire de l’endroit en question s’écrit dans le temps, à l’aide de chaque joueur.



    Comment est née cette chasse au trésor moderne ? Réponse avec Alexandru Purice, un des Roumains épris de ce jeu : «Le jeu est apparu en 2000, au moment où l’accès aux satellites entourant la Terre est devenu public. Il est apparu aux Etats-Unis, où un enthousiaste a décidé de cacher une boîte dans une forêt, en a publié les coordonnées sur un site et a invité ses amis à aller la chercher. Bref : une chasse au trésor. Ses amis ont appris les coordonnées par des récepteurs GPS. Ils ont tellement aimé l’idée, que le jeu s’est développé énormément. Si bien qu’à l’heure actuelle il y a environ 7 millions de boîtes cachées partout dans le monde et plus de 2 millions de joueurs internationaux.»



    Alexandru Purice nous raconte comment il est devenu passionné de ce jeu : «Personnellement, j’ai appris son existence il y a 10 ans environ, lors d’un voyage à Venise. Un ami m’a demandé si je voulais « aller découvrir des boîtes ». Il m’a décrit le jeu en quelques mots et m’a montré comment ça marchait : on met sur un site des coordonnées GPS menant à l’endroit où la boîte est cachée. Maintenant on peut utiliser aussi un smartphone ou tout autre dispositif qui capte des signaux GPS. Une des caractéristiques essentielles de ce jeu est le fait qu’il t’oblige à sortir de la maison pour aller chercher de petits trésors. C’est ainsi que j’ai découvert des endroits dont j’ignorais complètement l’existence. Un autre avantage, c’est qu’il encourage les utilisateurs à placer les boîtes dans leurs régions d’origine. Il est interdit de cacher une boîte à une distance de plus de 200 km de chez soi. Par conséquent, chaque joueur fait découvrir aux autres sa propre région. C’est ainsi qu’on arrive à des endroits impossible à trouver autrement.»



    Jusqu’ici Alex a trouvé plus de 4000 boîtes, qu’il a cherchées du Pérou au Vietnam. Il a aussi découvert de nouvelles facettes de Bucarest. Le jeu se développe constamment, de sorte qu’en 2012, les amateurs roumains de cette chasse au trésor ont formé leur propre association. Alex Purice raconte: «En Roumanie, nous avons créé une association et une ONG principalement pour pouvoir bénéficier de sponsors et mettre sur pieds de petits projets. Le plus récent en est une proposition pour la semaine appelée «L’école autrement» (consacrée aux activités extrascolaires). Et ce parce que nous considérons que les enfants d’aujourd’hui passent de plus en plus de temps devant l’ordinateur et sortent de moins en moins de la maison. Nous voulons donc leur proposer plusieurs projets, les inciter à se rendre au parc ou au centre-ville de Bucarest pour faire une chasse aux trésors qui sera instructive et amusante à la fois.»



    Comment peut-on rejoindre cette communauté? Alex Purice répond: «C’est très simple. Vous entrez sur le site Geocaching.com et vous créez un compte d’utilisateur pour avoir accès à l’ensemble de la base de données. On peut aussi télécharger l’application pour les portables. Vous aurez la chance de découvrir notre pays. Mo,i j’y ai découvert des paysages extraordinaires, dont les cités médiévales saxonnes, des zones du Delta du Danube et d’autres endroits que je n’aurais jamais eu l’occasion de connaître autrement.»



    Et en découvrant les boîtes cachées, on apprend aussi l’histoire des gens et des lieux. Pourquoi un tel jeu vous tenterait-il? Alex Purice, alias Mioritics, explique: « Parce qu’il vous permet de découvrir le monde qui vous entoure par les yeux des autres et de trouver des endroits que vous auriez ignorés. J’aime beaucoup voyager et dans mes périples, je cherche toujours les géocaches ou les boîtes qui se trouvent dans les régions que je traverse, car elles m’indiquent presque toujours des zones très intéressantes. Pratiquement, à chacune de ces boîtes correspond une page sur Internet, et là, celui qui la cache donne une description et explique pourquoi la boîte est intéressante. Celui qui la trouve lit la description, regarde les images et voit ce que les autres utilisateurs ont écrit. Ces boîtes abritent des bouts de papier sur lesquels vous écrivez que vous l’avez trouvée et il est souhaitable de retourner sur Internet pour y laisser vos impressions ; en lisant ce que quelqu’un d’autre a écrit sur le lieu respectif, on pourra se rendre compte s’il vaut la peine d’être visité.



    Et puisqu’il s’agit d’un jeu, il peut aussi faire la joie des petits. Mioritics : « J’ai des enfants en bas âge qui sont enchantés d’aller chercher quelque chose, car dans ces boîtes de dimensions différentes — elles peuvent être toutes petites, pas plus grandes qu’un ongle ou atteindre un mètre cube — dans ces boîtes, donc, on peut toujours trouver de petits jouets. L’idée du jeu est de prendre quelque chose et d’y mettre autre chose à la place et, du moins pour mes enfants, cela a été une très bonne méthode de les convaincre à donner des choses. »



    L’invitation à jouer a été lancée. Vous pouvez découvrir de nouveaux endroits ou jeter un regard neuf sur ceux que vous connaissez déjà, grâce aux géochercheurs. (Aut. : Ana-Maria Cononovici. Trad. : Valentina Baleavski, Dominique)