Tag: Horia Creanga

  • L’architecte Horia Creangă

    L’architecte Horia Creangă

    Parmi les architectes dits modernistes, deux noms se détachent du lot : celui de Marcel Iancu/Janco, artiste plasticien avant-gardiste qui a fait sa carrière en Israël, après avoir imaginé plusieurs hôtels particuliers à Bucarest ; et puis, celui de Horia Creangă, auteur de bâtiments – repères, érigés sur les principales artères de la capitale de la Roumanie. Apparenté au grand auteur de prose classique roumaine, Ion Creangă, larchitecte Horia Creangă a réussi à moderniser un important boulevard, ainsi que la banlieue industrielle de la capitale, à lentre-deux-guerres.


    Ana-Maria Zahariade, professeure à lUniversité darchitecture de Bucarest et co-autrice de louvrage « Horia Creangă. Une monographie », résume la biographie du maître. «Né en 1892, il a été le petit-fils de lécrivain Ion Creangă. Sa famille, qui nétait pas aisée, faisait partie de la petite bourgeoisie bucarestoise. Cest ce qui la poussé, à la fin de la Grande Guerre, à exposer, à lAthénée roumain, plusieurs aquarelles, quil a vendues afin de payer des études à lEcole nationale supérieure des Beaux-Arts de Paris, un établissement plébiscité par les jeunes architectes roumains de lépoque. De nombreux jeunes choisissaient de parachever leurs connaissances professionnelles à Paris, malgré louverture, en 1892, de la première école roumaine darchitecture. A la fin des études, Horia Creangă se fait embaucher au cabinet darchitecture de son professeur de lUniversité. Dans la capitale française, il est accompagné par son épouse, Lucia Dumbrăveanu-Creangă, une des premières femmes-architectes roumaines. Ensemble, ils ouvriront leur propre cabinet, en Roumanie, que rejoint aussi larchitecte Ion Creangă, le frère de Horia. Le cabinet finit par avoir du succès, Horia Creangă ayant loccasion de rencontrer beaucoup de gens à la Direction des Nouveaux travaux de la Mairie de Bucarest, où il travaille aussi ; ces personnes vont devenir ses clients. »


    De nature réservée, Horia Creangă naimait pas parler de sa vie privée, mais son travail darchitecte est bien connu et un bon nombre de ses ouvrages sont toujours debout. Un de ses premiers projets a été la maison construite dans la ville de Deva (centre-ouest de la Roumanie) pour lhomme politique Petru Groza, devenu, après 1945, premier ministre et ensuite haut fonctionnaire du régime communiste. Au début des années 1920, Horia Creangă construit pour sa famille une villa de style cubiste et commence ensuite à collaborer avec de grandes compagnies privées et des industriels, qui ont été les bénéficiaires de la plupart de ses projets bucarestois, souligne Ana-Maria Zahariade. « Son premier grand projet, dune importance et dune beauté exceptionnelles, a eu un énorme écho aussi à létranger, puisquil a été publié dans la revue parisienne « LArchitecture ». Il sagit de limmeuble ARO. Lhistoire a commencé lors de la réunion avec les membres de la société ARO, qui allaient lui faire confiance longtemps après 1929, quand Horia Creangă gagnait un concours organisé par eux. Le bâtiment ARO, appelé Patria à lépoque communiste, mais aussi post-communiste et affichant, aujourdhui, un état de dégradation honteux, ce bâtiment donc a été le premier de style moderniste érigé sur le nouveau tronçon, en travaux à lépoque, du boulevard appelé alors « Brătianu », lactuel « Magheru ». On a parlé longuement de cette construction considérée comme une sorte de gratte-ciel qui choquait les contemporains. Elle a continué de les choquer, mais les habitants de la capitale ont fini par laimer. On y trouvait aussi une magnifique salle de cinéma, un bar et un restaurant. A lentre-deux-guerres, la salle de cinéma avait accueilli des spectacles exceptionnels, donnés par de grands artistes, tels le violoniste Yehudi Menuhin ou la chanteuse roumaine Maria Tănase. Cétait un lieu représentatif de la société roumaine moderne et progressiste daprès la Grande Guerre. Plus tard, Horia Creangă a construit, sur le même boulevard, un autre immeuble, appelé « Malaxa-Burileanu » et qui est aussi debout, mais quasi méconnaissable. Le projet initial, à larchitecture très élégante, a lui aussi été présenté dans une importante revue étrangère. Aujourdhui, nous savons que larchitecte Horia Creangă a imaginé 78 projets, dont la plupart ont été construits. »


    La liste de ses projets inclut le bâtiment du Théâtre Giulești, qui abrite à présent lOpéra-comique pour enfants, les usines Malaxa, rebaptisées « Le 23 Août », dans la banlieue est de la capitale, et les Halles Obor. Dans les années 1920-30, tous ces bâtiments constituaient des nouveautés innovantes aussi bien en Roumanie quen Europe. Horia Creangă a été attiré par la simplicité et lélégance des lignes du courant moderniste. Il avait le don dextraire lessentiel des choses et datteindre ainsi ce sommet de lélégance quil cherchait et aimait, qui était son idéal professionnel, considère Ana-Maria Zahariade, qui résume le dernier chapitre de la vie de larchitecte Horia Creangă, mort en 1943. « Il a eu droit à une reconnaissance rapide de la part de la profession, mais cela est peut-être difficile à prouver. La principale revue spécialisée de lépoque, la revue « Arhitectura », publiée par la Société des architectes, ne soutenait pas le modernisme, dont les projets ny étaient pas tellement présents. Horia Creangă est tout de même reconnu, puisque son cabinet darchitecture sest développé et recevait des commandes. De nombreux jeunes très doués y ont commencé de belles carrières, comme ce fut le cas de Haralamb Georgescu, très apprécié ensuite aux Etats-Unis. La renommée de Horia Creangă est presquentièrement due à ses projets, car il na pas enseigné, son cabinet étant une école parallèle à lécole officielle. Dailleurs, la faculté privilégiait le style appelé national ou néo-roumain. Horia Creangă a rencontré le succès en travaillant surtout pour des clients particuliers. Par exemple, la société ARO était une entité privée. Il obtient aussi lappréciation des autorités, étant impliqué dans des projets pour la municipalité de Bucarest. En tant que directeur du département des expositions, il participe à lorganisation des expositions nationales de la fin des années 1930. Il a donc travaillé sur des projets à financement public, preuve de cette appréciation officielle acquise par le style moderniste, avec le temps. »


    Sis dans le périmètre central de Bucarest et à présent abandonné, le bâtiment ARO-Patria, louvrage le plus connu, probablement, de larchitecte Horia Creangă, se dégrade avec chaque jour qui passe, ayant un besoin urgent de travaux de consolidation. (Trad. : Ileana Ţăroi)

  • Arhitectul Horia Creangă

    Arhitectul Horia Creangă

    Dintre arhitecţii
    modernişti români, două nume ies în evidenţă: Marcel Iancu, artist plastic
    avangardist care a făcut carieră în Israel, nu înainte de a concepe câteva vile
    particulare superbe în Bucureşti, şi Horia Creangă, proiectantul unor clădiri
    devenite reper pe arterele principale ale capitalei României. Provenind din
    familia marelui clasic al prozei româneşti, Ion Creangă, Horia Creangă a reuşit
    ca într-o perioadă relativă scurtă de timp, dar intensă, să modernizeze un
    important bulevard bucureştean, dar şi periferia industrială din interbelic.

    Ana-Maria Zahariade, profesoară la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti
    și co-autorea volumului Horia Creangă. O monografie, ne schițează biografia
    arhitectului. Ana-Maria Zahariade:


    Este născut în 1892, a fost nepotul
    scriitorului Ion Creangă. Familia lui nu avea avere, ci provenea din mica
    burghezie bucureşteană. Ca urmare, la terminarea Primului Război Mondial la
    care a participat, a organizat o expoziţie de acuarele realizate de el pe care
    le-a şi vândut, în cadrul vernisajului de la Ateneul Român, pentru a putea
    să-şi plătească studiile la Paris, la Şcoala de Arte Frumoase, unde fuseseră
    înscrişi foarte mulţi dintre arhitecţii români din generaţia lui şi din cele
    anterioare. Deși în 1892 s-a înființat și prima școală românească de
    arhitectură, mulți tineri își perfectau studiile la Paris. Odată ce termină
    Școala de Arte Frumoase, o perioadă se
    angajează la atelierul profesorului său din facultate. La Paris, fusese
    împreună cu soția lui, Lucia Dumbrăveanu-Creangă, una dintre primele arhitecte
    românce, cu care-și va deschide propriul atelier, în țară, cooptându-l și pe
    fratele lui, arhitectul Ion Creangă. Atelierul treptat începe să aibă succes.
    Între timp, Horia Creangă lucra și pentru primărie, la Direcția Lucrări Noi,
    având astfel posibilitatea să cunoască mulți oameni care-i vor deveni clienți.


    Fiind un persoană discretă, prea multe detalii despre viața personală a lui
    Horia Creangă nu se știu. Lucrările sale sunt, însă, bine cunoscute și multe au
    supraviețuit până azi. Unul din primele sale proiecte este casa politicianului
    Petru Groza din Deva care începând cu 1945 a devenit prim-ministru și ulterior,
    funcționar de rang înalt în timpul regimului comunist. La începutul anilor
    1920, Horia Creangă a construit pentru familia sa o vilă avangardistă, tipică
    pentru stilul cubist. Apoi, arhitectul a început colaborarea pentru mari firme
    private și industriași pentru care a conceput, în București, cele mai multe
    dintre proiectele sale.

    Ana-Maria Zahariade: Primul său proiect
    mare, uriaș ca importanță și ca frumusețe, având un mare răsunet și în
    străinătate, fiind publicat în revista pariziană L’Architecture, este blocul
    ARO. Povestea a început o dată cu întâlnirea lui cu membrii societății ARO care
    îi vor acorda încredere mult timp și după 1929, când Horia Creangă va câștiga
    un concurs organizat de ei. Clădirea ARO, care în comunism și post-comunism s-a
    numit Patria și care acum se află într-un stadiu mizerabil și rușinos, a fost
    prima clădire modernistă de pe noul tronson, aflat pe atunci în construcție, al
    bulevardului denumit pe atunci Brătianu, azi Magheru. În epoca, despre clădirea
    asta s-a vorbit mult, a fost socotită un fel de zgârie-nori și era șocantă. A
    rămas șocantă și ulterior, dar totuși foarte îndrăgită de bucureșteni. Avea și
    o superbă sală de cinema, plus bar și restaurant. În interbelic, acolo au avut
    loc spectacole cu totul deosebite cum ar fi cele susținute de violonistul
    Yehudi Menuhin și cântăreața Maria Tănase. Era un loc reprezentativ al acelei
    societăți românești moderne și progresiste de după Marele Război. Ulterior,
    Horia Creangă a mai construit un bloc pe același bulevard. E vorba de blocul
    Malaxa-Burileanu care mai există și astăzi, dar care este de nerecunoscut.
    Inițial, era un bloc de o mare eleganță care a fost, de asemenea, prezentat
    într-o importantă revistă străină. În momentul actual, știm că el a realizat 78
    de proiecte dintre care marea majoritatea sunt construite.


    Printre
    acestea se numără și clădirea Teatrului Giulești, în prezent Opera Comică
    pentru Copii, uzinele Malaxa, ulterior denumite 23 August, de la periferia
    estică a orașului, precum și Halele Obor. Toate au fost considerate în perioada
    interbelică drept inovative nu doar în România, ci și în Europa. La modernism,
    pe Horia Creangă l-a atras simplitatea și eleganța liniilor. Avea un talent
    care esențializa lucrurile pentru a atinge acea maximă eleganță pe care o căuta
    și pe care o iubea. I

    dealul lui era atingerea simplității și a eleganței în
    arhitectură, consideră Ana-Maria Zahariade care ne vorbește despre ultima parte
    a vieții arhitectului, mort în 1943:

    A căpătat o recunoștință foarte rapidă,
    dar această recunoștință e greu de trasat și, poate, de dovedit. Principala
    revistă de specialitate din epocă, revista Arhitectura, editată de Societatea
    Arhitecților nu promova modernismul. Iar acolo proiectele moderniste nu prea
    sunt prezentate. Dar Horia Creangă este, totuși, recunoscut, iar asta ne dăm
    seama din faptul că atelierul lui s-a extins, căci primea lucrări. Acolo au
    lucrat o mulțime de tineri talentați care după aceea, au făcut cariere cum ar
    fi Haralamb Georgescu, devenit cunoscut în SUA. Însă faima lui Horia Creangă se
    datorează proiectelor sale aproape în exclusivitate. El nici măcar n-a predat
    la facultate, atelierul lui constituind o școală paralelă cu cea oficială.

    De altfel,
    facultatea era orientată mai mult spre dezvoltarea stilului așa-numit național
    sau neo-românesc. Horia Creangă a lucrat mai mult pentru clienți privați, așa
    asigurându-și succesul. De pildă, societatea ARO era o societate privată. Dar
    capătă și recunoaștere din partea oficialităților, căci va lucra și la proiecte
    pentru municipalitate. Devine directorului Departamentului de expoziții și
    lucrează pentru expozițiile naționale de la sfârșitul anilor 1930. Deci a
    primit și proiecte cu finanțare publică, iar asta dovedește și recunoașterea
    oficială dobândită în timp de stilul modernist.




    Momentan,
    clădirea ARO-Patria, poate cea mai cunoscută lucrare a lui Horia Creangă,
    aflată în centrul orașului, este abandonată și lăsată să se degradeze,
    necesitând o consolidare urgentă.

  • Prominent Romanian architects in early 20th century

    Prominent Romanian architects in early 20th century

    Paul Smarandescu was one of the most prolific
    Romanian architects. 75 years since his death were commemorated on January 11,
    2020. In his work, Smarandescu greatly favored the neo-Romanian style, whose
    initiator was architect Ion Mincu in the late 19th century. As for Paul
    Smarandescu, he provided innovative elements of his own for that iconic style
    which blends elements of Brancoveanu architectural style into Romanian
    traditional art. Paul Smarandescu designed architectural projects, yet apart
    from that, he was also commissioned to do expertise work and evaluate buildings,
    to design furniture and exterior decoration. Paul Smarandescu was born on June
    26, 1881. The three houses, property of the Smarandescu family, are still standing on Mantuleasa Street, which can be found in a neighborhood of middle-class
    Bucharest. Mantuleasa Street has become part of the mythology of the city as it is a relevant element of the fictional world in the fantastic prose written
    by Mircea Eliade, who also spent his childhood on that street. Art historian
    Oana Marinache did some research on Paul Smarandescu’s biography.

    Oana Marinache:


    In the Smarandescu family,
    apart from the architect, two more children were born, there were two sisters,
    Constanta and Elena. Constanta’s descendants would take up an architectural and
    construction engineering profession since she espoused engineer Teodor
    Savulescu and their son would become an architect as well. The family’s three
    homes stand proof of the fact that the father wanted all his three children to
    live close by. The houses in the Mantuleasa neighborhood were relatively
    modest, yet they lay quite close to the old segment of the Mosi Road, Calea
    Mosilor, since on the maternal side, the Smarandescus were related to the
    famous Solacolu family of merchants. So what we have here is a middle-class family
    who could afford sending the boy, Paul, first to the boys School on Mantuleasa
    street, a school Eliade also went to, and then to high-school. After
    graduation, Paul would gain his admission to the Higher School of Architecture
    in Bucharest in 1889, with the highest grade. He may not have been that happy
    with what he got in Bucharest, in terms f education, so he dropped himself out
    and registered straight into the 2nd curricular class in Paris.
    There, he was a brilliant student and his track record between 1899 and 1902 includes
    success with his exams but also the winning of medals in student competitions.
    He traveled for a while afterwards, and during his journeys he made sketches
    and drawings of several ancient buildings, also having a closer look at all
    sorts of architectural landmarks from the French, German or Italian world. All
    that definitely played a significant part in the training of the young
    architect.


    Upon his return to Bucharest, Paul Smarandscu
    became the disciple of Dimitrie Maimarolu, the architect who designed today’s
    Palace of Patriarchy, which in the past was the headquarters of Romania’s Parliament. Then for
    three years, he had a stint as an architect of the Ministry of Culture and
    Religious Denominations. From 1912 and until the end of his career, in 1939,
    Paul Smarandescu was the chief architect of the Ministry of the Interior.
    Smarandescu had a rich public activity, but he also had a private studio, where
    he designed more than a hundred projects that would subsequently be completed,
    given that 200 of his projects did not go beyond the schematic design phase.

    Art historian Oana Marinache:


    He was lucky enough not
    necessarily to design school buildings, but to revise and check the financial
    estimates and supervise some of the construction sites countrywide. However,
    what came as a surprise for those who have done recent archive research is the
    discovery of the fact that it was him who designed one of the buildings
    housing the Central School for Girls in Bucharest. We know this school building
    is an important work in Ion Mincu’s career, the architect who was the first one
    to design the neo-Romanian style. However, early into the 20th
    century, Smarandescu designed a new building, purpose-built, initially, as ‘a
    gym hall and a boarding school’. It was an outhouse. It can still be seen today,
    but it has undergone a significant makeover. It would be reshaped by his much
    younger colleague, Horia Creanga in the late 1930s. And today, it is home to a
    performance hall belonging to the famous Bulandra Theater.


    The Universul Palace is another
    heritage-listed building. Its initial purpose was to serve as headquarters for
    the famous Universul daily. In time, several newspaper offices could be found
    there, and the building has been recently refurbished. For the Interior
    Ministry, Paul Smarandescu designed several standard buildings, which served as
    lodgings for the civil servants of the Ministry. They were placed in the
    eastern part of Bucharest, an area which actually made the outskirts of the city,
    in the past. At the initiative of King Carol II, it was also Paul Smarandescu
    who began the design for a new headquarters of the Interior Ministry. However,
    he did not get round to working on that project very much, because he retired
    and he was getting old. However, other architects continued the works, so much
    so that the projects materialized in the monumental building lying next to the
    former Royal Palace, today housing the National Museum of Art, the former
    headquarters of the Romanian Communist Party’s Central Committee, and the
    former Senate building. Paul Smarandescu is mainly known as an advocate of the
    neo-Romanian style, yet his career had been going through several style phases
    throughout the years.

    Oana Marinache:


    Before World War One, he adapted
    to the private works he was commissioned to deliver. He also designed buildings in the French eclectic
    style, since he had been fresh from the art schools in France, where all the
    famous magnificent private residences could be found. However, he would not be
    in the grip of that influence for long, and would focus on the neo-Romanian
    style. Actually, the buildings he designed are included in the so-called
    Smarandescu trend of the neo-Romanian style. Part of that are massive
    buildings, magnificent one or two-storey residences, richly decorated, stone
    reliefs with vegetal ornaments, with wood being lavishly used for the interior.
    In the inter-war period, a change could be noticed, not necessarily a change in
    style but given the city’s need to transform itself and the demarcation of
    larger plots of land, taller buildings were favored, those tenement buildings
    with a twofold function, commercial or residential, and he succeeded to design
    buildings of this kind for insurance companies located at the heart of
    Bucharest.


    It was not only Romania’s capital city
    Bucharest that benefitted from Paul Smarandescu’s talent, but there were also
    other cities, countrywide. For instance, ten villas designed by Paul
    Smarandescu are still standing in the mountain resort of Sinaia, where the architect had a holiday home.

    (Translation by Eugen Nasta)