Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, de Alina Nelega,
este una dintre cele mai recente apariţii de la editura Polirom, colecţia Ego
proză. Dacă suntem în căutare de etichete, putem spune că romanul este scris
sub forma biografiei unei femei din Ardeal, în anii ’80, adică în timpul
dictaturii comuniste.
Cunoscută mai ales ca autor dramatic (dublu laureată UNITER,
Honorary Fellow in Writing al Universităţii din Iowa, SUA, profesor universitar
coordonator al masteratului de scriere dramatică de la universitate din Târgu
Mureş) Alina Nelega revine la proză cu un această scriere care a trecut deja
prin « grila » lansării la un recent târg naţional de carte şi printr-o serie
de lecturi publice cu rezultate interesante.
Despre « miezul » şi implicaţiile autobiografice ale acestui
nou volum, vorbeşte la RRI, Alina Nelega : Cine are ceva de spus,
spune, Deci, eu cred că am ceva de spus, am o opinie şi doresc să o
împărtăşesc. Este şi motivul pentru care am scris acest roman, care are desigur
şi o parte biografică. Pentru că am trăit această perioadă, ca adolescentă, şi
nu a fost nevoie să îmi iau documentaţia din rafturile bibliotecilor sau din
interviurile cu supravieţuitori ai perioadei. Perioada cu pricina este parte
constitutivă din mine şi, cred, din toţi cei care au trăit-o şi a căror memorie
a rămas poate fixată în perioada cu pricina.
…feminitatea
(în ipostaze diverse şi sub aspecte variate, de la avînt la mutilare, cu
dragostea, maternitatea şi sexualitatea incluse) este tema dominantă a cărţii.
Desigur, mai există cîteva teme la fel de incitante, pe care cititorul le va
descoperi în acest roman puternic şi necruţător, pe care îl recomand cu căldură
şi cu încredere, a scris recent despre Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Sanda Cordoş, critic literar.
În rest, autoarea mărturiseşte că a preferat până
acum feed-backul oferit de lumea teatrală, din care face parte. Am întrebat-o
cum au reacţionat proprii copii, care sunt maturi şi au propriul drum de acum,
după citirea romanului. Vag amuzată de întrebare, Alina Nelega a spus:
Au reacţionat bine, aş spune eu. ..Mă rog, e o expresie destul de neutră. De
fapt, s-au cutremurat, au avut întrebări, au spus că au citit acolo lucruri
despre care nu realizau că s-ar fi putut întâmpla în această formă. Pentru că
romanul este despre mica umilinţă de zi cu zi. Nu tratează marile teme, ci
viaţa de fiecare zi, momentul acela despre care nu poţi să spui exact: aici
începe intruziunea în viaţa mea, aici începe dictatura. Pentru că sunt nişte
procese care se insinuează în viaţa individului. Este ca în paradoxul acela al
lui Zenon: Câţi copaci fac o pădure? 1, 2, 3, 10? Şi te trezeşti, la un moment
dat, că eşti în pădure şi nu-ţi dai seama când a început de fapt pădurea. Cam
asta cred că s-a întâmplat şi cu noi.
Cu sau fără metafore, mesajul Alina Nelega este unul demn de
remarcat. Nu doar pentru generaţia ei, nu doar pentru editori, critici sau
jurnalişti, ci şi pentru cei care – bombardaţi de informaţii de tot felul şi
din toate direcţiile – nu realizează că multe lucruri cu adevărat scandaloase
s-au petrecut şi se petrec aievea. De multe ori, chiar în imediata lor
apropiere.