Radio România Internațional

Tag: hotel Ramada Majestic

  • Premieră absolută: Cinci ani în Donbas

    Premieră absolută: Cinci ani în Donbas

    Teatrul Naţional Radiofonic organizează luni, 29 ianuarie 2018, de la ora 18:00, la clubul de la hotelul Ramada Majestic, de pe Calea Victoriei din Bucureşti, audiţia cu public a spectacolului prezentat în premieră absolută Cinci ani în Donbas, scenariul de Lăcrămioara Stoenescu, după cartea cu titlul omonim de Carol Aschembrener. Adaptarea radiofonică: Magda Duţu. Regia artistică: Petru Hadârcă. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Vlad Ivanov, Damian Victor Oancea, Mircea Constantinescu, Constantin Florescu, Orodel Olaru, Marcelo Cobzariu, Petru Hadârcă, Silviu Oltean, Cristian Simion, Ion Arcudeanu, Annemary Ziegler, Cristina Constantinescu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor: Costin Manoliu. Coordonator de proiect: Magda Duţu. Spectacolul va fi difuzat marţi, 30 ianuarie, de la ora 19:00, la Radio România Cultural şi sâmbătă, 3 februarie, de la ora 23:00, la Radio România Internaţional, în cadrul proiectului Biografii, memorii.

    Cartea memorialistică Cinci ani în Donbas este singurul document scris, apărut în ţară, care vorbeşte despre viaţa şi munca cetăţenilor de etnie germană din România, deportaţi în lagărele din Bazinul Donbas. Alte documente existente sunt fie sub formă de interviuri, fie sub forma unor articole în ziare şi reviste. Scenariul, realizat de Lăcrămioara Stoenescu după această carte, urmăreşte momentele dramatice prin care au trecut aceşti oameni, suferinţele cumplite îndurate de cei care au supravieţuit, figura centrală fiind Carol Aschembrener (1911-1998), descendent al unei familii din Bucovina, stabilite la Giurgiu, deportat în Ucraina, pentru o perioadă de cinci ani, 1945-1950, la minele din Bazinul Donbas, ca etnic german. A suportat rigorile Ordinului 031 din 6 ianuarie 1945, al Comisiei Aliate (Sovietice) de Control privind Hotărârea Consiliului de Miniştri pentru mobilizarea nemţilor la lucru. Prin acest ordin, în perioada 10-20 ianuarie 1945, au fost trimişi în Uniunea Sovietică, la munca de reconstrucţie, toţi locuitorii germani din România, apţi de muncă, între 17-45 de ani şi femeile, între 18-30 de ani, exceptând mamele care alăptau. S-au trimis saşi din Ardeal, Banat şi Bucovina, dar şi din alte localităţi, precum Giurgiu, cel mai sudic oraş al ţării, unde existau etnici germani. În Donbas, Carol Aschembrener, ca şi ceilalţi deportaţi, şi-a pierdut identitatea, fiind doar un număr, Raboci 477. A plecat din Giurgiu împreună cu fratele său, Ion (Johan) şi cu alţi 24 de cetăţeni nemţi, conform tabelului nominal, document scos de poliţia oraşului din Arhiva Serviciului Român de Informaţii Giurgiu. Aceşti cetăţeni de origine germană au muncit în mai multe lagăre din Donbas (Buros, Kalmius, Orlovka). În 1990, când s-a eliberat de spaimele Securităţii, Carol Aschembrener a considerat că a sosit vremea să lase copiilor şi nepoţilor săi, mărturii despre istoria familiei. Şi-a scris memoriile, fără vreun gând de a le tipări vreodată, ci doar din dorinţa de a le lăsa urmaşilor, pentru ca aceştia sa-şi poată cunoaşte originile îndepărtate. Jurnalul său – Cinci ani în Donbas, a ajuns la cea care avea să-l îngrijească şi să-l prefaţeze – Lăcrămioara Stoenescu, publicându-l (cu acordul familiei) sub forma cărţii memorialistice Cinci ani în Donbas, în 2015, la Editura Honterus din Sibiu.

    Când am aflat, în urma unei discuţii cu Mihaela Zavici Aschembrener, fiica lui Carol Aschembrener, că tatăl său a fost deportat în Donbas, am cerut acest jurnal şi mi s-a părut oportun să nu-l las să zacă într-un cufăr sau pe un raft al bibliotecii familiei, ci să fie tipărit. Am considerat că citindu-l ar putea fi o sursă de informaţii privind deportările etnicilor germani din sudul extrem al ţării, precizează Lăcrămioara Stoenescu.

    Aceste evenimente sunt prezentate sub forma spectacolului-document, cu acelaşi titlu – Cinci ani în Donbas, realizat în cadrul proiectului Biografii, memorii.

  • Capitularea şi Tigrul şi leoaica

    Capitularea şi Tigrul şi leoaica

    Spectacolele Capitularea, care se vor difuza miercuri, 12 aprilie, şi Tigrul şi leoaica – joi, 13 aprilie, la ora 23:05, la Radio România Actualităţi. se înscriu în seria producţiilor radiofonice dedicate evenimentelor din Primul Război Mondial şi implicării Familiei Regale a României în împrejurările istorice ale acelor vremuri. Continuă fapte prezentate în două montări anterioare: Dureroasa neutralitate şi Vara Marelui Război de Constantin Venerus Popa, producţii lansate în decembrie 2014, în anul împlinirii unui secol de la declanşarea Marelui Război, purtând aceeaşi semnătură regizorală a lui Gavriil Pinte.

    Momente de încleştare politică, strategii militare şi diplomatice, figuri istorice renumite ale României şi ale lumii sunt prezente şi în aceste două spectacole radiofonice emoţionante: Capitularea şi Tigrul şi leoaica de Constantin Venerus Popa. Ideea conştiinţei naţionale, admiraţia pentru personalităţile istorice care au dominat o perioadă încărcată de dramatism şi de jertfe, răzbat dintr-o alcătuire dramatică sinceră, expresivă, echilibrată, căutând să confere unor adevărate legende ale istoriei viaţă concretă, sensibilă, elocventă. Scenariile parcurg o perioadă semnificativă din istoria României, de la începutul anului 1918, an plin de schimbări dramatice, căci ţara era secătuită de luptele şi distrugerile războiului, continuând cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi mergând până în primăvara lui 1919, când au loc evenimente importante, în contextul istoriei noastre moderne, remarcabile acţiuni diplomatice, rezolvări ale unor însemnate probleme de politică externă.

    Scenariul Capitularea, mărturiseşte autorul Constantin Venerus Popa, este centrat pe momentul dureros al capitulării României, în primăvara anului 1918, în faţa Puterilor Centrale. Capitularea a fost consecinţa multor cauze, nefericit împletite şi ajunse la culminaţie la începutul anului 1918. România era secătuită de energii, cu teritoriul ocupat în cea mai mare parte, cu armata aproape inexistentă, prost echipată, demoralizată şi măcinată de epidemia de tifos. În faţa condiţiilor teribil de dure puse de Puterile Centrale, România s-a văzut nevoită să încheie acest armistiţiu, de fapt o veritabilă capitulare, plină de amputări teritoriale, de despăgubiri uriaşe, de angajamente la concesiuni păguboase, dar care, din fericire, nu au fost niciodată aduse la îndeplinire. Actul capitulării nu a fost niciodată semnat de Regele Ferdinand, ca atare nu a avut efecte juridice.

    Pe lângă problematica istorică, Tigrul şi leoaica ne oferă şi un tablou animat al presei româneşti şi internaţionale, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, căci faptele sunt evocate în cadrul unei conferinţe de presă, alternanţa de planuri fiind extrem de sugestivă, iar discuţiile fiind dominate de figura fascinantă a Reginei Maria, de o abilitate politică şi de o subtilitate, dublate de o sublimă dăruire pentru cauza României. Scenariul, declară Constantin Venerus Popa, tratează un moment mai puţin cunoscut al istoriei noastre, anume vizita făcută de Regina Maria în Franţa şi Anglia în primăvara anului 1919, având drept scop schimbarea atitudinii aliaţilor faţă de România. Piesa se bazează pe documente din jurnalele Reginei Maria, din memoriile unor contemporani, din biografiile extrem de amănunţite ale Reginei, publicate de-a lungul timpului. Periplul Reginei Maria în cele două ţări, conversaţia-şoc avută cu marele Georges Clemenceau, întâlnirile cu cele mai diverse medii culturale şi politice ale marilor ţări învingătoare şi imaginea pur şi simplu superbă a Reginei Maria au determinat în final schimbarea atitudinii aliaţilor, atât de refractari în faţa doleanţelor unui stat care-şi dăduse cu prisosinţă jertfa la picioarele Marii Victorii.

    Regizorul Gavriil Pinte a ştiut să lumineze înţelesurile celor două texte dramatice, să creeze momente de intensă teatralitate, o realitate umană cuprinzătoare, ai cărei protagonişti sunt personalităţi de seamă ale României, precum Regele Ferdinand I şi Regina Maria, Mareşalul Averescu, Take Ionescu, Ionel Brătianu, alături de alte figuri complexe, reprezentative pentru istoria acelor ani.

    Acurateţea expresiei radiofonice provine, fără îndoială, şi din ştiinţa dozei exacte, ce caracterizează nuanţata viziune regizorală. Spectacolele radiofonice Capitularea şi Tigrul şi leoaica de Constantin Venerus Popa, în regia lui Gavriil Pinte, pun în circulaţie documente istorice autentice, au sobrietate şi emoţie, iar actorii ni-i apropie pe aceşti eroi ai istoriei, într-un fel simplu şi cald, ajutându-ne să le percepem umanitatea, sentimentele patriotice şi spiritualitatea profundă.

    Coloana sonoră este alcătuită cu atenţie la succesiunea de planuri şi la spaţiul în care se petrece acţiunea, fie că este vorba de sala unui Consiliu de Coroană, de încăperile în care se poartă discuţii politice private ori de zgomotoasa ambianţă a unei conferinţe de presă. Muzica însoţeşte dialogurile, asemeni unui comentariu impresionant, capabil să creeze culoare, intensitate şi emoţie.

    Spectacolele radiofonice Capitularea şi Tigrul şi leoaica de Constantin Venerus Popa, în regia lui Gavriil Pinte, vor putea fi audiate, în avanpremieră, luni, 10 aprilie, de la ora 11:00, la clubul de la hotelul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

    În distribuţie: Constantin Codrescu, Delia Nartea, Dan Aştilean, Dan Condurache, Mircea Constantinescu, Cristian Iacob, Mircea Rusu, Mihai Dinvale, Valentin Teodosiu, Niculae Urs, Florin Dobrovici, Ştefan Velniciuc, Mihai Constantin, Adrian Păduraru, Gavril Pătru, Vasile Toma, Ion Chelaru, Mihai Gruia Sandu, Radu Bînzaru, Tomi Cristin, Zoltan Octavian Butuc, Ana Maria Bălescu, Dan Codreanu, Alexandru Ştefănescu. Regia de montaj: Florin Bădic şi Radu Verdeş. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Inginer de sunet: Iulian Iancu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.