Radio România Internațional

Tag: hartuire sexuala

  • Combaterea violenței împotriva femeilor

    Combaterea violenței împotriva femeilor

    Potrivit datelor Comisiei Europene, violența împotriva femeilor și violența domestică afectează aproximativ una din trei dintre cele 228 de milioane de femei din UE. În 2024, au intrat în vigoare primele norme ale Uniunii Europene privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Acestea sunt decisive împotriva violenței de gen și interzic mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și cele mai răspândite forme de violență cibernetică, precum partajarea neconsimțită de imagini intime, inclusiv deepfake-uri, urmărirea cibernetică și hărțuirea cibernetică.

    Violența cibernetică este o problemă urgentă care trebuie abordată, având în vedere răspândirea exponențială și impactul dramatic al violenței online, susține executivul european. Siguranța și starea de bine a victimelor trebuie să aibă prioritate, inclusiv prin accesul la adăposturi sigure.

    Victimele ar trebui să beneficieze de acces la îngrijiri medicale, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă. Autoritățile statelor membre au, din acest an, mai multe obligații în materie de raportare și de colectare a probelor. Ele trebuie și să sensibilizeze publicul cu privire la faptul că actele sexuale neconsensuale sunt considerate infracțiuni.

    Comisia Europeană va întocmi un raport o dată la cinci ani pentru a constata dacă normele trebuie revizuite.

    Cu ocazia Zilei internaționale pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, Parlamentul European s-a reunit într-o dezbaterea asupra fenomenului, din păcate, întâlnit în toate statele membre.

    Realitatea este alarmantă, spune Maria Grapini, din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților. O treime dintre femei se confruntă cu violența în UE, însă doar puțin peste o optime raportează acest lucru. Este necesară o analiză serioasă a problemelor sistemice care împiedică o schimbare a situației.

     „Sigur că dezbatem, dar oare progresăm? În fiecare an analizăm acest lucru. Sunt foarte multe organizații neguvernamentale în toate statele care analizează, dar progresăm? Avem nevoie nu numai de statistici, ci și de măsuri. Iată! Am să spun trei măsuri concrete.

    Trebuie să mergem la pachet cu educație uniformă pentru combaterea violenței încă din școli, în toate statele membre, pentru că, da, avem libertatea de mișcare.

    Trebuie să mergem cu bani dedicați pentru adăposturi, pentru că femeile care suportă violența în familie n-au unde să se ducă.

    Cel puțin, în statele mai noi membre în Uniunea Europeană, din est, nu avem suficiente adăposturi și degeaba le lăsăm acolo, de aceea nici n-au curajul să spună. Și sigur că mai avem o problemă cu nivelul pedepselor. Pedeapsa este foarte mică. Făptașul stă o lună, două, pleacă, femeile sunt expuse mai departe și aș vrea până la anul să avem o statistică a ceea ce s-a întâmplat cu măsurile pe care le-am luat pentru combaterea violenței.”

    Conform celui mai recent sondaj Eurostat, pentru numeroase femei, „acasă” nu înseamnă întotdeauna un loc sigur. Una din cinci femei s-a confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală comise de partener, de o rudă sau de alt membru al gospodăriei. De asemenea, una din trei femei a fost hărțuită sexual la locul de muncă. Deși majoritatea femeilor care s-au confruntat cu acte de violență au vorbit cu o persoană apropiată despre acest lucru, doar una din cinci a contactat un furnizor de servicii de sănătate sau sociale și doar una din opt a raportat incidentul la poliție.

  • Retrospectiva săptămânii 28.07-03.08.2024

    Retrospectiva săptămânii 28.07-03.08.2024

    Scandal sexual în mediul universitar românesc

    Ministerul Educaţiei de la București a cerut să fie făcute verificări în universităţi privind cazurile de hărţuire sexuală care țin, de câteva zile, capul de afiș al actualității românești, iar Consiliul Naţional al Rectorilor va face un Ghid de bune practici referitor la comportamentul în mediul universitar.

    Măsurile au fost anunţate după ce mai multe studente au declarat, în spaţiul public, că au fost abuzate sexual de profesorii lor și că în anturajul profesional al respectivelor cadre didactice comportamentul acestora era cunoscut, dar că nimeni nu a luat nicio măsură.

    Trei nume sunt intens vehiculate – sociologii Alfred Bulai și Marius Pieleanu, ambii de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), precum și profesorul Dorin Ştefan Adam de la Universitatea de Arhitectură din Capitală. Alfred Bulai neagă acuzaţiile, dar şi-a depus cererea de pensionare. SNSPA l-a suspendat din funcţia de director al Departamentului de Sociologie, nu va mai preda pe durata anchetei interne făcute de Comisia de etică a facultății şi are dosar penal pentru folosirea funcţiei în scop sexual.

    Între timp, zeci de persoane au trimis Parchetului emailuri legate de comportamentul său. Pe Marius Pieleanu l-a acuzat de hărţuire sexuală însăși  Ana Birchall, fost ministru al Justiţiei, însă Parchetul spune că nu a primit vreo sesizare în acest caz. În fine, Dorin Ştefan Adam a cerut să fie suspendat din activitatea didactică de la Arhitectură, după ce studente au afirmat că le trimitea mesaje indecente şi poze cu el dezbrăcat.

    Pe de altă parte, Corpul de Control al Ministerului Culturii va merge la Muzeul Naţional de Artă al României, după ce au fost primite memorii inclusiv despre acţiuni ce pot fi interpretate drept hărţuire cu tentă sexuală. În şedinţa de Guvern de joi, premierul Marcel Ciolacu a subliniat că astfel de situaţii nu pot fi tolerate, indiferent de numele agresorului.

    Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a vorbit despre posibile măsuri avute în vedere – printre acestea, și una care prevede ca sesizările să fie trimise direct procurorilor, chiar dacă sunt anonime. Iar ministrul Familiei, Natalia Intotero, i-a îndemnat pe toţi cei care simt că asupra lor există presiune sau hărţuire să nu aştepte şi să anunțe imediat autoritățile.

     

    Pompieri români la datorie în Grecia

    Solicitările din străinătate adresate pompierilor români sunt o dovadă că sistemul de apărare civilă funcţionează – a declarat ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, cu ocazia plecării în Grecia a unui contingent de salvatori. Aceştia şi-au dovedit capacitatea de a salva vieţi, de a proteja comunităţi, în ţară şi în străinătate – a amintit oficialul. Actuala misiune a pompierilor români se desfăşoară în cadrul Mecanismului European pentru Protecţie Civilă, cu finanţare europeană. Un prim contingent format din 40 de pompieri, însoţiți de 8 mijloace tehnice, a plecat în Grecia, pentru a ajuta autorităţile elene să gestioneze situaţiile provocate de incendii. Ei vor fi înlocuiţi, după câteva săptămâni, de alte două serii de salvatori. Pompierii români sunt solicitaţi pentru a 4-a oară consecutiv să trimită efective în Grecia.

     

    Noi situri românești pe Lista Patrimoniului UNESCO

    Ansamblul Monumental ‘Calea Eroilor’, realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu, oraș din regiunea sa natală din sud-vestul României, precum şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată de Comitetul Patrimoniului Mondial în cadrul celei de-a 46-a sesiuni desfășurate în India. ‘Calea Eroilor’ este un ansamblu sculptural ridicat între anii 1937 și 1938, constituit din Coloana fără Sfârşit, închinată eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial în regiune, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, înconjurată de 12 scaune rotunde, completate de 30 de scaune cu tăblia pătrată, toate aşezate direct pe pământ, ca soclu natural. Ansamblul reprezintă un punct de cotitură în istoria artei moderne, în special a sculpturii monumentale şi a artei publice. Cât despre Frontierele Imperiului Roman – Dacia, aceasta reprezintă cea mai complexă nominalizare pentru Lista Patrimoniului Mondial pregătită, până acum, de România. Dosarul conţine 285 de elemente presărate de-a lungul a peste 1.000 de kilometri, în 16 judeţe ale României. România mai are 9 obiective incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

     

    JO 2024 – parcurs românesc de etapă 

    Până vineri 2 august, adică în prima săptămână a Jocurilor Olimpice de la Paris, sportivii români au câştigat 6 medalii – 2 de aur, 3 de argint şi 1 de bronz. La cei 19 ani ai săi, înotătorul David Popovici a repurtat finala probei de 200 metri liber, apoi a obținut bronzul în finala de la 100 metri liber. Și canotajul a oferit momente de bucurie! Andrei Cornea și Marian Enache au câștigat medaliile de aur la dublu vâsle masculin. O cursă eroică, încheiată cu medalii de argint la dublu vâsle feminin, au făcut, de asemenea, Ancuţa Bodnar și Simona Radiș. Ioana Vrînceanu și Roxana Anghel au cucerit argintul la dublu rame feminin, iar Gianina van Groningen și Ionela Cozmiuc – tot argintul – la dublu vâsle feminin, categorie uşoară. Amintim că lotul României la Jocurile Olimpice din capitala franceză, care se vor încheia pe 11 august, este format din 106 sportivi care concurează în 18 sporturi.

  • Scandal în mediul universitar

    Scandal în mediul universitar

    Ministerul Educaţiei de la Bucureşti a cerut verificări la nivelul instituţiilor de învăţământ superior cu privire la cazurile care au vizat elemente de hărţuire sexuală (sau fapte asimilate) în urma unor informații recente. Măsurile au fost anunţate după ce în spaţiul public mai multe studente au susţinut, în ultimele zile, că au fost abuzate sexual de profesorii lor.

     

    Până acum, trei nume sunt intens vehiculate în presă şi pe reţelele de socializare. Sociologul Alfred Bulai neagă acuzaţiile, dar şi-a depus cererea de pensionare. SNSPA l-a suspendat din funcţia de director al Departamentului de Sociologie, nu va mai preda pe durata anchetei interne făcute de Comisia de etică a universităţii. Între timp, cel puțin 10 persoane au trimis Parchetului emailuri legate de comportamentul său, după ce procurorii au făcut apel la cetăţeni să sesizeze autorităţile dacă au informaţii despre caz. Mesajele nu sunt automat plângeri penale, acestea trebuie făcute după o audiere la Parchet, dar în cazul profesorului Bulai a fost deschis şi un dosar penal pentru folosirea funcţiei în scop sexual.

     

    Profesorul Ştefan Adam de la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti a cerut el însuşi să fie suspendat din activitatea didactică, după ce mai multe studente l-au acuzat că le trimitea mesaje indecente şi poze cu el dezbrăcat. Arhitectul susţine că aceea este viaţa lui privată care nu trebuie să afecteze imaginea facultăţii.

     

    Al treilea este profesorul Marius Pieleanu, tot de la SNSPA, pe care l-a acuzat de hărţuire sexuală chiar fostul ministru al Justiţiei Ana Birchall, însă Parchetul susţine că nu a primit vreo sesizare în acest caz. Sociologul a fost în continuare chemat în studiourile de televiziune şi nu a existat nicio anchetă jurnalistică în acest caz petrecut în urmă cu 16 ani, a scris Ana Birchall pe o reţea de socializare.

    “Hărţuirea sexuală este un flagel, care are consecinţe dezastruoase atât asupra victimelor, cât şi asupra climatului profesional din orice organizaţie. Atunci când cei care hărţuiesc sunt şi în poziţii care presupun încredere şi autoritate, precum cea de cadru didactic, impactul este cu atât mai devastator. Apreciez curajul tuturor celor care au făcut un pas în faţă şi au spus adevărul şi îi încurajez pe toţi cei care au fost victime ale abuzurilor de orice fel să le semnaleze. Solicit universităţilor ca orice abatere de la normele de etică şi integritate să fie aspru sancţionată, asigurând protecţia victimelor şi asistenţa post-traumatică” afirmă ministrul Educaţiei, Ligia Deca.

     

    Reprezentanţii Ministerului Educaţiei subliniază că hărţuirea sexuală, alături de orice formă de hărţuire, este considerată abatere de la normele de etică şi deontologice privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, având în vedere faptul că ştirbesc demnitatea beneficiarilor direcţi ai dreptului la educaţie şi prestigiul profesiei, conform prevederilor Legii învăţământului superior din 2023. Premierul Marcel Ciolacu a declarat că este convins că „se vor lua măsurile pe care le impune legea”.

     

     

  • Egalitatea de gen

    Egalitatea de gen

    Intensificarea hărţuirii sexuale, a intimidării şi
    discursului instigator la ură împotriva femeilor şi fetelor, inclusiv în mediul
    online, cere obligatoriu o acţiune imediată şi fermă, arată o declaraţie comună
    semnată de peste 20 de ambasade la Bucureşti şi Reprezentanţa Comisiei Europene
    în România, pe 8 martie, de Ziua Internaţională a Femeii.

    Sărbătorim succesele obţinute în privinţa unei
    egalităţi de gen semnificative şi progresele înregistrate, până în prezent, în
    asigurarea drepturilor femeilor şi fetelor de pe întreg globul. Totodată,
    trebuie să recunoaştem că au mai rămas multe de făcut pentru ca femeile şi
    fetele să îşi poată exercita pe deplin drepturile omului    , declară semnatarii.

    În document se mai
    apreciază că esenţială în realizarea egalităţii de gen este
    asigurarea participării depline, egale, eficiente şi semnificative a femeii în
    toate sferele vieţii private şi publice, inclusiv prin reprezentare politică şi
    la nivel de conducere în procesele decizionale    .

    De asemenea, semnatarii
    subliniază că femeile şi fetele au dreptul la o viaţă lipsită de violenţă şi
    discriminare.

    Cu toate acestea, violenţa împotriva femeilor şi fetelor este
    cea mai frecventă încălcare a drepturilor omului, una din trei femei trecând
    cel puţin o dată în viaţă prin experienţa unei violenţe fizice şi/sau sexuale,
    fapt neschimbat de mai bine de un deceniu. (…) Este nevoie să se asigure
    accesul la justiţie şi servicii complete de suport victimelor şi
    supravieţuitoarelor violenţei sexuale şi de gen    , se arată în declaraţie.

    Faptul
    că femeile nu sunt reprezentate aşa cum ar trebui în parlamentele şi guvernele
    naţionale, inclusiv în România, nu este benefic pentru democraţie, afirmă, și
    comisarul european pentru egalitate, malteza Helena Dalli. Aceasta a făcut la
    începutul acestei săptămâni o vizită oficială la București, unde a participat
    la conferinţa Femei
    mai puternice în România.

    Toate femeile trebuie să aibă independenţă
    economică şi financiară. Trebuie să recunoaştem şi să valorizăm munca şi
    contribuţia femeilor şi să le oferim instrumentele pentru un echilibru între
    viaţa personală şi cea profesională    , a declarat comisarul european. Ea a
    arătat că, în România, 46% dintre femei, în comparaţie cu 25% dintre bărbaţi,
    îngrijesc copii, persoane în vârstă sau persoane cu dizabilităţi din familie.

    O
    împărţire egală a responsabilităţilor ar ajuta bărbaţii şi femeile să aibă
    şanse egale de a lucra şi a evolua, fără a sacrifica viaţa de familie    , a
    subliniat Helena Dalli.     Comisarul a amintit și că, la ora
    actuală, femeile câştigă în medie cu 30% mai puţin pe oră decât bărbaţii.
    E    a a remarcat, de asemenea, rata mare de sarcini
    la adolescente în România, care     propagă
    mediul de sărăcie, dar şi discriminarea persoanelor rome, atât în ceea ce
    priveşte etnia, cât şi genul. Comisarul a calificat drept scandaloasă şi inacceptabilă situaţia în care
    trăiesc romii în multe comunităţi din UE. De asemenea, a precizat că încălcarea
    drepturilor persoanelor din comunitatea LGBTIQ contravine spiritului UE şi a
    atras atenţia că fondurile europene nu trebuie să ajungă la autorităţile locale
    din zonele unde sunt excluşi aceşti oameni.


  • De 8 Martie, despre drepturile femeii

    De 8 Martie, despre drepturile femeii

    Ziua
    Internaţională a Femeii     vine, anul acesta, pe fondul unei mişcări globale fără
    precedent pentru     drepturile femeii, egalitate şi justiţie – afirmă Organizaţia
    Naţiunilor Unite    . Hărţuirea sexuală, violenţa şi discriminarea împotriva
    femeilor sunt teme prezente tot mai mult în spaţiul public. În acest context, femeile din lumea
    întreagă depun eforturi intense pentru a obţine mai multe drepturi şi o
    vizibilitate sporită.     ONU atrage, astăzi, atenţia,
    şi asupra drepturilor femeilor din mediul rural, care se confruntă cu şi mai
    multe lipsuri şi discriminări decât cele din mediul urban. Şi în Uniunea
    Europeană    , chiar dacă egalitatea între femei şi bărbaţi este una dintre
    valorile fundamentale, obiectivul este departe de a fi fost atins. Femeile
    câştigă, în continuare, mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă, nu sunt
    la fel de vizibile în politică sau în funcţii de conducere, întâmpină
    dificultăţi în echilibrarea vieţii de familie cu cea profesională.


    În România,
    mai sunt multe de făcut la capitolul egalitate de gen, a
    recunoscut, recent, viceprim-ministrul pentru implementarea parteneriatelor
    stategice ale României, Ana Birchall, la un eveniment organizat de Business Women Forum Romania. Ana
    Birchall: Sigur că întotdeauna este loc de mai bine, dar eu cred că s-au făcut
    paşi importanţi pentru ca şi în România să avem nu numai declarativ, dar
    realmente să avem egalitate de şanse şi aici mă refer nu numai la legea actuală

    Un raport al UE
    estimează că este nevoie de cel puțin 70 de ani pentru a ajunge la egalitatea
    de gen în materie de salarizare     şi de 20 ani pentru ca femeile să aibă o
    reprezentativitate de cel puţin 40% în parlamentele naţionale. O altă analiză
    recentă arată că femeile aplică la vârste de peste 40 de ani pentru un post de
    management, iar raportul faţă de bărbaţi este de 1 la 3 sau 2 la 3 în favoarea
    acestora. În general, femeile ezită să îşi asume posturi de conducere, dar când
    se prezintă la interviu vin cu CV-ul mult mai bine organizat şi completat şi
    îndeplinesc cerinţele postului într-o măsură mai mare decât bărbaţii. Din cele
    aproape 7,3 milioane de posturi de conducere din UE, doar 35% sunt ocupate de
    femei    . Diferenţa de salariu pentru acelaşi post se ridică, la nivel european,
    la 23%. România stă mai bine decât media europeană, cu 40% femei care ocupă
    posturi de conducere şi cu o diferenţă dintre salarii de 5%. Potrivit
    consultanţilor, toate companiile trebuie sa facă eforturi pentru a egaliza
    raportul dintre femei şi bărbaţi în poziţiile de management, nu doar cele
    româneşti sau cele internaţionale.

  • Hărţuirea sexuală în universităţi

    Hărţuirea sexuală în universităţi

    Pentru români,
    hărţuirea sexuală e, mai degrabă, o noţiune întâlnită în filmele americane
    decât o problemă conştientizată a realităţii în care trăiesc. Cu toate că a
    condiţiona pe cineva să întreţină relaţii sexuale în schimbul unor servicii,
    promovări profesionale sau note mai bune este faptă penală în România, iar
    hărţuirea sexuală este condamnată legal, cazurile reclamate sunt, relativ,
    puţine. De fapt, nici nu există statistici exacte care să indice nivelul
    acestui fenomen şi nici formele sub care se prezintă cel mai des. Centrul
    FILIA, organizaţie feministă care luptă împotriva inegalităţilor de gen, a ales
    mediul universitar pentru a începe cercetarea printr-un studiu exploratoriu
    privind hărţuirea sexuală în facultăţi. Chestionare on-line au fost completate
    de peste 600 de persoane, studenţi, doctoranzi, profesori şi personal auxiliar
    din 42 de universităţi din ţară. Şi chiar dacă nu e vorba de o cercetare
    reprezentativă, răspunsurile ne oferă câteva indicii despre amploarea
    fenomenului precum şi despre atitudinea generală cu privire la el. O primă
    concluzie este aceea că problema există în mediul universitar în acelaşi timp
    cu teama de a depune sesizări împotriva hărţuirii sexuale. În plus, unii din
    respondenţi au evidenţiat nevoia unei definiţii mai clare a
    hărţuirii sexuale în codul etic al universităţilor, cât şi introducerea unor
    sancţiuni proporţionale cu faptele de hărţuire sexuală.

    Detalii ne oferă
    Andreea Bragă, preşedinta Centrului FILIA: Hărţuirea sexuală este definită în legea 202/2002 privind
    egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Acesta este, în mare parte, un act
    normativ care se aplică, mai ales, pe piaţa muncii. Hărţuirea sexuală este
    definită şi în codul penal, dar o definiţie clară, aplicabilă tuturor
    universităţilor nu există. Codurile etice diferă de la o universitate la alta,
    iar în unele, definiţia este mai clară, mai nuanţată pe când în altele se
    menţionează doar că hărţuirea sexuală este interzisă. O definiţie mai amplă sau
    care să ofere exemple mai concrete ar putea simplifica procedurile de sesizare
    a întâmplările şi le-ar încuraja pe persoanele confruntate cu această situaţie
    să o reclame sau să depună sesizare. Unul dintre rezultatele studiului nostru
    indică faptul că atunci când sunt întrebaţi dacă s-au confruntat cu hărţuirea
    sexuală, aproximativ 20% dintre respondenţi răspund afirmativ. Dar, dând
    exemple concrete de hărţuire şi întrebaţi fiind dacă s-au confruntat cu una
    dintre situaţii, procentul celor care răspund da creşte. Cei care iniţial
    spun că nu s-au confruntat cu hărţuire sexuală, atunci când sunt puşi în
    situaţia de a bifa sau nu un exemplu concret, ei bifează unul. Astfel,
    procentul creşte spre 50%. Avem, prin urmare, şi problema asocierii hărţuirii
    sexuale cu cazurile foarte grave care, uneori, apar în mass-media. Aceste
    cazuri includ constrângeri legate de întreţinerea de raporturi sexuale în
    vederea evaluării academice. Trecem cu vederea peste cazurile de hărţuire
    sexuală percepute ca fiind mai uşoare.


    Cazuri mai uşoare
    sunt considerate, de pildă, glumele şi apelativele cu conotaţii sexuale, cazuri
    care, evident, nu se limitează la mediul universitar, ci sunt răspândite în
    societate precum atingerile uşoare din mijloacele de transport în comun.
    Potrivit Andreei Bragă, aceste fapte nu trebuie minimalizate: Ni s-a reproşat că acum nu
    se mai poate glumi pentru că una, două sărim în sus şi facem acuzaţii de hărţuire.
    Dar aceste bancuri cu tentă sexuală pot fi extinse până la glume despre viol şi
    legitimează un anumit tip de comportament ulterior. La fel se întâmplă şi cu o atingere uşoară nedorită. Se spune Hai,
    măi, ce ţi-a făcut? Te-a atins puţin, mare brânză. Dar, până la urmă e corpul
    meu, e intimitatea mea. Mă aflu într-un spaţiu în care trebuie să învăţ, să mă
    dezvolt, nu să mă închid în mine şi să cred că este poate vina mea, fiindcă
    m-am îmbrăcat într-o bluză care îi dă unui bărbat senzaţia că mă poate atinge.


    Dar ce se întâmplă, mai exact, în acest spaţiu de educaţi şi dezvoltare
    personală când lucrurile deviază de la drumul normal? Aflăm din studiul
    realizat de Centrul FILIA şi de la Andreea Braga: La o primă vedere sunt 380 de persoane din 668 care
    au spus că există hărţuire sexuală în universităţi, în general. Dintre aceştia,
    165 de persoane au fost expuse cel puţin o dată la bancuri cu tentă sexuală
    care le-au făcut să se simtă inconfortabil. 129 de respondenţi ai avut parte de
    comentarii cu caracter sexual sau au primit porecle cu conotaţii sexuale. Sunt
    13 persoane care s-au confruntat cu ameninţări şi constrângeri legate de
    evaluarea academică sau profesională de acceptare a unor relaţii de natură
    sexuală.


    Cine este agresorul
    în cele mai multe din aceste cazuri? Andreea Bragă: Majoritatea persoanelor
    indicate de respondenţi sunt un student bărbat şi un profesor bărbat.
    Există şi alte răspunsuri, de genul un doctorand sau o doctorandă sau o
    profesoară, dar cazurile sunt mult mai puţine. În cele mai multe dintre
    răspunsuri se indică un student sau un profesor, ceea ce înseamnă că
    problema există atât în relaţiile dintre colegi, cât şi în relaţia de
    autoritate în care eşti condiţionat pentru evaluare. Poate, în această
    situaţie, ţi-e frică să iei atitudine contra unei persoane de care depinde
    viitorul tău.



    În aceste condiţii, revine universităţilor sarcina de a condamna
    hărţuirea sexuală cât mai explicit şi de a crea un mediu în care celui agresat,
    şi nu agresorului, să i se dea dreptate. Andreea Bragă: Contează
    şi cultura sau mediul în care învăţăm sau lucrăm precum şi reacţia colegilor
    noştri atunci când trecem prin hărţuirea sexuală. Vedem că uneori,
    anumite forme de violenţă contra femeilor sunt minimalizate sau bagatelizatei.
    Iar când vine vorba de hărţuire sexuală este şi mai dificil să ieşi în faţă şi
    să treci prin asta. Există un cumul de factori, iar încrederea că, dacă ţi s-a
    făcut o nedreptate, ea poate fi îndreptată de instituţia în care înveţi, poate
    fi consolidată doar prin nişte politici care să fie adoptate de fiecare
    universitate şi care să presupună modificări ale codului de etică din care să
    se vadă clar că există dorinţa de a îmbunătăţi normele din facultăţi. Toate
    trebuie completate cu programe şi sesiuni de informare privitoare la drepturile
    şi obligaţiile pe care le au studenţii şi profesorii le au între ei.




    Centrul FILIA speră
    ca studiul exploratoriu privind hărţuirea sexuală în universităţi să fie atât
    un semnal de alarmă, cât şi un prilej pentru o cercetare exhaustivă a
    fenomenului.