Tag: Guillaume Popoff

  • Guillaume Popoff: „In Osteuropa gibt es unbegrenzte Möglichkeiten“

    Guillaume Popoff: „In Osteuropa gibt es unbegrenzte Möglichkeiten“

    Nach einer mehrjährigen Karriere im IT-Bereich und nach einer wertvollen Erfahrung in anderen Ländern ist Guillaume nach Rumänien gekommen, wo er seit sieben Jahren lebt. Er hat Jura an der Universität von Rennes studiert. Wie er sich für Rumänien entschied, erläutert unser Gesprächspartner:



    Es war tatsächlich wie eine Offenbarung für mich. Als ich an der Uni war, war mir sehr langweilig und ich dachte, wenn ich mich nicht wohl fühle, jeden Tag dort zu sitzen und theoretische Sachen zu hören, dann sollte ich reisen… So ging ich nach England, dann in andere Länder und schlie‎ßlich kam ich nach Rumänien. Rumänien war also nicht der erste Schritt ins Unbekannte für mich, und ich bin mir fast sicher, dass es nicht der letzte ist, aber es ist der grö‎ßte von allen Schritten, die ich bisher gemacht habe. Ich bin hierher gekommen, weil meine zukünftige Frau Rumänin ist. Ich habe sie in England kennengelernt. Ich war sehr neugierig, ihre Kultur kennenzulernen, also warum nicht Rumänien, habe ich mir gesagt. Ich bin mir sicher, dass in jedem Land alles möglich ist, und es spielte keine Rolle, was über Rumänien gesagt wird, was gesagt wurde. Wenn wir es nicht mit unseren eigenen Augen sehen, werden wir es nie wirklich wissen. Das hat uns schon vor sieben Jahren nach Bukarest gebracht.“



    Guillaume spricht sehr gut Rumänisch, aber er hat die Sprache nicht sehr schnell gelernt. Wir fragten ihn, wie Rumänien ihn aufgenommen hat und wie er sich hier eingelebt hat:



    Es war ein gro‎ßer Schritt, aber ich habe mich hier sehr gut angepasst, denke ich. Am Anfang war es ein bisschen schwierig, aber nicht im falschen Sinne des Wortes. Im Gegenteil, auf eine gute Art und Weise. Die Rumänen sind so aufgeschlossen, ihr habt ein extrem gebildetes Volk, ihr sprecht so viele Sprachen — als ich hier ankam, wollte niemand mit mir auf Rumänisch sprechen. Ich habe die Sprache im ersten Jahr gar nicht gelernt, weil alle mit mir auf Englisch oder Französisch gesprochen haben. Deshalb war die Anpassung etwas schwieriger, aber das war nicht negativ, sondern ich wurde so gut aufgenommen, dass ich von Anfang an kein Rumänisch brauchte.“



    Guillaume lernte Rumänisch, was ihm half, in die Tiefe des Lebens in Rumänien einzutauchen und verschiedene Aspekte der rumänischen Realität kennenzulernen. Wir haben ihn gefragt, ob ihm etwas gefällt, was er nur hier gefunden hat:



    Ich war auch in anderen postkommunistischen Ländern und es scheint mir, dass Rumänien in vielerlei Hinsicht anders ist. Es ist eindeutig, dass Rumänien, wahrscheinlich in der Zwischenkriegszeit, einer anderen Welt angehörte. Das lässt sich schnell in der Kultur, in der Sprache und in den Traditionen spüren. Es fühlt sich jetzt noch so an, dass Rumänien und Frankreich miteinander verbunden waren, und obwohl Rumänien Teil des kommunistischen Blocks war, konnte man sehen, dass es trotzdem anders war. Soweit ich das mitbekommen habe, sind die Dinge in Mazedonien, in Bulgarien oder in der Ukraine sehr ähnlich, wahrscheinlich auch, weil diese Völker slawischer Herkunft sind. Rumänien ist aber etwas anders. Hier ist die Einstellung der Menschen eine Mischung aus osteuropäischen und westeuropäischen Gepflogenheiten, wobei es wahrscheinlich mehr Warmherzigkeit als in anderen osteuropäischen Ländern gibt.“



    Wie überall auf der Welt gibt es auch bei uns Aspekte, die nicht funktionieren, und wir haben Guillaume gefragt, was ihn in Rumänien stört:



    Ehrlich gesagt, habe ich mich in den sieben Jahren hier sehr verändert. Als ich hierher kam, war ich im Vergleich zu anderen Menschen sehr naiv. Ich denke, Rumänien hat mich viel darüber gelehrt, was es mit dem Vertrauen in Menschen auf sich hat. Was ich mir für die rumänische Bevölkerung wünschen würde, wäre ein kleines Dankeschön für ihr Land, denn ich habe den Eindruck, dass sich zu viele Leute über das beschweren, was hier passiert. Es ist ein wunderbarer Ort und es gibt hier Millionen von Möglichkeiten. Wissen Sie, was man über Amerika und den Westen sagt, dass dort alles möglich sei? Ich habe dieses Gefühl, dass es im Osten unbegrenzte Möglichkeiten gibt.“



    Rumänien ist nicht das endgültige Ziel von Guillaume, der später sein Glück anderswo suchen will. Wir haben ihn gefragt, was er in seinem Gepäck mitnehmen würde, wenn er Rumänien jetzt verlassen müsste:



    Als Erstes wahrscheinlich ein bisschen Wein. Seitdem ich hier bin, haben mir die Rumänen als erstes Warmherzigkeit gegeben. Als Franzose scheint es mir, dass wir fast überall gut aufgenommen werden. Hier gibt es eine besondere Art, Menschen zu empfangen, und ich habe den Eindruck, dass die Rumänen als Volk sehr neugierig sind. Wenn ich etwas anderes als den Wein nennen sollte, dann wäre es die Neugierde auf die Menschen und ihre Geschichte.“

  • Guillaume Popoff

    Guillaume Popoff

    Guillaume Popoff este un tânăr cu origine
    franco-rusă. S-a născut în Franța și este manager de portofoliu în domeniul IT.
    După o carieră de câțiva ani în acest domeniu și după experiența altor țări,
    Guillaume a ajuns în România, unde locuiește și lucrează de șapte ani. A
    studiat Dreptul la Universitatea din Rennes. Ne povestește cum a ajuns în
    România:

    A fost, de fapt, un fel de
    revelație, pentru mine. Nu România în sine, de la început. Când eram în
    facultate, mă plictiseam foarte tare și m-am gândit că, dacă nu mă simt
    confortabil să stau într-o bancă de studiu și să ascult teorie în fiecare zi, ar
    fi mai bine să călătoresc și eu. Așa am plecat în Anglia, după care am fost în
    alte țări și în sfârșit am ajuns aici în România. Așadar, România nu a fost
    primul pas pentru mine și sunt aproape sigur că nu este ultimul, dar este cel
    mai mare dintre toți pașii pe care i-am făcut până acum. Și am ajuns aici
    pentru că soția mea, viitoarea soție, pe care am cunoscut-o în Anglia este
    româncă. Am fost foarte curios să-i aflu cultura și împreună am decis să venim
    aici, de ce nu?, sa încercăm și noi. Sunt sigur că orice este posibil în orice
    țară, și nu contează ce se spune despre România, ce se vorbea înainte să venim.
    Dacă nu vedem cu ochii noștri proprii, nu vom ști niciodată cu adevărat. Și așa
    ne-a mutat la București acum șapte ani deja.


    Guillaume vorbește foarte bine românește, însă
    nu a fost nevoit să învețe limba foarte rapid. L-am întrebat cum l-a primit
    România și cum s-a adaptat la ceea ce avea să fie, practic, o nouă viață aici:

    Exact, a fost un pas mare, într-adevăr.
    M-am adaptat foarte bine, cred. A fost un pic cam dificil la început, dar nu în
    sensul rău al cuvântului. De fapt, într-un sens bun, mi se pare. Poporul român
    este atât de deschis la minte, aveți un popor extrem de educat, vorbiți atât de
    multe limbi. Atunci când am ajuns aici, nimeni n-a vrut să vorbească cu mine în
    română. N-am învățat limba în primul an deloc, pentru că toată lumea vorbea cu
    mine în engleză sau în franceză. Din acest motiv, adaptarea a fost un pic mai
    dificilă, însă nu era ceva negativ, ci mai degrabă am fost atât de bine primit,
    încât n-am avut nevoie de limba română de la început. Eu sunt cel care și-a
    dorit să învețe și încă sunt agramat, recunosc, dar e din ce în ce mai bine.


    Faptul că Guillaume a învățat românește l-a
    ajutat să pătrundă într-o profunzime a vieții în România și să cunoască aspecte
    diverse ale realităților românești. L-am întrebat dacă e ceva care îi place
    foarte mult și a găsit doar aici:

    Am
    fost și în alte țări post-sovietice, post-comuniste și mi se pare că România,
    într-un fel, este aparte. Aș zice că se vede că România a fost, probabil în
    perioada interbelică, inclusă într-o lume mai mare. Se observă foarte bine și
    în cultură, și în limbă, și în tradiții că România a făcut parte din ceva mai
    mare, în sensul în care încă se mai simte și acum că România și Franța au fost
    interconectate și, deși România a făcut parte din blocul comunist, se vedea că era
    totuși diferită. Din ce am observat eu, în Macedonia, în Bulgaria sau în
    Ucraina lucrurile sunt foarte similare, probabil și pentru că aceste țări sunt
    slave. România nu este. Mi se pare că am găsit aici un fel de gândire care e un
    amestec între est și vest, fiind probabil, mai călduros decât în alte țări din
    zona Estului Europei.


    Ca peste tot în lume, și
    la noi sunt aspecte care nu funcționează și l-am înttrebat pe Guillaume ce îl
    deranjează în România:

    Sincer, în cei
    șapte ani aici m-am schimbat extrem de mult. Când am venit aici, eram foarte
    naiv, în comparație cu alți oameni. Cred
    că România m-a învățat foarte multe despre partea cu încrederea în oameni. Ce
    aș vrea să văd schimbat cu adevărat la poporul român ar fi un pic de mulțumire
    legată de țara voastră, pentru că am impresia că prea mulți oameni se plâng de
    ce se întâmplă aici. În special bucureștenii mi se pare că nu au ochii deschiși
    să vadă că Bucureștiul este un loc minunat și că sunt milioane de oportunități
    aici. Știți cum era în America, în care totul era posibil în Vest? Eu am sentimentul ăsta, că totul este posibil în Est.

    Văd că
    o mare parte din oamenii tineri au plecat din țară, sunt acum în Franța, în
    Spania, în Italia, în Germania și au impresia că acolo este mai bine. Eu nu
    sunt sigur de asta și nici nu contează prea mult. Ce contează este că, fiind în
    România, avem o șansă mare să facem ceva, pentru că aici din când în când apare
    ceva bun, însă lucrurile nu sunt încă bine încadrate, iar aceasta ne dă mai
    multe oportunități să facem ceva din țara aceasta. Nemulțumirea aceasta a
    crescut în mod deosebit se pare. Aș vrea să vă spun, români, că aveți o țara
    frumoasă și trebuie să fiți și voi mulțumiți cu ce aveți, iar când o să fiți și
    voi mulțumiți, probabil că o să vedeți că există și alte posibilități și
    oportunități și că, dacă doriți cu adevărat și cu eforturi- pentru că nimic nu
    e atât de ușor în viață- veți face din țara aceasta ceva minunat. Indiferent dacă sunteți anitpesedist, antipenelist sau
    antiuserist, nu contează deloc. Dacă aveți inimă, forță și încredere, este
    posibil să faceți aici ceva extrem de minunat.


    România nu este
    destinația finală a lui Guillaume, care se vede peste ani încercând viața în
    altă parte. I-am propus un exercițiu de imaginație și l-am întrebat ce ar lua
    în bagaje, dacă ar trebui să plece acum din România:

    În primul rând, probabil un pic de vin. De când am ajuns aici, ce am
    primit cel mai mult de la români a fost, într-adevăr, căldura. Dar este ceva
    ușor de întâlnit, fiind francez mi se pare că noi suntem bine primiți aproape
    oriunde. Aici este un mod aparte de a primi oamenii și am impresia că românii
    sunt foarte curioși ca popor. Dacă aș pleca cu ceva, în afară de vin, ar fi
    curiozitatea legată de oameni și de povestea lor.