Există frumos în fiecare colţ din
Bucureşti, aşteaptă doar să fim mai atenţi la el spune prima postare odată ce
aveţi curiozitatea să căutaţi Harta magnoliilor pe Google. Denumirea mi s-a
părut din start provocatoare, iar când am deschis pagina dedicată proiectului
am găsit sute de imagini, care mai de care mai frumoase.
Cum a ajuns magnolia în centrul unui
proiect am aflat, vorbind cu Diana Robu, de 32 de ani, care a pornit să
descopere magnolii, după cum ne-a povestit:
Ideea nu a fost neapărat să devină un proiect aşa de amploare, o hartă
cu 500 de magnolii, violet, roz, albe, galbene – foarte multe galbene. A
pornit ca o joacă mai mult, pentru mine şi pentru cunoscuţii mei, pentru că am
vrut să recuperez cumva ce am pierdut primăvara trecută. Şi am vrut să mă bucur
de oraş, de magnolii, fiindcă ele sunt primele care anunţă primăvara. Şi e
foarte frumos contrastul acesta dintre tot griul rămas în Bucureşti şi
magnolii, înainte să înverzească copacii, ele înfloresc, aşa că am vrut să
recuperez, să mă bucur de primăvară şi am făcut iniţial o hartă pentru mine, ca
să mă orientez mai uşor. Am pus 10-20 de puncte pe hartă cu magnoliile celebre
pe care le cunoşteam deja în Bucureşti şi am zis că o iau la pas către ele,
doar că în drum spre fiecare magnolie am mai găsit 10-20 de magnolii. Nici nu
am ştiut că sunt atât de multe în Bucureşti! Şi aşa a început harta să capete
multe, multe inimi violet.
Am întrebat-o pe Diana Robu ce se aştepta
să găsească, pornind la drum:
Am
plecat fără nicio aşteptare, am vrut doar să mă bucur puţin de oraş, de
străduţe tihnite, mi-am dat voie să mă rătăcesc, să descopăr sau să redescopăr
străduţe din Bucureşti, cartiere de case vechi, locuri în care nu am mai fost.
Nu am avut foarte multe aşteptări, în schimb am descoperit o mulţime de
lucruri, pentru că harta magnoliilor nu a fost neapărat despre flori, a fost despre
faptul că există frumuseţe la fiecare pas, există culoare, există multe
magnolii, în curte, în grădini de bloc, între betoane există flori, pot oamenii
să se bucure de flori! Şi ce m-a impresionat foarte tare a fost reacţia
oamenilor, pentru că am aflat foarte multe poveşti odată cu magnoliile. Oamenii
s-au bucurat să mă primească la ei în curţi, să îmi împărtăşească din poveşti.
Am găsit în zona 1 mai, un domn care m-a lăsat să fotografiez magnolia, să o
trec pe hartă şi apoi m-a abordat. Era o prezenţă inedită pentru Bucureşti: era
îmbrăcat ca un Charlie Chaplin, cu joben, cu baston şi mă invita să îi vizitez
prăvălia, muzeul-prăvălie. Era de fapt un muzeu de antichităţi foarte frumos.
Nu aveam nici cea mai mică idee că există aşa ceva acolo. Am petrecut vreo oră,
am discutat despre toate sculpturile şi tablourile pe care le avea acolo, mi-a
povestit despre soţia lui, care e asistentă la ATI, în prima linie în această
perioadă de pandemie, iar dumnealui şi-a ţinut deschisă în toată această
perioadă prăvălia, chiar dacă oamenii nu i-au prea trecut pragul, doar ca să
simtă că face ceva şi ca să îşi trăiască viaţa cât mai aproape de normalul pe
care îl ştiam înainte.
Poveşti de viaţă, poveşti de oraş, poveşti
cu magnolii. Cam aceastea sunt ingredientele principale ale acestui produs,
harta magnoliilor.
Diana Robu: Chiar
la început de aprilie am început să mă plimb prin Bucureşti. Făcusem harta
pentru mine de la sfârşitul lunii martie, iar în aprilie am început să iau
străduţele la pas şi să descopăr magnoliile din Bucureşti. Sunt 500 de pin-uri.
Ultimele două săptămâni au fost destul de intense, petnru că mi-am dorit să
ajung la 500 de pin-uri, nu neapărat pentru primăvara aceasta, pentru că deja
se încheie sezonul lor, dar mi-am dorit ca primăvara următoare să existe
această hartă. Eu mi-aş fi dorit s-o am la începutul primăverii şi să mă
orientez mai uşor. A ajuns harta la 500 de magnolii, dar asta datorită tuturor
celor care mi-au scris. A devenit un proiect colaborativ, oamenii mi-au trimis
fotografii cu magnoliile pe care le vedeau în drum spre serviciu, în plimbările
lor. Şi datorită oamenilor care s-au implicat a ajuns harta la 500 de
magnolii.
Cu adevărat, parcă anul acesta şi eu am
observat mai multe magnolii. Iar mie mi-au plăcut cel mai mult magnoliile mici,
o crenguţă ieşită din pământ şi încărcată poate de zeci de flori, ceea ce i-am
împărtăşit şi interlocutoarei noastre, aşa că am aflat mai multe:
Şi mie aceste magnolii mici mi-au fost cele mai dragi. Dincolo de
magnoliile spectaculoase, avem în Bucureşti magnolii care au mai mult de 100 de
ani, avem magnolii arbori protejaţi, chiar, cel mai mult mi-au plăcut
magnoliile astea mici, mai ales magnoliile din curţile blocurilor. O pată de
mov într-o mare de betoane arată că oamenii chiar îşi doresc să îşi
înfrumuseţeze locul în care locuiesc şi să aibă grijă puţin de peticul acela de
pământ din faţa blocului.
Şi cum postările Dianei au fost tot mai
virale, tot mai mulţi oameni au început să anunţe ce magnolii au găsit şi unde.
Feedbackul a fost
copleşitor la un moment dat! Niciodată nu mi-am imaginat că va avea o asemenea
amploare, mai ales că venim după o perioadă grea, care ne-a afectat pe toţi şi
oamenii au avut nevoie să se deconecteze şi să se gândească la altceva: un strop de culoare într-o perioadă destul de
cenuşie!
Şi pentru că oricând putem să ne bucurăm
de frumos, Diana ne-a semnalat că odată ce magnolia se retrage uşor, uşor,
nemaifiind chiar de sezon, locul ei e luat de glicină, care a inundat oraşul.