Tag: Grigore Moisil

  • Kybernetik, Computer, mathematische Linguistik – zur Geschichte der interdisziplinären Forschung

    Kybernetik, Computer, mathematische Linguistik – zur Geschichte der interdisziplinären Forschung

    Die heutigen Übersetzungsprogramme verwenden Informationstechnologie, eine Technologie, die wie jede andere Technologie um uns herum eine faszinierende Geschichte hat. Es ist eine Geschichte verschiedener Disziplinen, die miteinander verwoben sind und die auf den ersten Blick nicht viel gemeinsam haben. In der Entwicklung der künstlichen Intelligenz als ein neues Feld, das mehrere Wissenschaften zusammenbrachte, trug auch die rumänische Schule bei. Und einer ihrer Beiträge war es, die Linguistik mit der Mathematik zu verbinden.



    Computerlinguistik erschien in den Vereinigten Staaten, es ist ein interdisziplinäres Feld, das zwischen Linguistik und Informatik bzw. zwischen natürlicher Sprache und der Sprache der Computerprogrammierung als künstliche Intelligenz angesiedelt ist. In den Jahren vor dem Zweiten Weltkrieg war die Kybernetik die neue Wissenschaft, die die Kombination von Wissenschaften förderte, aus der sich später die Computerlinguistik entwickeln sollte. In den späten 1930er Jahren hatte Rumänien in Ştefan Odobleja einen der Pioniere auf dem neuen Gebiet. Aber nach dem Zweiten Weltkrieg, als die Sowjetarmee das kommunistische Regime durchsetzte, änderte sich der gesamte wissenschaftliche Horizont.



    Einer der Pioniere der mathematischen Linguistik in Rumänien war der Mathematiker Solomon Marcus. In einem Interview mit dem Zentrum für Mündliche Geschichte des Rumänischen Rundfunks aus dem Jahr 1998 erklärte Marcus, wie die Ideologie der kommunistischen Einheitspartei die Wissenschaft politisierte:



    Die Kybernetik wurde als bürgerliche Schöpfung abgelehnt, aber dann ist etwas passiert. Zu dieser Zeit folgten wir der Moskauer Linie aufs Wort. Und was geschah, war, dass die wirklichen Wissenschaftler in Moskau eine sehr geniale Idee hatten: die Forschung, die im Bereich der Linguistik stattfand, wie die mathematische Linguistik, vom humanistischen Zweig der Kultur zu trennen. Und dann führten sie sie mit dem Zweig der Wissenschaft und Technologie zusammen. Nach der Periode der Verurteilung der Kybernetik gab es also einen Gesinnungswandel in Moskau, und die technisch-wissenschaftliche Revolution wurde begrü‎ßt. Und plötzlich wurde die technisch-wissenschaftliche Revolution zu einem der Ziele der kommunistischen Gesellschaft, um die technisch-wissenschaftliche Gesellschaft zu schaffen.“



    Wie jede andere Änderung in der politischen Einstellung des kommunistischen Regimes erwies sich auch in diesem Fall der Pragmatismus als stärker als die Ideologie. Diese Veränderung, die in Moskau stattfand, wurde von den Satellitenländern der Sowjetunion übernommen. Solomon Marcus dazu:



    Offensichtlich hatte Bukarest diesen Slogan verinnerlicht, und so gelang ein doppelter Coup: Den Wissenschaftlern gelang es, nicht nur die mathematische Linguistik — damals Computerlinguistik genannt — als Wissenschaft anerkannt zu sehen, sondern auch, diesen Schritt durch die Nähe zur Informatik als Ausdruck der technisch-wissenschaftlichen Revolution hochzustilisieren. Damals war das gro‎ße Thema die »maschinelle Übersetzung«, und wir sollten den Einzug der maschinellen Übersetzung vorbereiten. Das Ziel war, dass die Übersetzung aus einer Sprache in eine andere nicht mehr »manuell«, von Hand, also menschlich, sondern von einer Maschine ausgeübt wird. Das Problem war entscheidend, weil sowohl die Russen als auch die Amerikaner in der Lage sein wollten, leicht aus dem Englischen ins Russische und aus dem Russischen ins Englische zu übersetzen. Die Linguistik war aufgrund von Stalins Thesen über Marxismus und Linguistik ein gro‎ßes Minenfeld. Und siehe da — die mathematische Linguistik konnte sich diesem Spannungsfeld entziehen: Sie wechselte plötzlich in den Bereich der Naturwissenschaften und der Technologie.“



    Die beiden wissenschaftlichen Gemeinschaften, die sich aus Philologen und Mathematikern zusammensetzten, blickten mit Vorbehalten auf die Absicht, die neue Disziplin zu schaffen. Solomon Marcus erinnert sich weiter:



    Alexandru Rosetti war einer der wenigen Philologen, die dieses neue Anliegen begrü‎ßten und förderten. Doch seine Kollegen ignorierten das Thema einfach oder argumentierten dagegen. Sie sagten, dass dies keine Linguistik sei. Professor Emanuel Vasiliu wandte eine Art von Linguistik an, die der Logik und der Mathematik nahe stand. Auch für Mathematiker war die Zusammenarbeit mit einer humanistischen Disziplin wie der Linguistik völlig gegen die Tradition. Sie sagten, traditionsgemä‎ß würde die Mathematik eher mit der Mechanik, der Physik und der der Chemie einiges am Hut haben als mit anderen Disziplinen. Und deshalb waren viele sehr skeptisch. Sie glaubten nicht, dass dies etwas bewirken würde. Der einzige, der nicht skeptisch, sondern enthusiastisch war, war [der Mathematiker und Informatiker] Grigore Moisil. Wissen Sie, was für ein Glück wir hatten, dass wir dank seiner Unterstützung schon in den frühen 1960er Jahren die Möglichkeit hatten, mathematische Linguistik an der Universität Bukarest zu lehren?!“



    In seiner Absicht, das neue Gebiet zu erforschen, erhielt Solomon Marcus die Unterstützung von einflussreichen Mathematikern wie Grigore Moisil und Philologen wie Alexandru Rosetti. Und so machten er und Emanuel Vasiliu sich daran, den neuen Trend durch Universitätskurse und Publikationen umzusetzen:



    Ich hatte gro‎ßes Glück, denn Moisil und Rosetti, ein Mathematiker und ein Linguist, setzten sich gemeinsam für die Einführung der mathematischen Linguistik-Forschung in Rumänien ein. Sie kämpften auch für die Einrichtung von Universitätsstudien in mathematischer Linguistik, und wir waren eines der ersten Länder in der Welt, die dies taten. Ich, als Mathematiker, und Professor Emanuel Vasiliu vom Fachbereich Philologie, als Linguist, machten die ersten Schritte auf diesem Gebiet. Wir wurden auch durch gewisse Austausche im Ausland unterstützt, ich hatte ein Lehrbuch über mathematische Linguistik an der Universität Bukarest veröffentlicht, es kam 1963 im Didaktischen Verlag heraus, und wir durften diese Arbeiten ins Ausland an verschiedene Persönlichkeiten schicken, die an ähnlichen Themen forschten. Das Dieses Buch wurde sofort in London, New York, Moskau, Paris und Prag übersetzt.“



    Im Jahr 1966 wurde in Bukarest der Internationale Kongress für Linguistik organisiert, an dem viele ausländische Sprachwissenschaftler teilnahmen und der eine bedeutende rumänische Präsenz hatte. Das Ereignis setzte Rumänien auf die Landkarte der modernsten Wissenschaft, einer Wissenschaft, die in nur wenigen Jahrzehnten den Computer zum wichtigsten Objekt der heutigen Welt machen würde.

  • Matematică şi comunism

    Matematică şi comunism

    Matematica este considerată, pe bună dreptate, unul
    dintre domeniile cele mai abstracte ale minţii omeneşti, iar fără o bună
    instrucţie în matematică o carieră solidă în domeniul ştiinţei şi tehnologiei este
    imposibilă. Şcoala românească de matematică a avut buni reprezentanţi,
    învăţământul academic având încă de la înfiinţarea Universităţii Bucureşti din
    1864 o facultate de ştiinţe fizice, matematice şi naturale. Pe lunga listă cu
    matematicieni români importanţi figurează nume precum Spiru Haret, Dimitrie
    Pompei, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, David Emanuel, Simion Stoilow,
    Grigore Moisil.


    Dar
    regimul comunist a conferit matematicii un rol cu mult mai mare decât îl avea
    ea în mod natural. Obsesia comunismului pentru ştiinţele exacte a făcut ca matematica
    să devină cheia de boltă a sistemului de educaţie între 1945 şi 1989. De la
    domeniul de elită care fusese, matematica a fost ideologizată într-un ritm
    alert, ea fiind studiată intensiv şi extensiv de generaţii de români de după
    1945. Cu toate acestea, cultul matematicii nu a reuşit să aducă nici pe departe
    dezvoltarea economică şi socială pe care o aştepta regimul.


    Matematicianul
    şi profesorul Solomon Marcus şi-a susţinut bacalaureatul în 1944 şi tot atunci
    s-a înscris la facultatea de matematică. Într-un interviu acordat în 1998
    Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Marcus îşi aducea aminte
    de descoperirea matematicii ca pasiune personală şi carieră profesională. Descoperisem matematica chiar în aceea vară 1944,
    în aceea vară fierbinte, în care eu eram într-un oraş din Moldova şi frontul
    era foarte aproape. M-am gândit că cel mai bine este să urmez calea
    curiozităţii mele personale pentru că în acel moment de haos era imposibil
    să-ţi reprezinţi ce perspectivă socială îţi oferă o facultate sau alta. Şi după
    un an de încercare la Facultatea de Matematică mi-am dat seama că această
    facultate nu numai că îmi convine, dar este o întâlnire fericită a vieţii mele
    şi eram foarte bucuros că am avut acest noroc de a-mi găsi atât de repede
    domeniul care mă pasiona.


    Politica de dinainte de instaurarea
    comunismului din 1945 nu era în măsură să distrugă cariere profesionale şi
    vieţi. Solomon Marcus îşi aducea aminte că avusese profesori cu orientări
    politice diferite: Dan Barbilian avusese simpatii legionare, Octav Onicescu
    cochetase cu fascismul mussolinian, Gheorghe Vrânceanu era un mare liberal, Miron
    Nicolescu şi Simion Stoilow erau socialişti, Nicolae Ciorănescu era ţărănist, Mihail
    Neculce era comunist. Marcus îşi aducea aminte de circumstanţele în care a
    murit Simion Stoilow, unul dintre cei mai buni matematicieni români postbelici. Simion Stoilow avea să
    moară în 1961 pe treptele Comitetului Central al Partidului Comunist unde se
    ducea de fapt tot timpul să intervină contra a tot felul de nedreptăţi: tineri
    asistenţi daţi afară din facultăţi, multe excluderi din corpul didactic în anii
    1950, interzicerea deplasărilor în străinătate, oameni care nu puteau să-şi facă
    doctoratul. Eu am fost una dintre victime. La noi s-a înfiinţat atunci aşa-numita
    aspirantură,
    după model sovietic, în 1953. Ne-am prezentat la matematică cinci persoane şi
    am reuşit toţi probele ştiinţifice. Şi cu toate astea, după ce am reuşit, am primit
    o hârtie de la Ministerul Învăţământului prin care eram înştiinţat că nu aveam
    dreptul să urmez aspirantura în R.P.R, fără să se dea o motivaţie. Era, evident,
    o problemă de dosar. Dar de ce nu au făcut asta de la început? Funcţiona
    următoarea strategie: hai să vedem cum se prezintă candidatul, poate cade
    oricum la examene şi nu mai e nevoie să-l respingem pe motiv de dosar.


    Ideologia
    a fost cea care a distrus întregul climat de bună convieţuire academică. În
    ciuda faptului că de la jumătatea anilor 1960 ea şi-a redus forţa, a rămas o
    traumă de care nu s-a putut scăpa decât după 1989. Solomon Marcus îşi aducea
    aminte de o întâmplare cu matematicianul Dan Barbilian de la o şedinţă
    ideologică. Am fost în aceeaşi grupă
    de învăţământ ideologic cu marele matematician-poet Dan Barbilian sau Ion
    Barbu. Acum în amintire toate acele situaţii devin amuzante, dar atunci erau
    adevărate drame. Acest om era atât de înfricoşat, stătea într-o încordare
    nemaipomenită, şi se vedea că marea lui dilemă, şi nu numai a lui, era ce să
    fac? Dacă tac şi nu iau cuvântul deloc evident că se interpretează negativ,
    înseamnă că nu particip la viaţa ideologică. Dacă iau cuvântul, risc să spun
    ceva care e împotriva liniei partidului. Şi, la un moment dat, când cineva a
    pronunţat formula lui Lenin socialism = puterea bolşevică, plus electrificarea întregii ţări,
    Barbilian a ridicat mâna să ia cuvântul: în această ecuaţie este vorba de o
    adunare necomutativă. Asta ce înseamna? Adunarea necomutativă înseamnă o adunare de forma
    a+b, în care nu ai voie să schimbi ordinea, în sensul că b+a nu e totuna cu
    a+b. El voia să spună un lucru simplu, că în acea formulă a lui Lenin nu era
    voie să se inverseze ordinea. Adică întâi să pui puterea bolşevică, după care
    restul. Dar el a spus-o într-o formă matematică şi s-a stârnit o rumoare
    generală, cea care conducea discuţia nu a înţeles ce a vrut să spună Barbilian,
    era şi ea disperată, se vedea că nu înţelegea ce vrea să spună ăsta, dacă cumva
    a vrut să spună o chestiune duşmănoasă.


    Matematica
    a fost un domeniu privilegiat de regimul comunist care a dat nume importante,
    în ciuda constrângerilor de tot felul, mai ales ideologice. Dar ea nu a reuşit
    nici pe departe să facă o societate românească mai bună.

  • Le mathématicien Grigore Moisil

    Le mathématicien Grigore Moisil

    Né le 10 janvier 1906, le mathématicien Grigore Moisil est considéré comme le fondateur de lenseignement informatique roumain. Son père, Constantin Moisil, était un historien et archéologue fameux, considéré à son tour comme le père de la numismatique roumaine. Il fut dailleurs le directeur du Cabinet numismatique de lAcadémie Roumaine. Son frère, George, a été physicien et professeur à lUniversité Polytechnique de Bucarest.



    Grigore Moisil fait ses études pré-universitaires à Vaslui (dans lest du pays) et à Bucarest, la capitale. En 1924, il devient étudiant de lInstitut Polytechnique, mais il change vite de formation en faveur de la faculté de Mathématiques, sa vraie passion. Il obtient son titre de docteur en mathématiques tout de suite après la faculté ; en 1930, il se rend à la Sorbonne pour y étudier aux côtés des plus grands mathématiciens du monde et participe à la vie scientifique de Paris. Deux ans plus tard, en 1932, Grigore Moisil revient en Roumanie et sétablit à Iasi (dans lest) pendant 10 ans. Cest là quil découvre linformatique, raconte Solomon Marcus, un de ses étudiants, actuellement membre de lAcadémie Roumaine.



    Solomon Marcus: « Dans les années 30, Grigore Moisil était professeur à lUniversité de Iasi. Cest là quil jette les bases de la logique mathématique, une discipline qui navait pas de tradition en Roumanie. Il commence à faire des progrès dans ce domaine, il donne des cours de logique mathématique à Iasi. Cette activité le conduit à linformatique. La théorie des automates, sur laquelle repose le domaine des ordinateurs électroniques, est à son tour fondée sur la logique. Cest ça le parcours: de la logique à linformatique. Grigore Moisil est considéré au niveau mondial comme un des pionniers de linformatique, parce que cest lui qui fonde lenseignement supérieur dinformatique en Roumanie, dans la seconde moitié des années ‘50. Cest lui qui contribue à la création des premières équipes de mathématiciens – informaticiens et forme plusieurs générations consécutives de disciples. Moi, je suis un de ses disciples directs. A leur tour les disciples de Moisil ont eu leurs propres disciples. A lheure actuelle nous en sommes à la 3e ou 4e génération. »



    Passionné dinformatique, formateur des futurs informaticiens roumains, Grigore Moisil avait prévu dès le début lampleur quallait connaître son domaine.



    Le mathématicien Solomon Marcus explique: « Grigore Moisil est le premier savant roumain qui nous avait averti, vers 1970, de la révolution quallaient engendrer les ordinateurs, une révolution qui imposait un nouveau type dalphabétisation: celle computationnelle. Ce que Grigore Moisil a accompli dans les années 60 – ‘70 est comparable à ce quavait réussi à faire au début du 20e siècle Spiru Haret, un autre savant roumain, ancien ministre de léducation, qui avait déclenché la lutte contre lanalphabétisme en Roumanie. Spiru Haret avait lutté contre lanalphabétisme proprement – dit, alors que Grigore Moisil a prévu, 10-15 ans avant le début de lère informatique, quapprendre à utiliser lordinateur allait concerner le monde entier ».



    Par ses prévision sur limportance des ordinateurs dans la vie quotidienne, mais aussi par sa personnalité, Grigore Moisil a gagné ladmiration des professionnels de domaines qui navaient rien à voir avec linformatique.



    Solomon Marcus: « Il a organisé des recherches scientifiques dans le domaine de la théorie des automates, qui est la partie théorique du domaine des ordinateurs électroniques. Il a été un grand scientifique, professeur et animateur. Cest Grigore Moisil qui a créé le Centre informatique de lUniversité de Bucarest. Celui-ci accueillait non seulement des mathématiciens et des ingénieurs, mais aussi des personnes activant dans bien dautres domaines, comme le compositeur Aurel Stroe par exemple. Sy ajoutaient des historiens et des linguistes, car on soupçonnait déjà lénorme impact que les ordinateurs électroniques allaient avoir sur le monde.»



    Grigore Moisil nous a quittés en 1973. Depuis, lanniversaire de sa naissance, 10 janvier, est marqué chaque année par lAcadémie Roumaine et par ses disciples. (Trad. Valentina Beleavski)