Palatul Suțu, din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), prezintă publicului o nouă expoziție de pictură, desen și obiect de artă – Lumea satului în pictura românească. Opere ale unor mari artiști își așteaptă vizitatorii pe simezele expoziției: Nicolae Grigorescu (1838-1907), considerat cel mai mare pictor național, Theodor Aman (1831-1891), întemeietorul școlii moderne de artă din România, Camil Ressu (1880-1962), Ion Țuculescu (1910-1962) și alții. Despre satul în arta românească am stat de vorbă cu directorul adjunct al MMB și curatoarea expoziției, Elena Olariu:
Expoziția de la Palatul Suțu, Lumea satului în pictura românească, într-adevăr, de data aceasta, propune o nouă viziune. Pentru că subiectul este peren în arta românească. Chiar Theodor Aman, și cu el și deschidem expoziția, s-a aplecat și asupra acestei zone, să spunem, el era un aristocrat, totuși, dar satul românesc din secolul XIX începe să intre în atenția intelectualilor, a elitei. În Romania s-a mers și pe ideea aceasta a căutării unei specific național. Pentru că alinierea la cultura occidentală a pus un mare semn de întrebare elitei culturale românești. Ce se va întâmpla cu identitatea noastră? Eram în secolul XIX, secolul naționalităților, și atunci avem foarte bine reprezentată această latură, să spunem, a societății românești, această lume a satului. Mai mult decât atât, foarte interesant, artiștii străini care veneau din Occident erau mai puțin interesați de orașele românești, care nu prea semănau nici cu cele occidentale, nu mai erau nici turcești, erau destul de primitive, în schimb, lumea satului fascina. În perioada comunistă, cumva ne-am obișnuit, se picta despre țărani ca să fie în tema dorită de partidul unic și, cumva, s-a denaturat această idee. Deci noi încercăm să o aducem în locul ei firesc.
În calitatea sa de gazdă, dar și de curatoare, Elena Olariu ne-a oferit un scurt tur al expoziției, punctând tradiții dispărute din lumea satului sau detaliindu-ne fascinația pictorilor pentru acea lume:
Începem cu Aman, o splendidă lucrare, o iarnă, și vedem doi țărani care transportă două butoaie mari de vin. Deci aceste care cu boi, care apar după aceea și la Grigorescu, sunt de fapt vehicule extraordinare care transportau mărfuri prețioase, mâncare, vinuri, toată recolta pe care o adunau țăranii. Și erau foarte interesante, pentru că țăranii purtau acele costume, bărbații care însoțeau carele și care apărau acest care. Vă dați seama că erau foarte valoroase. Mergeau la târguri, aveau arme la ei. Deci era un adevărat spectacol. Multă lume nu înțelege de ce Grigorescu picta aceste care, o făcea pentru că era un spectacol extraordinar. Noi nu-l mai vedem astăzi și poate nu-l înțelegem pe Grigorescu așa de bine. Astăzi acestea sunt și documente extraordinare, nu mai vorbesc de valoarea artistică a unei lucrări de Grigorescu. Una dintre lucrări se intitulează chiar La Bărății. Bărății era de fapt un han la intersecția mai multor drumuri.
Și Grigorescu, ca să aibă temă de pictură și să nu stea tot timpul pe un drum, să aștepte un car, se ducea unde se întretăiau drumurile și aștepta carele care veneau. Și vom vedea aceste picturi. Temele clasice ale lui Grigorescu le vedem ilustrate în tablourile care sunt expuse și vom vedea și un Ciobănaș cu mioarele lui. Și știm, copiii, în general adolescenții din sate mergeau și cu turmele. Era un obicei pe care poate bunicii noștri sau părinții noștri îl mai păstrează undeva în memorie. Dar chiar dacă se va pierde, va rămâne în aceste picturi extraordinare. Deci lumea satului este de fapt un adevărat spectacol. Expoziția o ilustrează pentru că avem artiști care au pictat horele din sat. Știm că duminica, în general, se adunau țăranii și mergeau la horă. Era sărbătoarea satului, unde, la fel, artiștii erau atrași, pentru că acolo oamenii vedeau cu costumele cele mai bune. La biserică, de asemenea, avem o atracție specială și vom vedea un tablou extraordinar cu o scenă de botez.
Continuându-ne traseul expozițional, Elena Olariu ne-a vorbit despre obiectele populare și despre alte nume din artiștii expuși:
Vom vedea lucrări de Vermont, de Arthur Verona, care sunt un fel de continuatori, să spunem, pe tema aceasta a satului, a lui Grigorescu. Vom vedea târgurile unde mergeau țăranii. Târgurile erau importante. Ce înseamnă lumea țărănească și de ce erau fascinați pictorii? Pentru că acolo găseau culoare, găseau pitoresc, găseau lumină. Adică trebuie să ne desprindem foarte rapid de această prejudecată că lumea satului și satul în general a fost o temă doar comunistă. Nu este adevărat, ci, veți vedea, prima sală a expoziției nu are nicio legătură cu perioada comunistă. … Avem o vitrină specială care este adusă de la Muzeul Macovei, Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei. De ce am adus-o? Pentru că este o colecție de artă populară. Ligia Macovei, împreună cu soțul ei, a avut o extraordinară colecție de artă populară. O parte a fost donată Muzeului Țăranului Român, o parte se află în Casa Macovei. Vă invităm să o vizitați, pentru că acolo veți vedea artă foarte elevată, dar și aceste obiecte extraordinare populare.
Încă din secolul XIX până în secolul XXI, atelierele de artiști sunt pline de obiecte populare. Artiștii colecționează obiecte populare. Le plac culoarea, linia, creativitatea. Toți artiștii români colecționau aceste obiecte populare și noi ne-am gândit să punctăm această idee prin această vitrină. … În a doua sală, aș remarca în primul rând lucrările lui Camil Ressu. La un moment dat căuta acea specificitate românească pe care, bineînțeles, nu o putea găsi decât în satul românesc. Și sunt două capodopere ale artei românești, cel puțin. Dacă am vorbit de botez, vedem că în expoziție mergem și pe latura cealaltă. Până la urmă, înmormântările, moartea fac parte tot din viață, Deci cumva artiștii au închis acest cerc.
