Tag: gunoi

În condiţiile în care hrana este insuficientă în unele
comunităţi din zonele de conflict de pe glob şi nu numai, în alte părţi ale
planete alimentele se aruncă. Iar cantităţile care ajung la gunoi nu sunt deloc
neînsemnate. Potrivit Organizaţiei pentru Hrană şi Agricultură din cadrul
Naţiunilor Unite (FAO), la nivel mondial, se iroseşte o treime din alimentele
produse. Asta înseamnă de trei ori hrana necesară pentru întreaga populaţie a
globului. Iar în UE, risipa alimentară
este de peste 89 de milioane de tone, din care 2,5% revin României. În orice
caz, aşa aflăm din statisticile efectuate între anii 2006-2012 de către FAO. De
atunci, în România, nu s-a mai făcut nici un studiu pe tema risipei alimentare,
iar momentan nu ştim exact câtă hrană şi ce tip de produse aruncă românii la
gunoi. Chiar şi studiul acesta a fost realizat
pe baza estimărilor Comisiei Europene, având ca model situaţia din ţările
nordice. Totuşi, chiar şi la
nivel estimativ, datele sunt îngrijorătoare: cea
mai mare risipă se raportează la nivelul gospodăriile populaţiei (circa 49%),
acestea fiind urmate de sectorul industriei alimentare (37%), de retail (7%),
de sectorul alimentaţiei publice (5%), respectiv de sectorul agricol (2%.) Ce
este de făcut, în condiţiile acestea? În 2013, în cadrul Ministerului
Agriculturii s-a format un grup de lucru al cărui principal scop este să
întocmească o Strategie Naţională pentru Combatere Risipei Alimentare. Până
azi, însă, acea Strategie nu a fost formulată. În paralel, au fost concepute şi
nişte iniţiative parlamentare. Una din ele a fost adoptată de Senat spre
sfârşitul anului trecut. Cosmin Zaharia, redactor al publicaţiei electronice de
mediu Green Report, are detalii: Au existat două iniţiative legislative în acest sens, în
Parlamentul României, una aparţinând UNPR, alta aparţinând PNL. Una dintre ele,
cea aparţinând UNPR, a fost aprobată de Senat şi obligă supermarketurile să
doneze către un ONG mâncarea aflată aproape de data expirării. Actualele
propuneri legislative nu redau modul în care se face distribuţia de la
retaileri către cei care ar avea nevoie de mâncare. Este costisitor pentru
comercianţi să transporte şi să împartă aceste produse. În plus, ele trebuie şi
depozitate, nu lăsate pur şi simplu în faţa porţii căminului de bătrâni.

Până la definitivarea unui act
legislativ, revine sectorului privat şi organizaţiilor caritabile sarcina de a
încerca să combată risipa alimentară în felul lor. Un exemplu este oferit de
magazinul social SOMARO, unde sunt comercializate produse, alimentare şi
non-alimentare, la preţ redus pentru oamenii nevoiaşi. În cazul alimentelor,
marfa se află în termen, respectă cerinţele de calitate, dar se apropie de
expirare sau sezonul ei s-a încheiat, cum ar fi Moş Crăciunii din ciocolată.
Magazinul este administrat de Simon Suitner, cetăţean austriac stabilit în
România de 6 ani: Noi colectăm marfa cu maşina proprie şi oferim
produsele respective în magazine speciale în Bucureşti, unui număr de aproape
700 de familii şi în Sibiu, unui număr de 250 de familii. Aici, clienţii pot
intra numai pe baza unei legitimaţii emise de Direcţia de Asistenţă Socială din
cele două oraşe. Produsele sunt vândute cu o reducere de preţ de 80%-90%. Am
ales să le vindem, chiar şi cu acest preţ modic, pentru a nu avea nevoie de
sprijin financiar pentru a ne plăti angajaţii. În plus, clienţii noştri ştiu
că, dacă vin aici, nu cerşesc, ci intră în magazin, aleg lucrul de care au
nevoie şi fac un mic efort financiar pentru a-l achiziţiona. Clienţii noştri
reprezintă cazuri sociale din cele mai variate, dar ceea ce au în comun, e un
venit de maxim 500 de lei pe lună pe membru de familie. Asta e limita legală,
dar clienţii noştri n-au atins acest maxim. Sunt familii care au membri cu
handicap, cu boli cronici, cu foarte mulţi copii.

Marfa
oferită acestor oameni – marfă care, în mod obişnuit, ar fi fost aruncată la
gunoi – este adusă la SOMARO în urma unor colaborări cu producătorii şi
distribuitorii ei. Cu marile companii de retail, Simon Suitner nu prea
colaborează. Iată şi de ce: Din păcate, cu retailerii e dificil de
a discuta subiectul risipei alimentare. Fără să vreau să supăr pe cineva, m-aş
referi la modelul de magazine sociale din Austria unde apar dileme morale de
felul următor: dacă eu am un produs bun de consumat şi care respectă toate
normele, dar pe care nu-l mai pot vinde, mă întreb dacă e moral să arunc
produsul respectiv în condiţiile în care mulţi oameni nu au posibilitatea de a
cumpăra suficiente alimente. Din păcate, în România, această dilemă nu prea
apare.

Şi asta se întâmplă în condiţiile în care în
România există un act normativ prin care agenţii economici beneficiază de o
reducere a impozitelor de 20%, dacă fac sponsorizări către instituţii
caritabile. Însă firmele aşteaptă, de fiecare dată, o decizie specifică în
acest sens din partea Parlamentului sau a guvernului. Între timp, românii
aruncă la gunoi cel mai des mâncărurile gătite
(25%), pâinea sau produsele de panificaţie (21%), legumele (19%) şi fructele
(16%). Motivele acestei risipe sunt degradarea rapidă (26%), estimarea greşită
a cantităţii de alimente care se consumă la o masă (21%), dar şi cumpărăturile în
exces (14%). Până la definitivarea legislaţiei de prevenire a fenomenului,
educaţia rămâne o manieră de a combate risipa alimentară. Dar nu este
suficientă, consideră jurnalistul Cosmin Zaharia: Populaţia ar trebui educată şi în privinţa
etichetării produselor. Mă refer la termenul de valabilitate. Unele produse pot
fi consumate şi după ce termenul de valabilitate expiră, cum ar fi cele
pasteurizate, conservele de fructe şi de legume. Aceste pot fi consumate şi la
puţină vreme după ce expiră. Dar, degeaba educi populaţia, dacă nu-i oferi şi mijloacele sau
infrastructura necesară pentru a combate risipa alimentară. Se întâmplă ca în
cazul deşeurilor. Degeaba le explici oamenilor şi le vobeşti copiilor în şcoală
despre colectarea selectivă, dacă nu există ceva concret. Gunoiul selectat de
oameni este colectat tot la grămadă.

Recent,
iniţiativei non-guvernamentale de stopare a risipei de hrană, i s-au alăturat
şi bucătari-celebri care, prin exemplul personal, le arată oamenilor cum să
prepare mâncăruri fără să arunce alimentele.