Radio România Internațional

Tag: gutui

  • Varză murată

    Varză murată

    Vremea rece, cu ploi, cu lapoviţă şi chiar şi cu puţină zăpadă căzută în munţi este un semn că a venit momentul pentru a pune varza la murat. Se spune că varza trebuie să fie atinsă de brumă înainte de a fi pusă la murat. Conform tradiţiei, varza se pune la murat în perioada dintre sărbătoarea Sf. Dumitru (26 octombrie) şi cea a Sf. Andrei (30 noiembrie). Acrirea verzelor în butoi trebuie să se producă lent, proces favorizat şi de scăderea temperaturilor.

    Trebuie alese verze de dimensiune medie, cu foi subţiri, 15 … 20 de verze, adică vreo 30 de kg la un butoi cu capacitatea de 60 de litri din material plastic sau din lemn. Sunt îndepărtate frunzele veştejite de la exterior, iar cotorul verzelor trebuie crestat cu un cuţit pentru ca saramura să pătrundă mai uşor în interior. Pe lângă varză, în butoi se mai pun ramuri de mărar uscat, ramuri de cimbru uscat, hrean curăţat şi tăiat în şuviţe, o gutuie, doi ştiuleţi de porumb şi, pentru a colora puţin zeama, se mai adaugă o varză roşie sau una, două sfecle roşii.

    După ce butoiul a fost umplut, se toarnă saramura, apă fierbinte cu sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la fiecare litru de apă. Saramura trebuie turnată peste verzele din butoi până când cele aflate deasupra sunt acoperite cu totul. Deasupra verzelor se pune, de obicei, o greutate pentru ca verzele să rămână scufundate în saramură.

    După două-trei zile se face aşa-numita pritocire. Dacă butoiul are robinet la partea inferioară, atunci se trage zeama din butoi după care aceasta este turnată din nou pe partea de deasupra. În lipsa robinetului, zeama de varză poate fi vânturată cu ajutorul unui tub sau al unui furtun prin care se introduce aer în partea de jos a butoiului.

    Varza murată este folosită pentru prepararea sarmalelor, a mâncărurilor cu varză sau, pur şi simplu tocată, este servită ca salată împreună cu felul principal. Zeama de varză este folosită pentru acrirea ciorbelor. De asemenea, pentru că este perioada postului Crăciunului, varza poate fi folosită, după ce se va acri, pentru a face o ciorbă fără carne. Poate fi ciorba de varză acră, simplă sau în combinaţie cu alte legume. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de pastă de tomate.

    Nu este complicat să pregătim această ciorbă, însă ne va lua câteva ore deoarece cotoarele de varză trebuie să fiarbă foarte bine, asta dacă nu le îndepărtăm Spălăm varza în apă rece şi apoi o tăiem în bucăţi mai mici, după care o lăsăm să fiarbă la foc mic. Tăiem cepele solzişori, şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi o rădăcină de pătrunjel, tăiată mărunt şi adăugăm suc de roşii sau una, două linguri de pastă de tomate. Mai lăsăm ciorba la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră după care poate fi servită.

     

  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.

  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.