La Festa di Santa Lucia, celebrata il 13 dicembre, è una
ricorrenza importante nel calendario religioso della minoranza italiana di
Romania. Negli anni scorsi, l’Associazione degli Italiani di Romania – ROASIT ha
sempre organizzato eventi celebrativi a Greci, in provincia di Tulcea, nel
sud-est della Romania, dove la chiesa cattolica è consacrata a Santa Lucia. Siccome
quest’anno una simile manifestazione non è stata possibile, a causa della
pandemia, la ROASIT ha invitato il pubblico a ripercorrere in un video sul suo
sito l’evento organizzato nel 2019. Buona visione!
Tag: greci
-
ROASIT, celebrazione Santa Lucia online nel 2020
-
Trasee turistice în Munţii Măcin
O zonă tentantă pentru drumeție, la început de toamnă este nordul Dobrogei, mai precis Munții Măcin. Chiar dacă au o altitudine comparabilă cu a dealurilor, Munții Măcin oferă peisaje deosebite și forme geologice uluitoare pe care le puteți descoperi urmând trasee ușoare. O deplasare în acest areal poate fi combinată cu o excursie sau cu o vacanţă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, una dintre marile atracţii turistice ale României. Directorul Centrului de Informare și Promovare Turistică Măcin, Dan Staicu, a prezentat un traseu care urmează Culmea Pricopanului:
“Vizita ar trebui să înceapă la Centrul de Informare și Promovare Turistică, unde turiștii vor găsi informații și materiale de prezentare, realizate cu ajutorul Primăriei Măcin. Apoi, în vecinătatea orașului, Culmea Pricopanului este un traseu marcat cu bandă albastră, care începe undeva în apropierea Măcinului, din Drumul Național 2D, în dreptul unei troițe de lemn. Durata efectivă de marș a traseului este de 4 ore de drumeție lejeră, la care se adaugă pauze pentru fotografie și odihnă.
Formațiunile geologice spectaculoase, care s-au format acum 255 de milioane de ani vor încânta imaginația turistului cu forme, parcă din altă lume, iar creasta masivului Pricopanul va oferi panorame vaste asupra depresiunii Măcin, Dunării, depresiunii Luncavița și orașelor Galați, Brăila și Reni. Dintre formațiunile bizare pe care le întâlnim pe acest traseu amintim “Sfinxul dobrogean”, monoliții erodați tip Babele și în această arie întâlnim și plante foarte rare, de importanță internațională precum “Clopoțelul dobrogean”, “Garofița pitică”. În acest habitat întâlnim și reptile precum țestoasa dobrogeană și gușterul dobrogean. Țestoasa este, de altfel, și protejată de lege.”
Deşi nu sunt acoperiţi cu suprafeţe întinse de păduri, Munţii Măcin şi zonele de luncă din jurul acestora oferă adăpost şi altor mamifere mari, precum căpriorul, vulpea, şacalul auriu şi mistreţul.
Pentru cei interesaţi nu doar de o simplă drumeţie, ci de o vacanţă în zona Munţilor Măcin, trebuie adăugat că în oraşul Măcin şi în localitatea Greci, unul dintre punctele de plecare în drumeţii, există câteva unităţi de primire turistică. De asemenea, Regia Națională Parcul Național Munții Măcinului a amenajat un spațiu de campare chiar la poalele muntelui, într-o zonă numită “Fântâna de leac”. Conform Directorului Centrului de Informare și Promovare Turistică Măcin, Dan Staicu, drumețiile în Munții Măcin sunt recomandate în perioada primăverii și a toamnei. Urmând un alt traseu care porneşte din localitatea Greci, turiștii pot ajunge pe cel mai înalt vârf din Munții Măcin
“Un alt punct de atracție al zonei este Vârful Țuțuiatu, pe care îl găsim pe traseul care poartă același nume. Acest traseu pornește din centrul localității Greci și este marcat cu, cu triunghi albastru. Pe acest traseu, pe partea vestică a Munților Măcin, întâlnim și cel mai înalt vârf din Munții Măcin, cum v-am spus, Vârful Țuțuiatu, 467 de metri, care a luat naștere acum aproximativ 295 de milioane de ani. Panorama oferită de pe vârf este vastă și spectaculoasă. Observăm de aici Culmea Pricopanului și vârfurile crestei principale a Munților Măcinului, orașele Galați, Măcin, Brăila, depresiunea Greci, vârful Iacobdeal și rezervația naturală Chervan Tulcea.
Tot de aici observăm și brațul Dunării vechi, brațul Măcin cum i se spune acum. În zona împădurită de pe acest traseu găsim peisaje de pădure balcanică, mediteraneană și central-europeană. Primăvara, în lunile aprilie – mai, putem admira pe acest traseu bujorul dobrogean care este protejat de lege. Pe acest traseu, Regia Națională a Parcului Național Munții Măcinului a amenajat două locuri de campare, unul la Izvorul Italienilor, al doilea la Valea Seacă. Turiștii care ajung în această zonă se pot caza atât în Măcin, cât și în Luncavița pentru că traseul pleacă din Greci și ajunge în zona Cetățuia – Luncavița sau în pensiunile din Greci unde mai există spații de campare.”
În Munții Măcin sunt 12 trasee de drumeție, de dificultate mică și medie, care pot fi parcurse într-o singură zi, cel mai lung având 12 km. Nu este nevoie să mergi cu rucsacul în spate pentru a remarca întinsele suprafeţe acoperite de viţă-de-vie şi, din loc în loc, cramele în care pot fi degustate vinuri de calitate. Cu detalii, directorul Centrului de Informare și Promovare Turistică Măcin, Dan Staicu
“Dacă tot vorbim de cei mai mulți munți din România, podgoria Sarica Niculițel este cea mai veche din Dobrogea și are trei centre viticole: Măcin, Niculițel și Tulcea. La Măcin putem descoperi secretele cramei la o degustare de vinuri din cele mai alese. Aici veți afla povestea direct de la cei care îl produc, oameni care pun suflet în arta producerii vinului. Pe parcursul degustării, aflați povești frumoase despre istoria vinului de la Măcin, despre tehnici de fabricație, despre cum se servesc vinurile, cum se identifică soiurile și cum se asociază vinurile cu mâncarea. În podgorie cultivă soiuri, și românești, și internaționale, iar dintre cele românești amintesc Feteasca Regală, Feteasca Albă, Tămâioasa Românească, Feteasca Neagră.”
Pe lângă vinuri şi gastronomia locală, Dobrogea atrage prin tradiţii, prin legende şi, mai ales, prin multiculturalitate. În Dobrogea convieţuiesc nu mai puţin de 18 comunităţi etnice, cele mai numeroase fiind cele de turci, tătari, ruşi lipoveni, greci, bulgari şi italieni.
-
Dobrogea multiculturală
Pământ încărcat
de istorie și plin de legende, Dobrogea își atrage turiștii în primul rând prin
multiculturalitate. Comunitățile etnice care locuiesc în acest spațiu sunt un
exemplu de conviețuire. Turci, tătari, greci, armeni sau evrei, toți și-au adus
contribuția la prosperitatea zonei. În
trecut, fiecare comunitate avea o mala, care era considerată centrul
comunității. Diana Slav, ghid de turism în Constanța, ne prezintă vechea mahala
grecească. Comunitatea greacă a fost și este încă
foarte implicată în tot ceea ce înseamnă viață culturala a Constanței. Grecii
ne-au dăruit prima școală publică a Constanței, construită în jurul anului
1865, și primul teatru al orașului Constanța. Acesta se numește Elpis, care în
limba greacă înseamnă speranță, și a fost construit în 1898. George Enescu a
susținut două concerte aici, iar Nicolae Iorga a ținut un mic discurs, acesta
din urmă fiind grec după mamă.Tot aici avem prima biserică creștină din
Constanța, biserica greacă Metamorhposis, Schimbarea la Față. Construcția ei
s-a finalizat la 1868. Înăuntru se pot vedea candelabrele originale, de la
1862, aduse din Murano, din sticlă de Murano,
donație a unui negustor de origine greacă. Timp de zece ani a fost
singura biserică creștină a Constanței, astfel încât catolicii, ortodocșii și
armenii și-au ținut slujbele împreună în același spațiu. De ce a fost singura
biserică creștină? A fost construită în perioada Imperiului Otoman. Grecii au
reușit să negocieze cu turcii, să-și poată face biserica creștină. Condiția
esențială a turcilor a fost să nu fie mai înaltă decât moscheea din apropiere.
Acoperișul a fost plat, fără cruce și fără clopotniță. Chemarea la rugăciune nu
era permisă decât de la musulmani. Clopotnița actuală este din 1947, este
funcțională și acum e și apreciată de comunitatea tuturor ortodocșilor.
Pe treptele acestei
biserici s-au aflat Carol I și viitorul țar al Rusiei, țareviciul Alexandru în
1878, când regele român a efectuat prima sa vizită în Dobrogea. La această
biserică, a avut loc Te Deum-ul de cinstire a memoriei soldaților căzuți în
luptele de la Plevna și Grivița. Mihnea Hagiu, vicepreședintele comunității
elene din Constanța, spune că, în prezent, în Constanța, trăiesc aproximativ
2.500 de greci. O stradă importantă pentru aceștia se numește Aristide
Karatzali. Aristide Karatzali a fost primul socialist
al Dobrogei. Casa în care a locuit se află pe partea stângă. Prima scânteie a
revoluției bolșevice a început pe nava Potemkin. Aceasta s-a predat
autorităților române în anul 1905. Toți ofițerii au fost debarcați în
Constanța. O parte a rămas aici, alta a imigrat în Argentina, iar câțiva s-au
întors în Rusia, unde au fost executați de imperiul țarist. Aristide Karatzali
i-a adăpostit pe ofițerii ruși. Această stradă i-a împrumutat numele în 1947.Mai jos, se află Teatrul de Păpuși Elpis, și, pe aceeași stradă, mai jos, a
locuit Nikola Papadopol. Acesta a fost declarat primul cetățean român de către
Carol I, în anul 1877, fiindcă era primarul Constanței, înainte de venirea
autorităților românești. El se ocupa de strângerea taxelor, pe care le preda
autorităților otomane. Următorul primar al Constanței a fost tot un grec, Anton
Alexandidri. Comunitatea elenă a fost implicată încă de la început în
dezvoltarea orașului Constanța. Locuitorii greci ai Constanței, înainte de
momentul alipirii Dobrogei la patria mamă, au făcut o declarație către
autoritățile române, să fie conduși de autoritățile române, nu bulgare,
Dobrogea fiind disputată atunci și de Bulgaria.
Ghindărești, din
județul Constanța, a fost de-a lungul timpului când comună, când sat. Cu o
istorie bogată, cu tradiții și, mai ales, cu o gastronomie aleasă, comunitatea
rușilor lipoveni se strânge la Biserica Înălțarea Domnului, a cărei
construcție a început în 1906 și care are o înălțime de 45 de metri. Anfisa
Demid, profesoară de limba română și de limba rusă la școala din Ghindărești și
președintă a comunității rușilor lipoveni. Strămoșii noștri sunt credincioșii
ortodocși de rit vechi, cei care n-au vrut să renunțe la vechea credință, așa
cum o considerau ei. Lipoveni ne numim doar cei care trăim pe meleagurile
românești. Una dintre explicațiile denumirii a fost că prima așezare a rușilor
a fost în jurul unei păduri de tei. În limba rusă, teiul se numește lipa și, de
aici, a provenit și denumirea de lipoveni.Se spune că prima atestare
documentară a comunității noastre a fost într-o cronică din Țara Românească, în
care se menționa că în Dobrogea se află o populație de ruși stabilită în
Turchia, deoarece Dobrogea era pașalâc turcesc atunci, într-o localitate numită
Ghindărești. Locuim în această zonă de aproape 300 de ani. Denumirea este de
origine turcă, ghiuzdar însemnând loc frumos. Lipovenii s-au stabili în general
pe lângă ape, ca să poate pescui, ei venind din zona Donului și aceasta fiind
ocupația de bază. Am păstrat vechile icoane și cărți bisericești, portul,
tradițiile.
Aici veți putea
asculta corul de femei Novoseolki și vă puteți delecta cu preparate
tradiționale precum clătite cu brânză, colțunași sau brânzoaice. Borșul de
pește și scrumbia la grătar, însoțite de un vin bun, rămân, totuși, vedetele
meniului.
Mergem mai
aproape de malul românesc al Mării Negre și ajungem în Mangalia. Amplasate în
apropierea portului turistic, în partea veche a orașului, Moscheea Esmahan
Sultan și cimitirul acesteia se întind pe o suprafață de aproximativ 5.000 de
metri pătrați. Specialiștii sunt de părere că este unul dintre cele mai frumoase
monumente arhitectonice, datorită combinației dintre stilurile grecesc și
turcesc, acestora adăugându-li-se ușoare influențe maure. Pridvorul, stâlpii și
balustradele din lemn dau un aer aparte edificiului, inclus în anul 2004 în
lista monumentelor istorice. Halil Ismet, imamul moscheii Esmahan Sultan, din
Mangalia.Moscheea Esmahan Sultan este una dintre cele mai vechi din Dobrogea și
este construită de prințesa cu același nume, fiica sultanului Selim al II-lea
și soția lui Sokollu Mehmed Pașa. Este una dintre cele mai vechi moschei și
monument istoric. Moscheea Esmahan Sultan este deschisă pentru credincioși
toată ziua. Noi avem cele cinci rugăciuni zilnice. Slujba se oficiază în limba
arabă, iar predicile în limba turcă. În Mangalia, comunitatea musulmană numără
peste 900 de familii. De asemenea, vara este vizitată de mulți turiști, atât
din țară cât și de peste hotare. Au ajuns la noi turiști care n-au mai văzut
moschei niciodată și au rămas impresionați la noi.
La intrarea în
moschee, veți vedea o grădină mare și bogată, plină de flori. Aici se află și o
terasă la care vă puteți opri pentru a savura o cafea la nisip sau un ceai
aromat.
Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru
Relații Interetnice, din cadrul Guvernului României. -
Sozialunternehmen: lokale Initiativen zur Förderung sozial schwacher Gemeinden
Die Sozialwirtschaft ist eine gemeinnützige Sparte, die hauptsächlich auf gesellschaftliche Solidarität und Umweltschutz setzt. Sie leistete schon 2010 einen Beitrag von 4% zum BIP Rumäniens. Schon seit 2009 waren die Sozialunternehmen ein bedeutender Arbeitgeber für 3,3% sämtlicher Arbeitnehmer. Der Sektor entwickelte sich mit der Zeit langsam, aber sicher. Letztes Jahr trat sogar ein Gesetz über die Sozialwirtschaft in Kraft. Ziel des Gesetzes ist, die Entwicklung eines alternativen Modells zur gesellschaftlichen Integration sozial schwacher Gruppen anzuspornen.
In der rumänischen Region Dobrudscha gehen viele gesellschaftliche Schwierigkeiten Hand in Hand mit Umweltschutzproblemen. In der Dobrudscha sowie in der Region Bukarest-Ilfov wurden vor kurzem 10 sozialwirtschaftliche Strukturen gegründet. Die Kleinunternehmen sind ein Ergebnis des Projektes TURECO, umgesetzt vom Nationalen Zentrum für nachhaltige Entwicklung. Das Projekt wurde durch europäische Fördermittel finanziert. 460 Personen wurde durch die Gründung der Kleinunternehmen geholfen. Grundsätzlich konzentrierte sich das Projekt auf Alleinerziehende, die mehr als 2 Kinder versorgen, frühzeitige Schulabbrecher oder Menschen, die in isolierten Gemeinschaften oder vom Mindesteinkommen leben, Behinderte, Angehörige der Roma-Minderheit oder Jugendliche, die durch öffentliche Kinderschutzbehörden versorgt waren und nun das Alter erreicht haben, in dem sie das System verlassen müssen.
Das Donaudelta ist eine ökologisch hochsensible Region. Allerdings wird die Region auch mit gravierenden sozialen Schwierigkeiten konfrontiert. Daher wurde sie als Zielregion im Projekt eingebunden. In der Ortschaft Maliuc am Donauarm Sulina wurden zwei Sozialunternehmen gegründet: ein Reisebüro mit den Schwerpunkten Naturbeobachtung und Fotografie und ein kleines Geschäft zur Herstellung von traditionellen Souvenirs. Florin Palade vertritt die Stiftung EcoPontica — die Organisation, die die zwei Sozialunternehmen vor Ort gründete. Er erläuterte uns die Gründe für die Auswahl der Gemeinde:
Die Gemeinde umfasst 5 Dörfer, in denen rund 1600 Einwohner leben. Die Positionierung der Gemeinde an der 24. Meile am Kanal Sulina war für uns ausschlaggebend. Die Nähe zur Stadt Tulcea spielte auch eine wichtige Rolle. Gleichzeitig liegt die Gemeinde nahe dem See Fortuna. Die Umgebung bietet daher gute Gelegenheiten zum Fotografieren der Pflanzen- und Tierwelt.“
Immer mehr ausländische Touristen, leidenschaftliche Ornithologen, finden das Donaudelta besonders wertvoll und nehmen es sich als Reiseziel vor. Die Gründer der Sozialunternehmen in der Ortschaft Maliuc hoffen, dass ihre Zahl künftig zulegt. Dennoch zielen sie nicht auf die Entwicklung des Massentourismus im Donaudelta ab. Im Gegenteil, das Donaudelta könnte viel mehr vom verantwortungsvollen Kleintourismus profitieren. Dazu Florin Palade:
Wir versuchen die Touristen — einschließlich der inländischen — zu erziehen, ihnen zu vermitteln, dass die Natur mehr Respekt verdient. Nur so können sie in aller Ruhe die Natur beobachten. Im Vergleich zu anderen mittel- und westeuropäischen Ländern haben wir noch viel zu lernen in dieser Hinsicht. Ich stellte aber fest, dass sich immer mehr Jugendliche in Rumänien für Naturfotografie und für den Naturschutz interessieren. Also weitet sich der Markt ständig aus.“
Ebenfalls in der Dobrudscha, jedoch im Nordwesten der Region, in Richtung der Städte Brăila und Galaţi, liegt das Naturschutzgebiet Munţii Măcinului (Măcin-Gebirge). Die Landschaft ist genauso spektakulär und vielfältig wie im Donaudelta, doch ist die Gegend weniger bekannt. Hier gründete die Gemeindeverwaltung des Dorfes Greci zwei Sozialunternehmen: einen Fahrradverleih für diejenigen, die sich ein Berg-Abenteuer auf zwei Rädern wünschen, und einen Souvenirladen. Dazu organisiert die Gemeindeverwaltung Greci einen Fahrradwettbewerb, einen Marathon und ein Fotografie-Camp. Alles in der Hoffnung, mehr Touristen anzuziehen und die Wirtschaft in der Region anzukurbeln. Mehr Einzelheiten über die Attraktionen der Region erzählte uns der Vizebürgermeister, Bogdan Băjenaru:
Der Nationalpark Munţii Măcinului ist nicht besonders groß, er erstreckt sich über eine Oberfläche von rund 11.000 Hektar. Im Gegenzug ist die Biodiversität sehr groß. Hier sind die Hälfte aller Pflanzen anzutreffen, die es insgesamt in Rumänien gibt — nämlich mehr als 1.900 Pflanzenarten. Die Măcin-Berge sind die ältesten Berge in Rumänien, sie sind vor etwa 350 Millionen Jahren entstanden, viel früher als die Karpaten. Die höchste Spitze ist Ţuţuiatu mit 467 Metern.“
In Măcin will man auch nicht den Massentourismus fördern, sondern viel mehr den Ökotorismus.
Zu uns kommen Touristen, die die Natur lieben und in aller Ruhe die Naturschätze genießen wollen. Meistens sind es Wanderlustige, die die Berge zu Fuß besteigen oder aber Rad fahren. Die Gründung eines Zentrums, wo man Fahrräder mieten kann, zeigt den Einwohnern unserer Gemeinde, dass auch neue Initiativen möglich sind. Das Zentrum stellt überdies auch Reiseleiter zur Verfügung. Denn das war unser Ziel bei der Gründung des Sozialunternehmens: den Menschen vor Ort zu zeigen, dass es hier um ihre Region geht, die noch ein großes, nicht ausgeschöpftes Potential hat. Agro- und ökotouristische Aktivitäten können ihnen einen Mehrwert bringen. Wir haben einen Absatzmarkt für Lebensmittel gebaut, wo nur einheimische Erzeugnisse verkauft werden. Als Baustoffe verwendeten wir Granit aus unserer Gemeinde, Holz und Dachziegel. Es ist eine Win-win-Situation. Die einheimischen Landwirte verkaufen ihre Erzeugnisse auf dem Markt. Die Touristen haben die Möglichkeit, natürliche, hausgemachte Produkte zu kaufen. Auf dem Markt gibt es auch eine Informationsstelle, wo die Touristen Auskunft über die Region bekommen und Souvenirs kaufen können.“
Infolge des Projektes TURECO sind in der Gemeinde Greci 4 Arbeitsplätze geschaffen worden. Dazu wurden etwa 40 Personen beraten, denen somit klar wurde, dass auch alternative Einkommensquellen zusätzlich zu den herkömmlichen möglich sind. Diese Einkommensquellen können ebenfalls Touristen in die Măcin-Berge anlocken. Denjenigen, die ein Sozialunternehmen gründen möchten, steht ein Handbuch bester Praktiken zur Verfügung.
-
Bucureştiul grecesc
Grecii sînt cel mai vechi neam dintre toate cele care au sosit în spaţiul românesc şi care au lăsat urme importante în istoria sa. Primele prezenţe sunt cele ale grecilor antici care au fondat pe malul Mării Negre coloniile Histria, Tomis şi Callatis, cu câteva secole bune înaintea erei noastre. Dobrogea sau provincia românească dintre Dunăre, Deltă şi Marea Neagră a fost leagănul pentru multe comunităţi greceşti. Au rămas urme şi în toponimie, în nordul Dobrogei există localitatea Greci. Iar cel mai înalt pisc din Munţii Dobrogei, cu o altitudine de 467 metri, este vârful Greci. Nu departe de Munţii Dobrogei se află cetatea Enisala, fortăreaţă a grecilor bizantini şi a genovezilor de la sfârşitul secolului al 13-lea.
Grecii încep să privească mai insistent spre nordul Dunării începând cu a doua jumătate a secolului al 15-lea când are loc cea mai mare tragedie a lumii creştin-ortodoxe, căderea Constantinopolului, în 1453, sub loviturile turcilor otomani conduşi de sultanul Mehmet al II-lea. Istoricul Georgeta Penelea-Filiti este de părere că, metaforic vorbind, atunci a murit o lume care a renăscut în spaţiul românesc, în viitoarea cetate a ciobanului Bucur.
“În momentul în care Bizanţul se prăbuşeşte, grecii privesc Ţările Române ca pe un posibil liman. La o diferenţă mică de timp se întâmplă ceva: avem o primă atestare documentară a Bucureştilor. Poate că a fost o coincidenţă fericită: în 1453 se prăbuşeşte Bizanţul, în 1459 este atestat acest târguşor, loc de interferenţă, care peste 200 de ani va deveni capitală şi astăzi e una dintre metropolele Europei. Ce s-a întâmplat la 1453? S-a prăbuşit o lume caracterizată printr-o extraordinară vivacitate, extraordinară dezvoltare urbană, politică, juridic㸠instituţională care îi caracteriza pe greci. În momentul în care au fost cuceriţi de turci, oameni care veneau din alt mediu şi de altă cultură, ciocnirea a fost inevitabilă şi foarte multor greci nu le-a rămas altceva de făcut decât să părăsească Bizanţul. Poate cea mai reprezentativă familie din Bizanţ a fost cea a Cantacuzinilor. De obârşie imperială, foarte bogaţi şi foarte muncitori, din Bulgaria s-au relocat încet-încet până au ajuns în spaţiul românesc. Această familie Cantacuzino, atât de implicată în istoria României, ajunge în secolul 17, când ţara este sfâşiată de lupte politice, să devină campioana sentimentului naţional. Această împământenire, această românizare a grecilor, devenise o realitate.”
După 1453 începe o altă istorie a grecilor, o parte din ea fiind în nordul Dunării. Aşezarea grecilor în Muntenia, în Bucureşti, trebuie privită ca un proces în derulare, neliniar, care a urmat raţiuni economice, politice şi de opţiuni personale. Georgeta Penelea-Filiti. “Grecii nu vin în spaţiul bucureştean numai în calitate de principi, la un moment dat se spunea despre unul dintre ei că e “fabricant de domni” deoarece şi-i subordonase pe toţi competitorii la tronul Ţării Româneşti. Cei care vin în Muntenia sunt atraşi de multele posibilităţi, mai ales de câştig, de valorificarea unor bunuri, de dulceaţa traiului şi vin pături sociale diferite. Aş spune un lucru, fără să fi făcut totuşi vreo statistică, din parcurgerea documentelor. În majoritate, grecii sunt fie în negoţ şi finanţe, fie în cultură. Aici intervine un element care avea să caracterizeze istoria României pe sute de ani care aveau să urmeze după anul 1453. Caracterul românilor era unul binevoitor, tolerant, gentil, dar pasiv. Şi-atunci a fost binevenit un element dinamic, activ, care începe o acţiune şi caută s-o şi finalizeze. Aceşti greci vin, cu bunele şi relele lor. În fluxul de greci care vine spre Ţara Românească, fără îndoială că vin, ca o adevărată camarilă, şi cei din jurul domnilor. Şi întotdeauna, un financiar, un strângător de impozite, nu este o persoană plăcută. Dar vin profesori, doctori, jurişti, toată această societate participă la coagularea propriei nostre societăţi urbane, o dinamizează şi o culturalizează.”
Moment de vârf al prezenţei grecilor în Bucureşti este secolul al 18-lea, aşa-numita perioadă fanariotă. Atunci se instalează principi din familii greceşti care, unele dintre ele, vor ridica gradul de cultură al provinciei şi se vor asimila. Georgeta Penelea-Filiti cu detalii. “Nu putem să nu amintim această puzderie de greci care vin aici, care lucrează, care se îmbogăţesc şi care mai fac un lucru valabil până astăzi: strategia matrimonială. Din raţiuni de împământenire, de integrare, ei aveau nevoie să fie căsătoriţi cu românce. Din decizia de a nu mai pleca din Ţara Românească, sunt foarte mulţi greci care rămân aici astfel încât, în 1719, unul din ei spune: “Constantinopolul? E un oraş care nu mă mai interesează. Aici găsesc tot ce-mi trebuie.” Şi tot în secolul 18, un alt grec entuziast face o mărturisire duioasă: “dacă există paradis, acela trebuie să semene cu Valahia.” Afluxul de greci face ca Bucureştiul să poată fi numit un oraş grecesc.”
Printre personalităţile istoriei României cu origini greceşti se numără scriitorii Ion Luca Caragiale şi Panait Istrati, artiştii Hariclea Darclee şi Jean Moscopol, politicianul I. G. Duca, industriaşul Nicolae Malaxa, bancherul Zanni Chrissoveloni. Dar aceştia sunt numai câţiva dintre cei care au marcat viata Bucureştiului, care a fost, în acelaşi timp, grecesc dar şi al mai multor neamuri.