Radio România Internațional

Tag: grau

  • România are suficiente recolte

    România are suficiente recolte

    Cu circa 300 de mii de hectare afectate, până
    acum, de secetă, din cele 7 milioane cultivate cu cereale, România analizează
    cu atenție situația, pentru a fi pregătită pentru orice scenariu. Anul trecut,
    s-a înregistrat o recoltă record, care a inclus, de exemplu, 11,3 milioane de
    tone de grâu, dar în acest an recoltele au fost afectate de condiţiile
    meteorologice, iar costurile mari de producţie și-au spus și ele cuvântul.


    Zilele
    trecute, România a încheiat lucrările de recoltare a grâului, dar recolta este
    cu 15-18% mai mică decât în 2021, a anunţat ministrul român al Agriculturii,
    Petre Daea:

    Întreaga producție
    care a fost recoltată are trei destinații astăzi – păstrarea în magazii și în depozite,
    în așa fel încât producția să nu se deprecieze la fermieri, în depozitele pe
    care le au procesatorii în vederea transformării acesteia în făină și apoi pe
    drumul pâinii, să asigurăm populația și, evident, disponibilitățile către
    export.


    Potrivit ministrului Petre Daea, există suficient grâu pentru a
    acoperi necesarul intern al României – situat undeva la 2,5 – 3 milioane de
    tone – şi pentru a asigura chiar un surplus pentru export. În același timp,
    deși este vorba despre o cantitate ceva mai mică de grâu în recolta acestui an,
    calitatea acestuia este una superioară celui de anul trecut, a mai precizat
    ministrul. Datele centralizate arată că temperaturile ridicate şi seceta
    prelungită au afectat culturile în trei sferturi dintre județe, în special culturile
    de porumb şi floarea-soarelui, dar, potrivit prognozelor, producţiile vor face
    faţă cererii din piaţă.     În zonele afectate, recoltările au început mai devreme
    față de anul trecut.

    Recoltăm suprafeţele care au fost afectate de secetă,
    pentru că ele au ajuns la maturitatea de recoltare, în aşa fel încât să nu
    înregistrăm nicio pierdere, iar drumul florii-soarelui este spre unităţile de
    procesare,     a precizat Petre Daea.

    Iar pentru a veni în sprijinul fermierilor,
    ministerul a acordat posibilitatea celor afectaţi de seceta pedologică să
    schimbe destinaţia culturilor în hrană pentru animale.

    În plus, Ministerul
    Agriculturii pune la dispoziţia fermierilor un Ghid de bune practici agricole
    privind efectele schimbărilor climatice, pentru a face faţă provocărilor în
    contextul intensificării fenomenului de secetă severă. Schimbările climatice
    sunt o realitate, nu o ficţiune şi de aceea trebuie să folosim toate mijloacele
    de care dispunem în aşa fel încât nivelul producţiilor şi valorificarea
    superioară a acestora să influenţeze pozitiv sectorul economic al României,     spune
    Petre Daea.

    România este unul dintre cei mai mari exportatori de grâne în
    Uniunea Europeană şi este un exportator activ pentru Orientul Mijlociu,
    principalul importator fiind Egipt. Grânele româneşti sunt exportate prin
    portul principal al ţării, Constanţa, utilizat acum şi de Ucraina ca rută
    alternativă de export, după ce Rusia a impus o blocadă la Marea Neagră.



  • Grâul în mâncăruri

    Grâul în mâncăruri

    Secerişului grâului
    era un eveniment deosebit în lumea satului românesc de altădată. Tradiţiile au
    dispărut pe măsura înlocuirii secerelor cu mijloace mecanizate de
    recoltare. Ceremonialul secerişului îl regăsim astăzi doar în paginile
    etnologilor sau sub formă de spectacol în cadrul unor festivaluri.


    Pe vremea când, în spaţiul românesc,
    orezul încă nu ajunsese pe mesele tuturor, ardeii sau sarmalele erau umplute cu
    grâu şi nu cu carne tocată şi cu orez. Grâul era şi aliment ritualic, fiind
    împărţit ca pomană de sărbătoarea (ortodoxă a) Sfântului Ilie. Era vorba despre
    grâul fiert în apă, cu puţină sare şi amestecat cu miere de albine sau, mai
    târziu, cu zahăr, un preparat specific ritualurilor ortodoxe numit colivă.
    Având nume apropiate în limbile greacă, bulgară şi sârbă, coliva a fost
    introdusă în ritualul în stil ortodox de înmormântare sau de pomenire a
    morţilor în secolul al 4-lea.


    În vremea când porumbul, cartoful şi
    orezul nu ajunseseră în spaţiul românesc, grâul era folosit nu numai pentru a
    obţine pâinea, ci şi ca garnitură. Unele reţete s-au pierdut, probabil, în
    timp, altele s-au păstrat. O reţetă
    atipică pentru zilele noastre, dar folosită în porturile dunărene până în
    perioada interbelică este peşte cu garnitură de grâu. În porturile dunărene pe
    vase erau încărcate cereale, iar pentru docheri era foarte comod să-şi
    pregătească peşte cu grâu deoarece peştele se afla în Dunăre, iar grâu era, de
    asemenea, din belşug. Modul de preparare era destul de simplu. Boabele de grâu
    erau fierte, peste ele se turna ceapă călită şi roşii tocate, apoi puţin vin
    şi, în final, în vas se punea peştele. Totul fierbea înăbuşit şi se servea
    imediat. Compoziţia putea fi pusă şi la cuptor şi lăsată la foc mic, până la 30
    de minute, având grijă să nu lăsăm peştele foarte mult la fiert.


    O altă reţetă în care grâul a fost
    înlocuit de orez este pilaful. Avem nevoie de jumătate de kg de grâu, de 3 cepe
    de mărime mijlocie, de câteva ciuperci, fie proaspete, fie din conservă, de doi
    ardei graşi şi de o legătură de pătrunjel. Fierbem grâul într-un vas cu apă şi
    cu puţină sare. Separat, într-o tigaie cu ulei, călim ceapa, tocată mărunt şi
    tot acolo punem ardeii curăţaţi şi tăiaţi felii, precum şi ciupercile pe care,
    de asemenea, le tocăm. Amestecăm mereu timp de câteva minute, iar apoi adăugăm
    şi grâul fiert, cu puţină apă. Lăsăm la fiert timp de un sfert de oră, iar spre
    sfârşit adăugăm şi pătrunjelul, tocat mărunt.

  • Grâul în mâncăruri

    Grâul în mâncăruri

    Secerişului grâului
    era un eveniment deosebit în lumea satului românesc de altădată. Tradiţiile au
    dispărut pe măsura înlocuirii secerelor cu mijloace mecanizate de
    recoltare. Ceremonialul secerişului îl regăsim astăzi doar în paginile
    etnologilor sau sub formă de spectacol în cadrul unor festivaluri.


    Pe vremea când, în spaţiul românesc,
    orezul încă nu ajunsese pe mesele tuturor, ardeii sau sarmalele erau umplute cu
    grâu şi nu cu carne tocată şi cu orez. Grâul era şi aliment ritualic, fiind
    împărţit ca pomană de sărbătoarea (ortodoxă a) Sfântului Ilie. Era vorba despre
    grâul fiert în apă, cu puţină sare şi amestecat cu miere de albine sau, mai
    târziu, cu zahăr, un preparat specific ritualurilor ortodoxe numit colivă.
    Având nume apropiate în limbile greacă, bulgară şi sârbă, coliva a fost
    introdusă în ritualul în stil ortodox de înmormântare sau de pomenire a
    morţilor în secolul al 4-lea.


    În vremea când porumbul, cartoful şi
    orezul nu ajunseseră în spaţiul românesc, grâul era folosit nu numai pentru a
    obţine pâinea, ci şi ca garnitură. Unele reţete s-au pierdut, probabil, în
    timp, altele s-au păstrat. O reţetă
    atipică pentru zilele noastre, dar folosită în porturile dunărene până în
    perioada interbelică este peşte cu garnitură de grâu. În porturile dunărene pe
    vase erau încărcate cereale, iar pentru docheri era foarte comod să-şi
    pregătească peşte cu grâu deoarece peştele se afla în Dunăre, iar grâu era, de
    asemenea, din belşug. Modul de preparare era destul de simplu. Boabele de grâu
    erau fierte, peste ele se turna ceapă călită şi roşii tocate, apoi puţin vin
    şi, în final, în vas se punea peştele. Totul fierbea înăbuşit şi se servea
    imediat. Compoziţia putea fi pusă şi la cuptor şi lăsată la foc mic, până la 30
    de minute, având grijă să nu lăsăm peştele foarte mult la fiert.


    O altă reţetă în care grâul a fost
    înlocuit de orez este pilaful. Avem nevoie de jumătate de kg de grâu, de 3 cepe
    de mărime mijlocie, de câteva ciuperci, fie proaspete, fie din conservă, de doi
    ardei graşi şi de o legătură de pătrunjel. Fierbem grâul într-un vas cu apă şi
    cu puţină sare. Separat, într-o tigaie cu ulei, călim ceapa, tocată mărunt şi
    tot acolo punem ardeii curăţaţi şi tăiaţi felii, precum şi ciupercile pe care,
    de asemenea, le tocăm. Amestecăm mereu timp de câteva minute, iar apoi adăugăm
    şi grâul fiert, cu puţină apă. Lăsăm la fiert timp de un sfert de oră, iar spre
    sfârşit adăugăm şi pătrunjelul, tocat mărunt.

  • Securitatea alimentară şi vaccinul contra gripei aviare,pe agenda miniştrilor europeni

    Securitatea alimentară şi vaccinul contra gripei aviare,pe agenda miniştrilor europeni

    Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a avut un impact devastator asupra producţiei ţării invadate, a infrastructurii de transport şi accesului la Marea Neagra, precum şi asupra capacităţii de a face comerţ cu restul lumii. Pentru a contracara efectele acestei situaţii pe plan international, mai ales în ceea ce priveşte impactul asupra securităţii alimentare, Uniunea Europeană a stabilit ca, timp de un an, să nu perceapă Ucrainei taxe pentru exporturile pe care le va face în blocul comunitar. Astfel, în baza Acordului de asociere dintre UE şi Ucraina, care instituie o zona de liber schimb profunda şi cuprinzatoare ce nu fusese înca liberalizata, vor fi suspendate taxele pentru unele produse industriale, pentru fructe, legume şi alte produse agricole prelucrate supuse initial tarifării.


    Tot pentru a contracara penuria de grâne provocată de imposibilitatea Ucrainei de a-şi exporta produsele agricole, la nivelul Uniunii Europene se discută, de principiu, despre posibila amânare a introducerii unei reguli care prevede rotaţia culturilor de la un an la altul, pentru a le permite fermierilor sa cultive mai mult grâu. Rotaţia culturilor urma să fie, prin politica agricolă comună, una dintre condiţiile impuse fermierilor pentru a primi ajutor comunitar direct.

    Încă nu s-a luat o decizie în privinţa acestei derogari temporare, care nu este ideală, dar pentru necesitatea imediată a creşterii producţiei de grâu, ea trebuie luată în calcul a spus, recent, Comisarul European pentru Agricultură. Propunerea a venit de la ministrul german al Agriculturii care, desi este reprezentant al Ecologiştilor ce susţin puternic politica rotaţiei culturilor, a arătat că Europa are o responsabilitate față de restul lumii şi a denunţat aşa numitul război al grâului declanşat de președintele rus Vladimir Putin, care foloseşte foamea ca armă. El a arătat că războiul dintre Rusia și Ucraina a provocat o criză de aprovizionare şi o explozie a preţului grâului, în condițiile în cere cele două țări sunt responsabile, împreună, pentru 30% din comerţul mondial cu grâu.


    Regula privind rotaţia culturilor constă în modificarea culturilor agricole de la un an la altul pe o parcelă de teren în ideea de a proteja solul și urma să intre în vigoare în ianuarie 2023, iar dacă statele membre cad de accord, ea ar putea fi aplicată abia din 2024.


  • Sprijinirea fermierilor din România

    Sprijinirea fermierilor din România

    În agricultură nu ai cum să te dezvolți fără a avea forme asociative consistente și bine organizate. Statele membre vor fi obligate să investească bani europeni în servicii de consultanță, pentru a le explica fermierilor ce pot și ce nu pot să facă, ce e bine și ce nu a spus eurodeputatul Daniel Buda. Acesta s-a referit și la dezvoltarea capacităților de procesare, pentru ca România să nu mai fie importator net de produse finite. Fermierii trebuie să înțeleagă, că e nevoie să se asocieze și să-și dezvolte capacitățile de procesare, în așa fel încât să nu mai fim exportatori neți de produse brute și, în același timp, să fim importatori neți de produse finite. De exemplu grâul, noi exportăm grâu în alte state și importăm pâine congelată, paste făinoase sau alte produse din făină.

    Daniel Buda: În ceea ce înseamnă zona sectorului agricol am insistat foarte mult pe susținerea de nou fermier. Este un concept preluat de la americani. Americanii au această chestiune nu este foarte bine privit. Agricultura are foarte mult de câștigat de pe urma acestui nou concept. Avem astăzi în politica agricolă comună pe de o parte o formă de sprijin pentru fermieri cei care vor să se apuce dar din păcate fac parte din aceată categorie de până la 30 de ani, până la 40 de ani și vor să prelungească până la 45 de ani, însă vreau să consolidez acest concept de nou fermier acea persoană care vrea să se apuce de agricultură, dar care în urmă cu 10 ani de zile nu a mai practicat sau nu a mai avut activități în sectorul agricol.


    Ținta mea este in primul rând cei care sunt înafara României ma refer aici la cei care sunt in Diasoora și care ar dori să se întoarcă acasa care s-au săturat să trăiască sau să muncească pe câmpurile străinilor dacă ne gândim ce se întâmplă în Italia, în sudul Italiei să găsim forme de sprijin pentru acești noi fermieri. Dacă vin și ii oferi posibilitatea de a accesa acele fonduri pe care poate să le acceseze orice fermier fără să le dea o formă de sprijin oarecare unei astfel de persoane nu va putea rezista pe piață și de aceea cred că trebuie să ne preocupăm de ceea de înseamnă sprijinirea acestor noi fermieri astfel încât ei să poată să aibă un bun start în agricultură.

    Fermierii europeni trebuie sprijiniți în practicarea unei agriculturi ,,verzi şi trebuie să fie plătiți atunci când decid practicarea unei agriculturi ecologice de natură să asigure un mediu curat și oxigen de calitate pentru întreaga Europă.

    Convergența externă sau egalizarea subvențiilor între fermierii din vest și cei din est trebuie să devină un obiectiv clar pentru următorul Parlament European, dat fiind faptul că toți fermierii sunt actori pe aceeași piață a mai spus eurodeputatul Daniel Buda.


  • Colivă

    Colivă

    Un preparat specific ritualurilor
    ortodoxe este coliva, un amestec de boabe de grâu, fierte şi amestecate cu
    miere sau cu zahăr. Având nume apropiate în limbile greacă, bulgară şi sârbă,
    coliva a fost introdusă în ritualul în stil ortodox de înmormântare sau de
    pomenire a morţilor în secolul al 4-lea şi are la bază o întâmplare petrecută în
    timpul împăratului roman Iulian Apostatul care, dorind să-i umilească pe creştini,
    a dat ordin guvernatorului Constantinopolului să fie stropite alimentele din
    pieţe cu sângele jertfit idolilor. Creştinii au aflat însă şi nu au luat nimic
    din piaţă, preferând să mănânce grâu fiert cu miere. De atunci, coliva a fost
    introdusă în ritualul pomenirii celor răposaţi. Ea trebuie adusă împreună cu o
    sticlă de vin la slujba de sâmbătă din biserica ortodoxă.


    Prepararea
    colivei are şi un ritual. Boabele de grâu decorticate, care se numesc arpacaş,
    trebuie spălate de nouă ori în apă rece, înainte de a fi puse la fiert. Se
    foloseşte un kg de arpacaş, jumătate de kg de zahăr sau un borcan de miere cu o
    capacitate de circa 400 de mililitri, jumătate de kg de nucă, 100 de grame de
    stafide, esenţă de vanilie, câţiva biscuiţi simpli, cacao, bomboane de ciocolată
    albă pentru ornament. Arpacaşul se pune la fiert în apă cu puţină sare, la foc
    mic, pentru a nu se prinde de fundul vasului şi se lasă până când boabele încep
    să înflorească. Arpacaşul nu trebuie amestecat în vasul în care fierbe, pentru
    ca boabele de grâu să nu se zdrobească. După ce vasul a fost îndepărtat de pe
    foc, se scurge apa şi se lasă la răcit. În continuare, boabele de grâu sunt
    amestecate cu mierea sau zahărul, cu nuca măcinată, cu stafidele şi cu puţină
    esenţă de vanilie, până ce se omogenizează.


    Pe un platou
    se întinde un strat subţire de biscuiţi simpli, pe care în prealabil i-am
    măcinat. Apoi se răstoarnă amestecul de boabe de grâu, nucă şi stafide şi se
    modelează după forma platoului, nivelând deasupra şi pe partea laterală,
    obţinând un strat cu o grosime de circa 5 cm. Apoi se presară un strat subţire de
    biscuiţi măcinaţi, iar deasupra, cu ajutorul unei forme, se poate pudra cu
    cacao astfel încât să se obţină o formă de cruce. De asemenea, coliva poate fi
    ornată cu bomboane. După slujba de înmormântare sau de pomenire, coliva este
    porţionată şi oferită celor prezenţi, împreună cu un pahar de vin.

  • Colivă

    Colivă

    Un preparat specific ritualurilor
    ortodoxe este coliva, un amestec de boabe de grâu, fierte şi amestecate cu
    miere sau cu zahăr. Având nume apropiate în limbile greacă, bulgară şi sârbă,
    coliva a fost introdusă în ritualul în stil ortodox de înmormântare sau de
    pomenire a morţilor în secolul al 4-lea şi are la bază o întâmplare petrecută în
    timpul împăratului roman Iulian Apostatul care, dorind să-i umilească pe creştini,
    a dat ordin guvernatorului Constantinopolului să fie stropite alimentele din
    pieţe cu sângele jertfit idolilor. Creştinii au aflat însă şi nu au luat nimic
    din piaţă, preferând să mănânce grâu fiert cu miere. De atunci, coliva a fost
    introdusă în ritualul pomenirii celor răposaţi. Ea trebuie adusă împreună cu o
    sticlă de vin la slujba de sâmbătă din biserica ortodoxă.


    Prepararea
    colivei are şi un ritual. Boabele de grâu decorticate, care se numesc arpacaş,
    trebuie spălate de nouă ori în apă rece, înainte de a fi puse la fiert. Se
    foloseşte un kg de arpacaş, jumătate de kg de zahăr sau un borcan de miere cu o
    capacitate de circa 400 de mililitri, jumătate de kg de nucă, 100 de grame de
    stafide, esenţă de vanilie, câţiva biscuiţi simpli, cacao, bomboane de ciocolată
    albă pentru ornament. Arpacaşul se pune la fiert în apă cu puţină sare, la foc
    mic, pentru a nu se prinde de fundul vasului şi se lasă până când boabele încep
    să înflorească. Arpacaşul nu trebuie amestecat în vasul în care fierbe, pentru
    ca boabele de grâu să nu se zdrobească. După ce vasul a fost îndepărtat de pe
    foc, se scurge apa şi se lasă la răcit. În continuare, boabele de grâu sunt
    amestecate cu mierea sau zahărul, cu nuca măcinată, cu stafidele şi cu puţină
    esenţă de vanilie, până ce se omogenizează.


    Pe un platou
    se întinde un strat subţire de biscuiţi simpli, pe care în prealabil i-am
    măcinat. Apoi se răstoarnă amestecul de boabe de grâu, nucă şi stafide şi se
    modelează după forma platoului, nivelând deasupra şi pe partea laterală,
    obţinând un strat cu o grosime de circa 5 cm. Apoi se presară un strat subţire de
    biscuiţi măcinaţi, iar deasupra, cu ajutorul unei forme, se poate pudra cu
    cacao astfel încât să se obţină o formă de cruce. De asemenea, coliva poate fi
    ornată cu bomboane. După slujba de înmormântare sau de pomenire, coliva este
    porţionată şi oferită celor prezenţi, împreună cu un pahar de vin.

  • Grâul în mâncăruri

    Grâul în mâncăruri

    Este perioada secerişului grâului, un
    eveniment deosebit în lumea satului românesc de altădată. Tradiţiile au
    dispărut pe măsura înlocuirii secerelor cu mijloace mecanizate de recoltare.
    Ceremonialul secerişului îl regăsim astăzi doar în paginile etnologilor sau sub
    formă de spectacol în cadrul unor festivaluri.

    Astăzi
    coborâm şi noi în istoria gastronomiei, pe vremea când, în spaţiul românesc,
    orezul încă nu ajunsese pe mesele tuturor şi când ardeii sau sarmalele erau
    umplute cu grâu şi nu cu carne tocată şi cu orez. Grâul era şi aliment
    ritualic, fiind împărţit ca pomană de sărbătoarea (ortodoxă a) Sfântului Ilie.
    Era vorba despre grâul fiert în apă, cu puţină sare şi amestecat cu miere de
    albine.


    În
    vremea când porumbul, cartoful şi orezul erau necunoscute locuitorilor din
    spaţiul românesc, grâul era folosit nu numai pentru a obţine pâinea, ci şi ca
    garnitură. Unele reţete s-au pierdut, probabil, în timp, altele s-au păstrat. O reţetă atipică pentru zilele
    noastre, dar folosită în porturile dunărene până în perioada interbelică este
    peşte cu garnitură de grâu. În porturile dunărene erau încărcate pe vase
    cerealele care ajungeau dincolo de teritoriul românesc, iar pentru docheri era
    foarte comod să-şi pregătească peşte cu grâu deoarece peştele se afla în
    Dunăre, iar grâu era, de asemenea, din belşug. Modul de preparare era destul de
    simplu. Boabele de grâu erau fierte, peste ele se turnau ceapă călită şi roşii
    tocate, apoi puţin vin şi, în final, în vas se punea peştele. Totul fierbea
    înăbuşit şi se servea imediat. Compoziţia putea fi pusă şi la cuptor şi lăsată
    la foc mic, până la 30 de minute, având grijă să nu lăsăm peştele foarte mult
    la fiert.

    O
    altă reţetă pe care v-o propun este pilaful de grâu. Avem nevoie de jumătate de
    kg de grâu, de 3 cepe de mărime mijlocie, de câteva ciuperci, fie proaspete,
    fie din conservă, de doi ardei graşi şi de o legătură de pătrunjel. Fierbem
    grâul într-un vas cu apă şi cu puţină sare. Separat, într-o tigaie cu ulei,
    călim ceapa, tocată mărunt şi tot acolo punem ardeii curăţaţi şi tăiaţi felii,
    precum şi ciupercile pe care, de asemenea, le tocăm. Amestecăm mereu timp de
    câteva minute, iar apoi adăugăm şi grâul fiert, cu puţină apă. Lăsăm la fiert
    timp de un sfert de oră, iar spre sfârşit adăugăm şi pătrunjelul, tocat mărunt.
    Mâncarea se serveşe imediat. Poftă bună!

  • Grâul în mâncăruri

    Grâul în mâncăruri

    Este perioada secerişului grâului, un
    eveniment deosebit în lumea satului românesc de altădată. Tradiţiile au
    dispărut pe măsura înlocuirii secerelor cu mijloace mecanizate de recoltare.
    Ceremonialul secerişului îl regăsim astăzi doar în paginile etnologilor sau sub
    formă de spectacol în cadrul unor festivaluri.

    Astăzi
    coborâm şi noi în istoria gastronomiei, pe vremea când, în spaţiul românesc,
    orezul încă nu ajunsese pe mesele tuturor şi când ardeii sau sarmalele erau
    umplute cu grâu şi nu cu carne tocată şi cu orez. Grâul era şi aliment
    ritualic, fiind împărţit ca pomană de sărbătoarea (ortodoxă a) Sfântului Ilie.
    Era vorba despre grâul fiert în apă, cu puţină sare şi amestecat cu miere de
    albine.


    În
    vremea când porumbul, cartoful şi orezul erau necunoscute locuitorilor din
    spaţiul românesc, grâul era folosit nu numai pentru a obţine pâinea, ci şi ca
    garnitură. Unele reţete s-au pierdut, probabil, în timp, altele s-au păstrat. O reţetă atipică pentru zilele
    noastre, dar folosită în porturile dunărene până în perioada interbelică este
    peşte cu garnitură de grâu. În porturile dunărene erau încărcate pe vase
    cerealele care ajungeau dincolo de teritoriul românesc, iar pentru docheri era
    foarte comod să-şi pregătească peşte cu grâu deoarece peştele se afla în
    Dunăre, iar grâu era, de asemenea, din belşug. Modul de preparare era destul de
    simplu. Boabele de grâu erau fierte, peste ele se turnau ceapă călită şi roşii
    tocate, apoi puţin vin şi, în final, în vas se punea peştele. Totul fierbea
    înăbuşit şi se servea imediat. Compoziţia putea fi pusă şi la cuptor şi lăsată
    la foc mic, până la 30 de minute, având grijă să nu lăsăm peştele foarte mult
    la fiert.

    O
    altă reţetă pe care v-o propun este pilaful de grâu. Avem nevoie de jumătate de
    kg de grâu, de 3 cepe de mărime mijlocie, de câteva ciuperci, fie proaspete,
    fie din conservă, de doi ardei graşi şi de o legătură de pătrunjel. Fierbem
    grâul într-un vas cu apă şi cu puţină sare. Separat, într-o tigaie cu ulei,
    călim ceapa, tocată mărunt şi tot acolo punem ardeii curăţaţi şi tăiaţi felii,
    precum şi ciupercile pe care, de asemenea, le tocăm. Amestecăm mereu timp de
    câteva minute, iar apoi adăugăm şi grâul fiert, cu puţină apă. Lăsăm la fiert
    timp de un sfert de oră, iar spre sfârşit adăugăm şi pătrunjelul, tocat mărunt.
    Mâncarea se serveşe imediat. Poftă bună!