În urmă cu 120 de ani, pe 5
august 1903, se năștea la Sinaia, principele Nicolae, singurul frate al regelui
Carol al II-lea, pe lângă cele trei surori. Destinele celor doi frați aveau să
difere mult în final, dar asemănările dintre comportamentul și viețile lor
private ies, la rândul lor, în evidență, unele datorându-se chiar modului în
care au fost crescuți. Mama lor, regina Maria, a menționat de altfel în
memoriile sale că și-a lăsat copiii să crească liber, nefiind preocupată
neapărat să le impună restricțiile cerute de protocolul regal.
Ștefania Dinu,
directoarea Muzeului Național Cotroceni, continuă povestea Principelui Nicolae: A fost botezat la 3 octombrie 1903 și poartă numele țarului Nicolae al
II-lea, care era văr primar cu mama sa, principesa și apoi Regina Maria. Era al
doilea băiat al perechii formate din viitorii monarhi Ferdinand și Maria și cel
de-al patrulea copil al familiei regale. Ca atare, a fost cumva departe de
tron. Nu avea să fie în ceea ce privește succesiunea la tron pe un loc dominant,
așa că Prințul Nicolae a avut o copilărie cât se poate de fericită la Curtea
Regală. Pentru că era foarte năzdrăvan, toți cei care încercau să-l educe au
eșuat în acest această încercare. Dar au sfârșit și prin al îndrăgi foarte mult
pe micul principe și unul dintre cei de care era foarte apropiat a fost nimeni
altul decât regele Carol I.
Alintat
Nicky, tânărul prinț a fost, de altfel, preferatul regelui Carol I și, după o
copilărie lipsită de griji în România, el a fost trimis în Marea Britanie
pentru a urma cursurile colegiului Eton. Tot din adolescență și prima tinerețe
datează și pasiunea principelului Nicolae pentru sport și automobilism. Iar, în
timpul Primului Război Mondial, după retragerea curții regale la Iași în 1916,
obișnuia șă-și plimbe mama într-un mic automobil denumit Bambino ca s-o
destindă în perioada aceea grea.
Ce s-a întâmplat după război și după Marea
Unire din 1918 cu principele Nicolae, aflăm tot de la Ștefania Dinu.: A continuat să meargă la Eton, unde a avut rezultate destul de bune, nu
foarte strălucite. El era un tip visător, înclinat mai mult spre partea
umanistă, dar la Eton a făcut, bineînțeles, cursuri militare, pentru că a fost
ambiția Reginei Maria ca acest băiat al ei să devină ofițer de marină. Asta a
fost și cariera pe care el a urmat-o la Eton, și după ce a terminat colegiul, a
fost ofițer cadet în Marina Regală Britanică, dorind să urmeze și Școala navală
de război în Marea Britanie. Nu a mai reușit acest lucru pentru că Regele
Ferdinand s-a stins din viață prematur, în iulie 1927. Și atunci Principele
Nicolae a trebuit să se întoarcă în țară pentru a prelua funcția de înalt
regent.
Se știe că în 1925, principele moștenitor Carol renunțase pentru a doua
oară la tron și plecase în exil în Franța cu Elena Lupescu, fapt pentru care
regele Ferdinand a fost nevoit să anunțe instituirea unei regențe pentru
regele-copil Mihai. În momentul în care regele Ferdinand s-a stins din viață,
regența a intrat în funcțiune, înalt regent fiind principele Nicolae, care avea
atunci vârsta de 24 de ani. Regele Mihai avea atunci vârsta de șase ani. Deci
această regență ar trebuit să preia conducerea treburilor statului. Și
principele Nicolae era, în același timp, și tutorele regelui-copil Mihai.
În perioada regenței, principele
s-a achitat bine de îndatoririle până în 1930 când regele Carol al II-lea și-a
revendicat tronul și a preluat conducerea statului. Cei doi frați, crescuți în
același spirit nerestrictiv, se asemănau și în privința vieții sentimentale
tumultoase. Întocmai ca regele, princepele a început o idilă cu o femeie
măritată, Ioana Doletti, cu care, odată divortață, s-a și căsătorit împotriva
cutumelor regale. Regele însă nu a acceptat situația, deși la rândul său se
aflase într-unele aproape identice.
Ș
tefania Dinu despre viața particulară a principelui Nicolae: Între timp, pasiunile lui pentru automobile, pentru aviație, pentru
sport în general au continuat. Schiul era sportul preferat, dar participa și la
cursele de automobilism. Una dintre curse a fost Paris-Nisa, prin 1933, și
cursa de la Le Mans. A însoțit-o pe Regina Maria în 1926, în vizită în America
și acolo a avut întâlniri cu mai mulți producători de automobile americane,
printre care și Henry Ford, după care, venind în țară, chiar și a achiziționat
niște mărci de automobile americane cu care participa la aceste curse de
automobilism. În 1931, 28 octombrie s-a căsătorit cu Ioana Doletti, fără a avea
permisiunea regelui Carol al II-lea, care nu l-a înțeles, deși el era în
aceeași situație cu Elena Lupescu. A fost un pic ipocrit Regele Carol al II-lea
când i-a cerut fratelui său să renunțe la Ioana Doletti și la această
căsătorie, pe care el a făcut-o în secret în comuna Tohani. Asta a atras după
sine, desigur, excluderea lui. Mai întâi a fost trimis în străinătate pentru șase
luni, iar cele șase luni s-au transformat în șase ani, timp în care Principele
Nicolae venea și pleca din România pentru a participa, totuși, la o serie de
evenimente împreună cu regele Carol al II lea.
De-abia în
1937 principele a renunțat la titul său regal și a plecat definitiv în exil cu
Ioana Doletti, purtând numele de Nicolae Brana. Titlul de principe de
Hohenzollern aveau să-i fie reatribuit în 1942 de regele Mihai care, de altfel,
i-a recunoscut și căsătoria. Nu va primi, însă, și titlul de principe de
România. În exil avea să locuiască în
Italia și în Elveția, fiind urmărit de serviciile secrete interbelice și
postebelice, de Siguranță și, respectiv, de Securitate. După instalarea
comunismului, principele Nicolae a devenit unul dintre cei mai dinamici
reprezentanți ai exilului românesc, încercând să unească diaspora românească în
jurul mai multor proiecte, inaugurând biblioteci românești, cum ar fi cea de la
Freiburg, și centre culturale precum cele din Madrid și Roma. A murit în 1978
la Madrid, fiind înmormântat la Lausanne, în Elveția.