Pandemia cu care
ne confruntăm pare să demonstreze faptul că adaptabilitatea şi reinventarea modului
de a percepe lumea de astăzi sunt esenţiale. Cei tineri, mai ales, sunt cei mai
expuşi la ritmul alert în care se produc schimbările în societate. În sfera
profesională, tot ei întâmpină provocări fără precedent. Oana Constantinescu
este specialist în resurse umane şi voluntar în acelaşi domeniu pentru
Asociaţia Young Initiative. Ea însăşi un om tânăr şi activ, crede că profesia
sa are, mai mult decât oricând, menirea de a veni în sprijinul oamenilor. Cum
arată parcursul Oanei Constantinescu în HR?
A început în 2006,
când lucram la recepţia unei companii. Atunci, mi-am dat seama că vreau să
lucrez cu oamenii şi pentru ei, în mediul organizaţional. Aşa că, în 2007, am
început ca asistent în Resurse Umane, la o multinaţională. De atunci, lucrez în
acest domeniu şi cred că cea mai mare provocare sunt cei cu care şi pentru care
lucrez, adică oamenii. În HR, nimic nu poate fi 100% obiectiv. Chiar dacă
există legi, proceduri, ierarhii, la urma urmei este vorba şi despre reacţii,
emoţii, intuiţie. Există şi o parte de subiectivitate. Din asta derivă dinamica
şi partea care este şi provocatoare, dar care, în acelaşi timp, mă şi
motivează. Sunt momente în care mă întreb de ce fac asta, fiindcă unii oameni,
uneori, nu se comportă aşa cum m-aş aştepta, dar exact faptul că fiecare este
unic în felul lui mă face să merg mai departe.
Identificarea
necesităţilor instituţiilor şi ale companiilor, comunicarea eficientă şi
intervenţia rapidă pentru soluţionarea problemelor care pot interveni sunt
esenţiale, crede Oana Constantinescu. Cred că, oricând, este important ca
oamenii de HR să fie mereu aproape de colegii din business, să înţeleagă foarte
mult şi foarte profund ce înseamnă industria în care activează clienţii lor -
pentru că, dacă vorbim despre HR, clienţii sunt colegii care au nevoie de
consiliere, de sprijin şi de recrutare. Este important să discute ce opţiuni
există, să-i ajute, să se adapteze alături de echipele lor la situaţie.
Din
punctul meu de vedere, comunicarea este esenţială pentru menţinerea unui
echilibru, mai ales în momente de criză şi de nesiguranţă. Apoi, capacitatea de
informare, de analiză şi de a găsi rapid soluţii sunt competenţe foarte
importante pentru oamenii de HR, ca să poată să îşi dea seama cum se situează
compania şi să identifice nişte nevoi, să încerce să fie proactivi. Dacă nu,
măcar să reacţioneze eficient la situaţia care are loc.
În România şi nu
numai, mulţi tineri rămân fără locul de muncă, ca efect al suspendării
activităţii pe timp de pandemie. Alţii, care tocmai încercau să se angajeze, au
fost surprinşi de renunţarea la recrutare în anumite domenii. Ce sfat le oferă
un specialist în Resurse Umane? Primul lucru şi cel mai important, să fie
deschişi la oportunităţi. Să spună tuturor cunoscuţilor, fără nicio jenă, că
îşi caută job-uri şi în ce domeniu anume caută. În acelaşi timp, însă, este
important să exploreze şi alte arii de activitate, ceva care le place, să-şi
fructifice o pasiune şi poate că acesta va fi chiar viitorul lor job.
Cheia
este adaptabilitatea, în acest moment. Nu trebuie să rămânem blocaţi într-un
anumit model de gândire, ci să încercăm să evoluăm din acel punct. Unde să-şi
caute job-uri? La agenţiile de şomaj, pe site-uri, prin aplicaţii spontane la
companiile vizate. Să trimită mesaje către persoanele de HR pe LinkedIn, să
trimită mail-uri directe. Să abordeze cât mai mulţi oameni, fără a fi jenaţi de
faptul că nu au un loc de muncă sau că au nevoie urgentă de un loc de muncă. Este
o realitate, este ceva normal. Toată lumea trebuie să o gândească ca pe un
proiect, fără să le fie frică de o reconversie profesională.
Chiar şi atunci
când pare că au găsit job-ul perfect, situaţiile de criză pot face ca lucrurile
să nu decurgă aşa cum mulţi s-ar aştepta, iar locul de muncă îndelung aşteptat
să îi dezamăgească. Pentru ca acest lucru să fie evitat, este nevoie de multă
informare în prealabil. Oana Constantinescu În primul rând, să se
informeze foarte bine cu privire la ce presupune job-ul, cum s-ar derula o zi
de muncă sau care ar fi evoluţia, parcursul acelui loc de muncă. Apoi, să
înveţe permanent despre domeniul care îi place, să fie sigur că acel domeniu îl
pasionează şi că ar vrea să meargă mai departe. Să îşi dorească evoluţie şi
calitate de la propria muncă. Şi să nu contenească să spere. Să aspire către
cele mai înalte sfere, dar fără să uite să-şi păstreze picioarele pe pământ.
Realismul este important, la fel şi bunul simţ. Dar şi un pic din candoarea
care este specifică tinerilor.
Aşadar, de mult
curaj trebuie să dea dovadă cei tineri, dar şi de perseverenţă. Cariera la care
au visat dintotdeauna poate deveni realitate, chiar şi în vremuri dificile.