Tag: Grigore Vieru

  • 30 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova

    30 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova

    În anul
    1989, în Europa Centrală și de Est, regimurile comuniste se încheiau după ce
    vreme de aproape o jumătate de secol puseseră în practică un model economic,
    social și politic dezastruos. Căderea comunismului în Uniunea Sovietică a
    însemnat nu numai abandonarea modelului marxist, ci și dispariția statului
    sovietic. Fostele republici unionale și-au declarat independența și fostul
    spațiu sovietic s-a redimensionat în conformitate cu noile viziuni geopolitice.
    Prima republică ieșită din URSS a fost Lituania în martie 1990, urmată la scurt
    timp de Letonia și Estonia. Până la sfârșitul anului 1991, Georgia, Ucraina,
    Belarus, Moldova, republicile din Asia Centrală, Armenia și Rusia parafau
    moartea celei care fusese una dintre cele mai temute superputeri din lume din a
    doua jumătate a secolului 20.


    Republica
    Moldova a fost cea de-a șaptea entitate care și-a proclamat independența pe 27
    august 1991. A fost ultimul act dintr-o serie care a mers către refacerea
    idenmtității locale și a tradiției. Apariția Moldovei pe harta geopolitică a
    lumii a fost posibilă pe fondul politicii de glasnost și perestroika promovată
    de ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov cu începere din 1985. În 1986 se
    forma Mișcarea Democratică din Moldova care organiza pe 27 august 1989 o mare
    adunare în care cerea adoptarea limbii române ca limbă de stat și trecerea la
    alfabetul latin. Pe 23 iunie 1990, parlamentul de la Chișinău adopta declarația
    prin care Moldova devenea stat suveran și Mircea Snegur era ales președinte.

    După
    două luni, pe 16 august 1991, regiunea Transnistria își declara secesiunea de
    Moldova. După ce pe 23 iunie 1991 era adoptată noua denumire a statului,
    Republica Moldova, în fața adunării populare de la Chișinău de pe 27 august
    1991 era citită declarația de independență. Cu acea ocazie, cu câteva ore
    înainte de adoptarea importantului act, Alexandru Moșanu, președintele
    Parlamentului Republicii Moldova, amintea de eforturile prin care trecuse țara
    până la dobândirea acelui succes. Iubit popor! Năzuința noastră sfântă spre libertate, unul dintre cele mai
    scumpe daruri date de Dumnezeu fiecărei ființe omenești, este la un singur pas
    de realizare. Peste mai puțin de două ore, Parlamentul se întrunește în ședință
    extraordinară pentru a adopta declarația de independență a Republicii Moldova.
    Calea pe care am parcurs-o până la această zi este o cale pe cât de tragică, pe
    atât de eroică. Fiecare dintre noi am mers pe ea așa cum ne-a dictat cugetul,
    așa cum ne-a dictat rațiunea.


    Noua Moldovă își alegea structurile
    de conducere, își contura viitoarele strategii de dezvoltare economică și își
    căuta parteneri în relațiile internaționale. Unul dintre partenerii spre care Moldova
    s-a îndreptat natural a fost România, spațiul din care fusese ruptă în 1812,
    1940 și 1945. În 1812, Imperiul otoman ceda Basarabia sau Moldova dintre Prut
    și Nistru Rusiei și până în 1918 aceasta va fi parte din spațiul țarist. În
    1940, în urma a două ultimatumuri, URSS ocupa Basarabia, în vara anului următor
    fiind eliberată de armata română și reîncorporată României. Iar în 1944, în
    urma cursului frontului celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică
    revenea în Basarabia și o reocupa. În timpul regimului comunist, în care
    represiunea generalizată însemnase și lichidarea elitelor și a oamenilor
    obișnuiți convingeri naționale, memoria apartenenței la spațiul românesc a
    rămas importantă.

    Astfel, după dobândirea independenței, România devenea, prin
    consubstanțialitatea identitară, partenerul preferat al Moldovei, așa cun
    spunea și Valeriu Muravski, primul ministru. Noi considerăm că proclamarea independenței republicii nu
    înseamnă autoizolare. Am spus asta și știți că am întreprins pași concreți:
    dezvoltarea relațiilor cu alte republici din fosta Uniune, indiferent dacă ele
    vor fi într-o uniune sau în afara ei. Sutem integrați economic și relațiile
    trebuie să le păstrăm. În al doilea rând, trebuie să dezvoltăm relațiile cu
    toate țările străine în condiții convenabile și în primul rând cu România.


    Poetul Grigore Vieru alături de alte
    nume importante precum Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă a fost unul
    dintre liderii generației de intelectuali moldoveni cu convingeri românești. În
    anii 1960, în anii liberalizării culturale a regimului sovietic, Vieru a fost
    autor al unor poezii în care mesajul era pentru recuperarea tradiției
    scriitorilor români, a strămoșilor de origine latină, a alfabetului latin, a
    istoriei Moldovei și a figurilor sale importante precum principele Ștefan cel
    Mare din secolul al 15-lea. La adunarea populară din 27 august 1991 de la
    Chișinău, Vieru a omagiat sacrificiul pe care moldovenii l-au făcut pentru a
    ajunge într-un moment astral. Iubiți
    compatrioți! A bătut ceasul nostru de aur. A răsărit raza de aur pe care o
    așteptăm de-o vecie. A răsărit din jertfa de sine, din lupta și suferința plugarului
    și muncitorului, scriitorului și ziaristului, studentului și savantului,
    parlamentului și guvernului nostru. Un proverb spune: prea tare nu te ridica,
    te vor spânzura, prea tare nu te apleca, te vor călca. Ne-am tot aplecat în
    fața negurosului timp crezând că nu ne va călca și am fost călcați barbar în
    picioare. Ne-am ridicat azi în aproape toată statura noastră și iată că nu
    ne-au spânzurat pentru că este cu neputință să spânzuri un popor întreg și
    atâtea alte popoare.



    La 30 de ani de la marele moment al
    declarării independenței din 1991, Republica Moldova a trecut prin complicate
    reforme și transformări. A fost un drum al căutărilor care se îndreaptă acum
    către valorile europene.


  • Giornata Cultura Nazionale: Eminescu, Vieru e Calinescu, triade simbolica a Venezia

    Giornata Cultura Nazionale: Eminescu, Vieru e Calinescu, triade simbolica a Venezia

    Sarà “Una triade simbolica: Eminescu, Vieru e Calinescu” ad aprire la rosa di eventi del 2020 allIstituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia. Una serata letteraria dedicata alla Giornata della Cultura Nazionale, che la Romania celebra il 15 gennaio, la data di nascita del poeta, drammaturgo, narratore e pubblicista Mihai Eminescu (1850-1889).



    Verranno evocate tre delle figure più importanti della letteratura romena: i poeti Mihai Eminescu e Grigore Vieru, accanto alla personalità dello storico e critico letterario, poeta e narratore George Calinescu, il cui romanzo “Lenigma di Otilia” è uscito lo scorso anno in Italia. Il direttore dellIstituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, prof. Grigore Arbore Popescu, presenterà lopera di Eminescu nel contesto delle creazioni più significative della letteratura europea della seconda metà dellOttocento. Tutto accompagnato dalla lettura di alcune delle più note poesie di Eminescu.



    LIstituto precisa che il poeta e critico Enzo Santese evocherà, a sua volta, il poeta Grigore Vieru (1935-2009), la cui opera è stata estremamente popolare tra la popolazione di origine romena e di lingua materna romena dellex repubblica sovietica della Moldova, a maggioranza romenofona.



    Per questa Giornata, vanno ricordati tutti i contributi degli scrittori grandi o meno importanti che hanno stimolato la cultura romena, vissuti laddove cerano due-tre romeni o, in ugual misura, centinaia di migliaia o milioni di connazionali. La cultura romena va considerata nella sua unità di spirito in qualsiasi angolo del mondo, ha detto a Radio Romania Internazionale il direttore dellIstituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, Grigore Arbore.



    Nel corso della stessa serata del 15 gennaio, sarà presentata sinteticamente anche lopera polivalente dellaccademico George Calinescu (1899-1965), critico letterario e storico della letteratura, poeta e narratore di prestigio, con gli interventi del professore emerito Bruno Mazzoni, noto romenista e traduttore, già preside della Facoltà di Lingue e Letterature Straniere dellUniversità di Pisa, e Alessio Colarizi Graziani, che, insieme a Laura Vincze, ha tradotto il romanzo “Lenigma di Otilia” di George Calinescu, uscito lo scorso anno in Italia.



    In un collegamento con Radio Romania Internazionale, il prof. Bruno Mazzoni ha fatto riferimento al modo in cui viene recepita la cultura romena nella Penisola nei nostri giorni.




  • Kultureller Widerstand in der Moldawischen Sowjetrepublik: nationale Akzente gegen Russifizierung

    Kultureller Widerstand in der Moldawischen Sowjetrepublik: nationale Akzente gegen Russifizierung

    Ideologisch und national unterdrückt, entwickelten die Schriftsteller in Bessarabien verschiedene Taktiken, um der Ideologisierung und Entnationalisierung durch kulturelle Opposition zu widerstehen. Dies bedeutete einerseits die Unterwerfung unter offizielle kulturelle Richtlinien, aber auch die Entwicklung subversiver Praktiken, um Texte au‎ßerhalb des politischen und ideologischen Kanons zu verfassen. Die kulturelle Opposition in der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik wurde von Schriftstellern vorangetrieben. Sie ergriffen die Initiative, um den Geist der Rebellion gegen die ideologische Einspannung durch das Regime zu zeigen. Und der Ort, an dem sich kulturelles Aufbegehren manifestierte, war das institutionalisierte Umfeld des Schriftstellerverbandes, das Mitte der 1950er Jahre nach Stalins Tod zum Austragungssort ideologischer Divergenzen wurde.



    Andrei Cuşco ist Professor an der Fakultät für Geschichte der Staatlichen Universität Chişinău. Er erläutert, wie in der Zeit nach Stalins Tod Spannungen in der Welt der bessarabischen Schriftsteller entstanden sind:



    Dies ist die Zeit unmittelbar nach der von Chruschtschow eigeläuteten Tauwetter-Periode. In dieser Zeit können wir von der Schaffung von Räumen der relativen Autonomie sprechen, sowohl auf institutioneller als auch auf persönlicher Ebene, die im intellektuellen Umfeld in der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik vorangetrieben wurde. Diese Räume wurden in dem Ma‎ße geschaffen, in dem sich die Dynamik des Regimes veränderte und die bis dahin offene und eher harte Unterdrückung, die die stalinistische Periode charakterisierte, durch viel diffusere Formen der Gängelung ersetzt wurde. Es handelt sich um ein Kontinuum von Druckausübung und Kollaboration, das einher ging mit Widerstand und Opposition.“




    Der Schriftstellerverband war nach 1945 umgekrempelt worden, im Sinne einer Tilgung aller Merkmale, die die rumänische Kultur repräsentiert hatten. Die Spannungen nach Stalins Tod entstanden um zwei Pole der Macht herum, so Andrei Cuşco:



    In der zweiten Hälfte der 1940er Jahre hatten die Machtverhältnisse innerhalb der Schriftstellerunion der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik eine starke politische Bedeutung, die in erster Linie auf den Prinzipien der geografischen Zugehörigkeit beruhte. Mit anderen Worten gab es Reibereien zwischen der so genannten Transnistrien-Gruppe, den Schriftstellern der ehemaligen Moldawischen Autonomen Sozialistischen Sowjetrepublik am linken Ufer des Dnjestr, und den Schriftstellern aus dem historischen Bessarabien. Zu diesem geografischen Gegensatz kam eine politische Gegnerschaft zwischen den kommunistischen Schriftstellern, die auch Parteimitglieder waren, und den Schriftstellern, die nicht in die Partei eingetreten waren.“




    Die sich gegenüberstehenden Schriftstellerkreise waren von deutlich unterschiedlichen Bildungstraditionen geprägt und hatten ebenso divergierende politische Optionen. Andrei Cuşco erklärt, dass das Bündnis zwischen zwei Generationen von rumänienfreundlichen Schriftstellern zur Bildung einer kulturellen Opposition führte.



    Der Schriftstellerverband der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik wurde von zwei Generationen dominiert, die in jener Dekade und in den 1970er Jahren um Herrschaft und Vormachtstellung kämpften. Es gibt eine interessante Dynamik zwischen den Generationen. Es ist einerseits die Generation derjenigen, die sich nach der Entstalinisierung durchsetzten, die aus in den 1920 er Jahren geborenen Schriftstellern bestand, wobei viele von ihnen in rumänischen Bildungseinrichtungen studiert hatten und solide Kompetenzen im Bereich der rumänischen Kultur aufwiesen. Auf der anderen Seite ist es die Generation der 1960er Jahre, die sich aus einer Gruppe jüngerer, aufstrebender Schriftsteller zusammensetzte, die in den späten 1920er und der ersten Hälfte der 1930er Jahre geboren und in sowjetischen Institutionen ausgebildet worden waren. Sie waren auf den ersten Blick Anhänger des Regimes. Das war ein Unterschied, der später zählen sollte. Obwohl beide Gruppen im Zusammenhang mit dem literarischen Stil, der Definition des sozialistischen Realismus sich häufig auf Konfrontationskurs befanden, einigten sie sich gegen die Gruppe der transnistrischen Schriftsteller, die aufgrund ihrer Nähe zur politischen Macht und zur Partei zunächst eine dominante Position in der Union eingenommen hatten. In gewisser Weise wurde diese zweite Generation der 1960er Jahre von der vorherigen Generation erzogen, die vom symbolischen Kapital der rumänischen Kultur noch profitiert hatte. Diese Schriftsteller der 1960er Jahre assimilierten einigerma‎ßen und eher oberflächlich sowjetische Slogans, entwickelten aber gleichzeitig ein gewisses Ma‎ß an kritischem Denken.“




    Die kulturelle Opposition Bessarabiens bildete sich Mitte der 1960er Jahre nach einem entscheidenden Ereignis heraus. Andrei Cuşco dazu:



    Der entscheidende Punkt innerhalb der Institution ist der dritte Kongress der moldawischen Schriftsteller, der 1965 stattfand. Dieser Moment markierte eine deutliche Entwicklung und Veränderung der Machtdynamik im Schriftstellerverband. Dieser Kongress, der in der Anfangszeit der Breschnew-Ära stattfand, wird in der Regel als Höhepunkt in der Manifestation des Widerstands lokaler Intellektueller gegen das Regime angesehen. Er markierte in gewisser Weise den endgültigen Durchbruch der Schriftsteller der 1960er Generation. Sie waren die ersten, die ihre Werke auf Standard-Rumänisch schrieben. Beginnend mit 1957 war die sogenannte »moldawische« Sprache durch Standard-Rumänisch ersetzt geworden, allerdings in kyrillischer Schrift geschrieben, und das war auch die letzte Sprachreform in der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik. Die Qualität der literarischen Produktion dieser Menschen war jener der meisten ihrer Vorgänger deutlich überlegen und synchronisiert mit den Liberalisierungstendenzen, die damals in der gesamten Sowjetunion zu beobachten waren. Hier möchte ich einige Vertreter dieser Generation nennen: Grigore Vieru, Ion Druţă, Aureliu Busuioc, Pavel Boţu und andere. Der dritte Kongress des Schriftstellerverbandes war die erste klare Manifestation einer nationalbewussten Agenda und die erste Veranstaltung von Bedeutung, die nach dem Zweiten Weltkrieg in der Moldawischen Sozialistischen Sowjetrepublik auf Rumänisch stattfand.“




    Die kulturelle Opposition in Bessarabien war ein stiller, aber hartnäckiger Kampf zur Verteidigung des nationalen Geistes. Sie hat schlie‎ßlich gewonnen, aber ihr Erbe braucht Zeit, um in den Gesamtkanon der rumänischen Kultur integriert zu werden.

  • “Anotimpuri şi culori”, culegerea de cântece pentru copii scrise de Grigore Vieru

    “Anotimpuri şi culori”, culegerea de cântece pentru copii scrise de Grigore Vieru

    Anotimpuri şi
    culori, culegerea de cântece pentru
    copii scrise de Grigore Vieru şi aranjate pentru voce şi pian de Eugen
    Mamot, lansată şi la Bucureşti (Muzeul Naţional al Literaturii Române, 21
    martie 2019)


  • Identitatea românească celebrată în Viena

    Identitatea românească celebrată în Viena

    Ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, a participat la Concertul dedicat memoriei lui Eminescu, organizat de către Asociația Mihai Eminescu din Viena. La eveniment au fost participat reprezentanţi ai mediului asociativ românesc rezident în Austria, români din teritoriu, reprezentanți ai mass-media în limba română și ai clerului român, precum și ai oficialităților statului austriac. Au fost prezenţi, de asemenea, Excelența sa, domnul Bogdan Mazuru, Ambasador al României în Republica Austria și de Excelența sa, Victor Osipov, Ambasador al Republicii Moldova în teritoriu, care au avut oportunitatea de a-l asculta pentru prima oară în Viena pe maestrul Eugen Doga recitând din versurile poeților Mihai Eminescu, Veronica Micle și Grigore Vieru, pe acordurile Orchestrei Naționale Simfonice a Companiei Publice Teleradio-Moldova.

    Avem în Austria, în fața Parohiei Ortodoxe Romane din Viena, un bust reprezentându-l pe Eminescu, îi sărbătorim nașterea, precum și trecerea la cele sfinte, căutăm constant modalități prin care putem rămâne conectați cu cei dragi, de acasă, din România. Ne mutăm în alte state, în căutarea oportunităților lucrative, de studiu sau de orice altă natură, și luăm cu noi, oriunde am merge o bucată de Românie. Vreau să felicit Asociația Mihai Eminescu pentru organizarea acestui eveniment, la care avem plăcerea să fim partneri, și pentru faptul că are grijă ca România să fie aproape, măcar cultural, social, spiritual, de toți românii din Austria, a subliniat ministrul pentru românii de pretutindeni.

    Ministrul Intotero, alături de reprezentanți ai statului român, a luat parte la evenimentul România salută Viena, o acțiune susținută și de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, dedicată Centenarului Marii Uniri, care a reunit în Michaelerplatz – piaţa publică de la porţile Hofburg, un adevărat spectacol de identitate românească, de la târguri de produse tradiţionale din România prezentate de expozanţi şi meşteşugari din Bucovina, Maramureş şi Satu Mare, la ţesături, produse din lemn şi ceramică, ouă încondeiate, prezentări ale costumului popular românesc din diferite regiuni istorice ale României, concerte și momente de dans popular.

    Ne aflăm într-un moment deosebit al istoriei noastre, celebrăm 100 de ani de la Marea Unire, suntem în An Centenar, sau cum îmi place mie să-l numesc Anul Centenar al Românilor de Pretutindeni, fapt care ne îndeamnă la reflecție, la redescoperirea și asumarea propriei identități ca popor și ca indivizi. Vreau să vă mulțumesc pentru eforturile dumneavoastră de păstrare și promovare a identității românești în afara granițelor și să vă mărturisesc că mă bucur să vă fim parteneri în acest demers comun. Este o bucurie pentru noi vedem implicarea și entuziasmul dumneavoastră, fapt care ne încurajează să ne continuăm demersurile, a evidențiat Natalia-Elena Intotero.

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni susține activitatea mediului asociativ românesc de pretutindeni prin finanțări nerambursabile, care pot fi accesate de români din toată lumea. Evenimentele organizate în Austria reflectă gradului de implicare al românilor și al statului în păstrarea și promovarea identității românești peste granițe, fiind și un excelent prilej de întărire a relațiilor bilaterale între cele două state, precum și un mijloc de comunicare interculturală, prezentând cultura românească populației austriece.

  • Jurnal românesc – 04.06.2018

    Jurnal românesc – 04.06.2018

    Din 1 iunie până
    pe 1 octombrie, românii pot merge cu trenul la Sofia, Salonic şi Istanbul. CFR
    Călători a introdus aceste curse până pe 1 octombrie. Garnitura pentru Grecia
    va avea în compunere un vagon de clasa a II-a, iar preţul pentru un bilet
    porneşte de la 45 de euro. Pentru trenul de Turcia, care pleacă zilnic din Gara
    de Nord, este prevăzut un vagon-cuşetă, iar biletul costă 54 de euro. La
    Istanbul, trenul va circula zilnic, iar către Salonic va circula o dată pe
    săptămână. Călătoria durează 16 ore pentru Salonic, respectiv, 17 ore pentru
    Istanbul.


    La sfârșitul
    lunii martie, în oraşul Mönchengladbach din landul Renania de Nord-Westfalia
    trăiau cu 72% mai mulți bulgari și cu 50% mai mulți români (cu 2.800 de
    persoane mai mult) decât la sfârșitul lui 2015, scrie Westdeutsche Zeitung.
    Potrivit datelor puse la dispoziție de autoritățile locale din vestul
    Germaniei, populația din regiune este în creștere în ultimii doi ani și
    jumătate, lucru care se datorează mai ales imigrației din sud-estul Europei, în
    special din România și Bulgaria. În martie 2018, în localitate trăiau aproape
    45 de mii de străini, iar principalul motiv pentru imigrare sunt, potrivit
    publicaţiei, salariile mai bune.


    Colonelul Lucian
    Andrei a primit medalia ONU ‘In the service of peace’, în cadrul ceremoniei de
    medaliere a personalului militar şi de poliţie care îşi desfăşoară activitatea
    în cadrul Secretariatului ONU. Medalia reprezintă recunoaşterea activităţii
    desfăşurate ca şef al echipei de evaluare din cadrul Oficiului pentru afaceri
    militare al Departamentului pentru operaţii de menţinere a păcii. Echipa
    Misiunii l-a felicitat pe Colonelul Lucian Andrei, exprimându-şi respectul
    pentru rezultatele deosebite obţinute în cele şase luni de când activează în
    cadrul Secretariatului ONU şi pentru contribuţia la promovarea României.


    Cu ocazia Zilei
    Internaţionale a Copilului, guvernul Republicii Moldova donează copiilor din
    diasporă peste 1.400 de cărţi, cu scopul de a-i încuraja să înveţe limba română
    şi să păstreze legătura emoţională cu ţara de origine a părinţilor lor.
    Potrivit executivului de la Chişinău, copiilor le vor fi expediate 417
    exemplare de abecedare ‘Albinuţa’, scrise de Grigore Vieru. Acestea vor conţine
    câte un semn de carte cu un mesaj din partea prim-ministrului Pavel Filip.
    Totodată, centrelor educaţionale din diaspora le vor fi oferite o mie de
    exemplare ale cărţii ‘Acasă’, scrisă de Arcadie Suceveanu şi Valentina Lungu.
    Conţinutul cărţii a fost adaptat pentru copiii din diaspora în cadrul
    proiectului ‘Consolidarea capacităţilor instituţionale ale Republicii Moldova
    în domeniul migraţiei şi dezvoltării’. Cărţile vor fi repartizate prin
    intermediul misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova din 32 de state, în
    care locuiesc cei mai mulţi cetăţeni moldoveni. În vederea promovării valorilor
    naţionale şi consolidării legăturilor emoţionale cu cetăţenii din diaspora au
    mai fost organizate şi alte activităţi, precum programele ‘DOR’, ‘Diaspora
    Engagement Hub’, dar şi spectacole ale Teatrului Republican de Păpuşi
    ‘Licurici’.

  • Nostalgii muzicale cu o artista de peste Prut, Anastasia Lazariuc

    Nostalgii muzicale cu o artista de peste Prut, Anastasia Lazariuc

    Nostalgii muzicale de primavara asezate pe portativ de o artista de peste Prut, Anastasia Lazariuc, si o melodie care i-a marcat cariera: Ca prima oara, pe versurile lui Grigore Vieru.


  • Dezvelirea bustului poetului Grigore Vieru, la Cahul

    Dezvelirea bustului poetului Grigore Vieru, la Cahul

    Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, a participat duminică, 6 iulie 2014, la Cahul, la ceremonia de dezvelire a bustului poetului Grigore Vieru. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român Mihai Eminescu” de la Chișinău, lucrarea fiind finanțată de Institutul Cultural Român și realizată de cunoscutul artist plastic din Republica Moldova, Ion Zderciuc. Inaugurarea oficială a bustului marelui poet român Grigore Vieru a avut loc în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Orașului Cahul.



    În prezența unui public numeros, format din peste 200 de admiratori ai operei şi personalității lui Grigore Vieru de pe ambele maluri ale Prutului, au avut intervenţii personalități marcante din România și Republica Moldova. Alături de ministrul delegat Bogdan Stanoevici, au evocat momente importante din viața și personalitatea poetului – academicianul Valeriu Matei, directorul ICR Mihai Eminescu” de la Chișinău, Mircea Cosma, președintele Consiliului Județean Prahova și Irina Păcurețu, reprezentantul Consulatului României la Cahul.



    Oficialii români au subliniat că înălţarea bustului este semnul recunoştinţei faţă de activitatea unui mare român și de asemenea, un simbol al susținerii de care se bucură proiectele din Republica Moldova din partea României. S-a subliniat, de asemenea, dimensiunea națională și universală a operei lui Grigore Vieru, care l-a transformat într-un vârf al generației poetice a anilor ’60.


    La propunerea academicianului Valeriu Matei, directorul ICR Mihai Eminescu” la Chișinău, a fost ținut un moment de reculegere în memoria victimelor deportărilor comuniste din Basarabia, din 6 iulie 1949.



    Reprezentanții administrației locale, Petru Burlacu, primarul orașului Cahul și Avram Micinschi, președintele raionului Cahul, au mulțumit României pentru sprijinul acordat în edificarea acestui monument. Oficialii au menționat că bustul lui Grigore Vieru reprezintă punctul de bază al unui proiect de realizare a unei alei a personalităților în Parcul Central ”Grigore Vieru” din Cahul.


    De asemenea, la eveniment au rostit alocuțiuni Ion Butmălai şi Maria Ciobanu, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.



    Nicolae Dandiş, preşedintele Asociaţiei pentru Cooperare şi Comunicare Demografică — Dialog” din Cahul, inițiatorul proiectului, a dezvăluit publicului demersurile pentru realizarea acestui proiect. De asemenea, a subliniat că România, prin Institutul Cultural Român, a avut o contribuție fundamentală, care a adus locuitorilor din Cahul un monument de artă și o piatră de temelie pentru tot ce înseamnă importanţa limbii române, a independenţei şi neamului românesc.



    Comunicat MAE