Radio România Internațional

Tag: Human Catalyst

  • Soziales Bildungsrisiko: Schüler aus prekären Verhältnissen sind benachteiligt

    Soziales Bildungsrisiko: Schüler aus prekären Verhältnissen sind benachteiligt

    Über das rumänische Schulsystem wird schon seit langem viel geschrieben, von allen Seiten und aus allen Blickwinkeln. Eltern, Lehrer und Schüler brachten ihre eigenen Ansichten darüber ein, warum beispielsweise die Abbrecherquoten so hoch sind (im Jahr 2020 lag sie bei 15,3%, also über der EU-Rate). Viel diskutiert wurde auch, warum die Schüler so schlecht ausgebildet sind — denn 2018 galten etwa 40% der 15-jährigen Schüler als sogenannte funktionale Analphabeten. Ein anderes Thema war, warum die Lehrer nicht motiviert sind.



    Hinzu kommt die Tatsache, dass verschiedene soziologische Studien darauf hinweisen, dass viele Schüler aus ländlichen und benachteiligten Gebieten sehr arm sind, was Auswirkungen auf ihre Bildung hat. Um Klarheit zu schaffen, hat die NGO Human Catalyst das Konzept des sozialen Bildungsrisikos entwickelt, ein Instrument zur Messung von Bedingungen, die zu schlechten schulischen Leistungen und sozialer Ausgrenzung aufgrund schlechter Bildung führen. Unter diesem Gesichtspunkt wurden fast alle Schulen in Rumänien über einen Zeitraum zwischen 2015 und 2019 geprüft, wobei die Untersuchung auf Klassen zwischen der ersten und achten Klasse lief. Es handelt sich dabei um ein Aggregationsinstrument, da die Schulleistungen stark von dem Umfeld beeinflusst werden, in dem die Bildung stattfindet, erläutert Laura Greta Marin, die Human Catalyst vorsteht:



    Mit Hilfe von Langzeitdokumentationen, theoretischen Studien, aber auch Feldforschung haben wir diese Formel und diesen Algorithmus entwickelt, bei dem wir Bildungsdaten mit Informationen über den Kontext, in dem das Kind lebt, oder über die Gegend, in der die Schule liegt, kombinieren. Das ist wichtig, denn es ist eine bekannte Tatsache, dass die Umgebung einen erheblichen Einfluss auf die schulischen Leistungen hat. Daher war es uns ein gro‎ßes Anliegen, einen relevanten und vertrauenswürdigen Indikator zu finden, der zusätzlich zu den offiziellen Daten über Bildungssysteme verwendet werden kann. Es handelt sich dabei um ein Instrument zur Aggregation von Daten über das schulische Umfeld wie auch über das Lebensumfeld der Menschen.“





    Die Ergebnisse der Anwendung des Sozialen Bildungsrisikos zur Untersuchung rumänischer Schulen über vier Jahre wurden kürzlich in einer einschlägigen Studie veröffentlicht. Sie wird von einer Online-Karte begleitet, die die Situation der Schulen in jedem Landkreis detailliert beschreibt. Doch welche Indikatoren flie‎ßen in das Bildungsrisiko ein? Zum einen die Schulabbrecherquote, aber auch andere Elemente, die Laura Greta Marin erklärt:



    Ein wichtiger Indikator ist die Ausbildung der Lehrer, ausgedrückt durch die Anzahl der Lehrer ohne angemessene Ausbildung im Verhältnis zur Gesamtzahl der Lehrer in einer bestimmten Einheit. Dann haben wir die Schüler gezählt, die nicht an der nationalen Lernstanderhebung teilgenommen haben, und auch den Notendurchschnitt der Schüler, die daran teilgenommen haben. Auch ziehen wir den sozialen und wirtschaftlichen Entwicklungsstand der Region oder des Ortes heran, den wir von der Weltbank haben. Hier wird die Ausgrenzung von 1 bis 4 eingestuft, wobei 4 der maximale Grad ist. Dies bedeutet ein niedriges Bildungsniveau sowie ein niedriges soziales und wirtschaftliches Niveau.“





    Nachdem Human Catalyst so über 4000 Schulen prüfte, kam der Verein zum Schluss, dass fast 40% von ihnen zwischen 2018 und 2019 sozialpädagogisch gefährdet waren. Über 1.500 wurden als benachteiligt“ eingestuft, also fast 40%. Das ist weit mehr als im Zeitraum 2017–2018, als 27% der Schulen benachteiligt“ waren, und noch mehr als 2015–2016. Am schlimmsten schnitten die Landkreise Covasna, Vaslui, Mureș, Călărași und Tulcea ab. Auch in Bezug auf die Lehrerausbildung besagt die Human Catalyst-Studie, dass es für benachteiligte Gebiete schwierig ist, an ausgebildetes Lehrpersonal zu kommen. Rückläufig sind die Ergebnisse der Nationalen Lernstandserhebung am Ende der 8. Schulklasse. Bei der Analyse dieser Ergebnisse kamen die Mitarbeiter von Human Catalyst zu dem Schluss, dass die Durchschnittsnoten im Schuljahr 2018–2019 in allen Landeskreisen mit vier Ausnahmen im Vergleich zum Schuljahr 2015–2016 niedriger waren.



    Die Studie gilt nun als Grundlage für die Bildungspolitiker, die Gegenma‎ßnahmen erarbeiten müssen.

  • Le « phénomène Brăila » dans les écoles roumaines

    Le « phénomène Brăila » dans les écoles roumaines

    L’année dernière, le soi-disant « phénomène
    Brăila » était dans tous les médias roumains. C’était au moment de
    l’évaluation nationale, un test passé par les élèves qui finissent le collège
    et se préparent pour s’inscrire au lycée. L’entrée dans un lycée d’élite ou
    dans un autre, moins bien coté, dépend en Roumanie des résultats à ce test. Ce sont
    les représentants de l’ONG Human
    Catalyst qui ont remarqué ce qui se passait pendant l’évaluation
    nationale et qui ont parlé du « phénomène Brăila ».

    Brăila est
    un département du sud-est de la Roumaine. Là-bas, 36,5% des élèves en dernière
    année de collège ne se sont pas inscrits à l’évaluation nationale à la fin de
    l’année scolaire 2016-2017, soit le pourcentage le plus élevé du pays. Mais la
    surprise était finalement ailleurs : la moyenne des notes obtenues à cet
    examen a été très élevée à Brăila, de 7,29 sur 10, deuxième en Roumanie après
    celle de la capitale, Bucarest. Laura Greta Marin, la présidente de
    l’Association pour l’éducation et la justice sociale Human Catalyst, nous
    explique ce paradoxe : « Le
    « phénomène Brăila » est une pratique des enseignants qui
    n’inscrivent pas les élèves faibles à l’évaluation nationale de fin de collège.
    D’après nos informations, ce phénomène concernerait aussi les inscriptions au
    Bac. Il y a différents moyens d’empêcher ces enfants de participer aux examens.
    Dans certains cas, il y a eu des réunions avec les parents d’élèves où on leur
    a dit que ce serait mieux de ne pas
    inscrire leurs enfants à l’évaluation à cause des mauvais résultats
    scolaires semestriels. Certains parents sont menacés par le directeur de
    l’école que leur enfant redoublera l’année, qu’il n’aura pas la moyenne à
    certaines disciplines ou son année scolaire ne sera tout simplement pas clôturée.
    Il existe diverses méthodes coercitives que les écoles utilisent pour
    convaincre les parents ou les élèves de ne pas participer à ces examens, afin
    d’augmenter la moyenne par département ou par pays. »



    On pourrait demander à Laura Greta Marin à juste titre, pourquoi les
    résultats des écoles à l’évaluation nationale sont si importants. « En premier
    lieu, il y a le prestige de l’école. Les inspections scolaires établissent des
    classements au niveau des villes et des départements. Toute école veut occuper
    la meilleure position possible dans cette hiérarchie. Le « phénomène
    Brăila » en est une méthode facile. C’est plus simple d’augmenter la
    moyenne de cette manière que d’investir du temps et des ressources dans la
    préparation des élèves, pour qu’ils aient de bons résultats aux examens.
    Lorsqu’un parent choisit le lycée de son enfant, il prend aussi en compte la
    moyenne de l’établissement à l’Evaluation nationale, sa place au classement
    national ou départemental. Cela a une influence aussi sur la tranche reçue du
    budget d’Etat, en fonction du nombre d’élèves. Le budget de l’école dépendra
    donc du nombre d’élèves inscrits. »



    Puisque le « phénomène
    Brăila » a fait un véritable
    tollé dans les médias, l’année dernière, on constate dernièrement une baisse en
    intensité de toutes ces pratiques, de peur que les autorités ne s’en
    saisissent. Pour l’année scolaire 2017-2018, le taux d’absentéisme à l’examen d’évaluation
    nationale a baissé de 4,4% par rapport à l’année précédente. Autrement dit, le
    pourcentage des enfants ayant passé l’examen de fin de collège a augmenté, se félicitent
    les experts de Human Catalyst. En revanche, un autre aspect s’est fait jour, s’inquiète
    Laura Greta Marin : « Notre joie fut de courte durée, car
    même si le nombre d’élèves inscrits à l’examen a augmenté, celui des élèves qui
    redoublent à la fin du collège a augmenté aussi. 10.000 élèves en situation de
    redoublement scolaire rien qu’en 2018. Cela veut dire que le « phénomène
    Brăila » est toujours là, mais sous une autre forme. On n’essaie plus de
    dissuader les parents à faire inscrire leurs enfants à l’examen d’évaluation
    nationale, mais on demande de plus en plus souvent le redoublement pour les
    plus faibles ce qui, finalement, fait baisser le nombre d’enfants qui participent
    à cette examen. »


    A en croire l’ONG Human
    Catalyst, le nombre d’élèves redoublant l’année fin 2018 a augmenté de 70% par
    rapport à l’année précédente (13.078 en 2017, par rapport à 22.250 en 2018). Un
    écart impressionnant, qui intrigue Laura Greta Marin : « D’après les chiffres analysées, on
    remarque une différence impressionnante d’une année à l’autre. Comment
    expliquer une telle augmentation du taux de redoublement à la fin du collège en
    une seule année ? Ce n’est pas normal. De tels décalages n’apparaissent pas
    comme ça, du jour au lendemain, sauf si quelqu’un s’y mêle pour les provoquer.
    Il y a certainement anguille sous roche pour avoir une hausse de 70% dans un délai
    de temps si bref ! »




    Des discussions à ce sujet ont eu lieu l’année
    dernière, avec les représentants du Ministère de l’Education. Cette année,
    après le remplacement du ministre de tutelle, les associations de parents et
    les représentants des ONG se sont à nouveau précipités à appeler les autorités au
    dialogue. Un dialogue qui s’avère d’autant plus nécessaire que le « phénomène
    Brăila » n’a jamais été officiellement
    reconnu par les autorités roumaines. (Trad. Elena Diaconu, Ioana Stăncescu)

  • Cum se desfăşoară „Fenomenul Brăila” în şcolile româneşti

    Cum se desfăşoară „Fenomenul Brăila” în şcolile româneşti

    Anul trecut, așa-numitul
    Fenomen Brăila     exploda în mass-media. S-a întâmplat în preajma Evaluării
    Naționale, testare programată de obicei în luna iunie pentru elevii care
    termină ciclul gimnazial – clasa a VIII-a – și se pregătesc pentru înscrierea
    la liceu. De rezultatele obținute la acest exament, depinde admiterea la un
    liceu de elită sau la unul cotat mai slab. De ce sunt corelate Fenomenul
    Brăila de Evaluarea Națională? Răspunsul l-au oferit reprezentanții Human
    Catalyst    , organizația non-guvernamentală care l-a analizat pentru prima oară și
    l-a denumit. În județul Brăila, în anul școlar 2016-2017, 36,5% dintre elevii
    de clasa a VIIIa nu s-au înscris la Evaluarea Națională (EN), înregistrând cea
    mai mare pondere din țară în această privință    . Surprinzător a fost, însă,
    faptul media notelor la această testare a fost foarte mare: 7,29 – a doua cea mai mare din țară,
    după municipiul București. Explicațiile le aflăm
    acum de la Laura Greta Marin, președinta Asociației pentru educație și justiție
    social, Human Catalys: Fenomenul Brăila reprezintă o
    practică a cadrelor didactice din cauza căreia copiii slabi la învăţătură nu
    sunt înscrişi la evaluarea naţională din clasa a VIII-a    . Şi, din câte am
    înţeles, există semnale că acest fenomen este practicat şi în privinţa
    bacalaureatului. Sunt diverse mijloace prin care copiii sunt împiedicaţi să participe
    la aceste examene. În unele cazuri, s-au făcut şedinţe cu părinţii în care li
    se spune că, din cauza rezultatelor slabe ale copiilor lor, ar fi mai bine să
    nu se înscrie la această evaluare. Unii părinţi sunt ameninţaţi în aceste
    şedinţe de către directorii de şcoală că ai lor copii pot fi lăsaţi repetenţi,
    corijenţi sau cu media neîncheiată. Există diverse mijloace de constrângere pe
    care şcolile le folosesc asupra părinţilor şi copiilor pentru a-i convinge să
    nu participe la evaluări naţionale sau bacalaureat pentru a reduce media pe
    ţară sau pe judeţ la aceste testări.


    De ce sunt atât de
    importante rezultatele obținute școlilor la Evaluarea Națională? Laura Greta
    Marin: Pe primul loc ar fi orgoliul personal al şcolii. Se realizează la nivel
    de inspectorate şcolare, de oraş şi de judeţ unele clasamente ale celor mai
    bune şcoli din zonă. În aceste topuri, fiecare şcoală vrea să fie cât mai sus.
    Fenomenul Brăila este o metodă mai la îndemână. Le este mai uşor să crească
    media în acest fel decât să investească timp şi resurse în pregătirea elevilor
    pentru ca ei să ia note cât mai mari la aceste examene. Când un părinte alege
    liceul copilului, el ia în considerare şi media finală al absolvenţilor unei
    anumite instituţii de învăţământ la Evaluarea Naţională, care este media pe
    ţară, care este locul acelui liceu pe ţară sau pe judeţ. Deci, este şi un
    indicator luat în calcul de părinţi când îşi înscriu copiii la liceu. Acest
    lucru influenţează şi sumele primite de la bugetul de stat pentru că, aşa cum
    ştim aceste se alocă per capita, în funcţie de numărul de elevi din unitatea
    respectivă.


    Pentru că anul trecut
    Fenomenul Brăila a fost amplu prezentat în multe reportaje, statisticile
    ulterioare par a indica o scădere în amploare    . Parcă, de teamă deconspirării,
    mecanismele care întrețineau această stare de lucruri și-au mai slăbit
    șuruburile. În anul școlar 2017-2018, rata de
    neparticipare la EN a scăzut la nivel național cu 4,4% în 2018 față de 2017, în
    majoritatea județelor din România. Așadar, a crescut procentul
    absolvenţilor de gimnaziu la evaluările naţionale faţă de anii precedenţi, au
    observat experții de la Human Catalyst care, imediat, au mai sesizat ceva.

    Laura Greta Marin: Dar, după ce ne-a trecut euforia de moment,
    am constatat altceva. Deşi au fost înscrişi mai mulţi elevi la evaluarile
    naţionale, numărul elevilor nepromovaţi la finalul clasei a VIII-a a fost mai
    mare. Numărul elevilor nepromovaţi la final de gimnaziu a crescut în 2018 cu
    aproape 10.000 de cazuri. Asta înseamnă că Fenomenul Brăila a luat o altă
    formă. Nu mai sunt ameninţaţi sau persuadaţi copiii şi părinţii să nu se
    înscrie la Evaluarea Naţională, ci pur şi simplu în clasa a VIII-a în semestrul
    unu sau doi sunt lăsaţi corijenţi sau nu li se încheie situaţia. Se recurge la
    alte mijloace pentru a se împiedica înscrierea la evaluare.


    Potrivit
    calculelor realizate de Human Catalyst, înseamnă că a crescut cu 70% numărul de
    elevi nepromovați în anul 2018 față de anul anterior     (de la 13.078 de elevi în
    2017 la 22.250 în 2018). Cifra este ciudat de mare deoarece nu o anunța nimic
    din evaluările, notele și situația școlară din anii anteriori a acestor elevi.
    Pe de altă parte, este posibil ca aceste date să reflecte situația reală din învățământul gimnazial,
    adică o înrăutățirea bruscă a rezultatelor în 2018 față de 2017 fără legătură
    cu Fenomenul Brăila.

    Laura Greta Marin are, totuși, rezerve față de această interpretare: Din datele noastre se vede o diferență uriașă care
    a apărut într-un singur an. De la un an la altul, au apărut deodată foarte
    mulți elevi corijenți și cu mediile neîncheiate în clasa a VIII-a. Nu este
    firesc. În condiții normale, nu au loc astfel de decalaje. Astfel de decalaje
    mari, din punct de vedere statistic, intervin atunci cifrele sunt influențate
    direct, în teren. S-a întâmplat ceva de vreme ce de la un an la altul a crescut
    cu 70% numărul de elevi nepromovați.



    Anul trecut, au avut loc discuții cu reprezentanții
    Ministerului Învățământului referitoare la acest fenomen, iar anul acesta,
    odată cu schimbarea titularului portofoliului educației, părinții și
    organizațiile non-guvernamentale au trimis autorităților cereri de a dialog pe
    această temă. Totuși, până în prezent,
    existența Fenomenului Brăila nu este recunoscută oficial.

  • Leistungsschwache Schüler bleiben auf der Strecke

    Leistungsschwache Schüler bleiben auf der Strecke

    Für die Bewertung des Schulsystems sind nicht nur amtliche Daten relevant, sondern auch Erhebungen zivilgesellschaftlicher Vereine — die Organisation Human Catalyst hat in diesem Sinne ein neues Instrument entwickelt und erfolgreich ausprobiert: einen Index für das Bildungs- und Sozialrisiko.



    Der Index wurde bisher nur bei der Bewertung der Schüler bis zur 8. Klasse eingesetzt — bei Kindern also im Alter zwischen sechs und 14 Jahren. Human Catalyst prüft dazu Daten wie die Zahl der Abbrecher, der sitzengebliebenen Schüler, der Rauswürfe usw. Beim Risikoindex zählt aber auch, wie gut oder schlecht die Lehrkräfte ausgebildet sind, wie die Schüler bei den nationalen Prüfungen abschneiden und die Entwicklungslage des Ortes, an dem die Schule arbeitet — der Grad der Ausgrenzung nach Daten der Weltbank also. Laura Greta Marin, Chefin von Human Catalyst, liefert Einzelheiten: Der Risikoindex geht von 1 bis 10 — wobei 10 das höchste Risiko ist. Wir haben dabei vier Arten von Schulen erkannt: 446 leistungsstarke mit einem Index von 0 bis 1, dann über 2.600 Schulen mit mittlerem Risiko — über 60% der geprüften, 1.115 gefährdete Schulen und 54 zutiefst gefährdete Schulen“, so Laura Greta Marin von Human Catalyst, die alsdann auch ein Profil der gefährdeten Schulen zeichnet: Diese Schulen liegen generell in ausgegrenzten Gebieten, so wie diese von der Weltbank beschrieben wurden. Es sind in der Regel kleine Schulen mit etwa 300 Schülern, von denen etwa 10% und mehr Roma sind. In einigen von ihnen sind Roma die Mehrheit, weitere sind sogar nur für Roma bestimmt. Die Abbrecherquote liegt in bestimmten Fällen bei sogar 70%“, zählt die Expertin die Merkmale auf.



    Bei der Prüfung der Daten fielen den Organisation merkwürdige Zusammenhänge auf — ein Phänomen greift um sich, das sie Brăila-Phänomen“ nennt: Die Region war die zweitbeste bei den nationalen Prüfungen, hinter Bukarest. Aber zugleich nahmen von hier die wenigsten Schüler an diesen Bewertungsprüfungen teil — nur rund 60%. Beamte und Eltern sagten uns dann, dass es seit Jahren eine Praxis gibt — Kinder mit schlechten Leistungen werden gezwungen oder erpresst, nicht an den Bewertungen teilzunehmen, um die Leistung der Schule nicht kaputtzumachen. Das wird aus dem ganzen Land berichtet.“



    Die Schulen wissen, welche Schüler voraussichtlich schlecht abschneiden werden, weil die Prüfungen zunächst nur simuliert werden. Manche Schulleiter versuchen dann nach dieser Simulierung Schüler mit schwachen Leistungen zu entmutigen — das erzählt auch eine Mutter aus Bukarest. Ihre Söhne — Drillinge — riskierten aufgrund der schlechten Mathe-Noten, sitzenzubleiben. Aber anstatt ihnen zu helfen, verhielt sich die Schulleitung besonders perfide, so die Frau: Sie hatten schlechte Noten, aber ich wusste nichts davon. Das hat mich erstaunt. Sie waren schwach, das ahnte ich, aber nicht ganz so schlecht. Die Leiterin sagte mir, sie würde die Lehrerin anweisen, die Kinder nicht zu versetzen, damit sie bei der Bewertungsprüfung nicht dabei sind — hätten sie eine schlechte Bewertung geschrieben, hätte die Schule negativ abgeschnitten“, erzählt die Mutter der drei Kinder.



    Solchen Druck auf die Lehrer zu machen, ist illegal. Und es beeinträchtigt die Moral der Kinder, meint sie: Meine Söhne werden die Prüfung im Herbst schreiben müssen — sie sehen sich als Versager. Und sie haben sich gesagt, es macht ja keinen Sinn, noch in Mathe zu pauken, weil sie ja sowieso sitzen bleiben.“



    Die Mutter der Kinder beschwerte sich beim Bildungsministerium, aber auf Initiative von Human Catalyst richteten auch mehrere NGOs im Verbund eine Petition zum Thema dieses Phänomens. Die Behörde zeigte sich zumindest offen und lud zum Dialog ein.

  • Şcoala românească şi incluziunea socio-educaţională

    Şcoala românească şi incluziunea socio-educaţională

    În paralel cu
    datele oficiale, dar complementar cu ele, diverşi experţi în educaţie şi
    asociaţii non-guvernamentale din domeniu fac propriile lor evaluări ale
    sistemului de învăţământ. Este cazul asociaţiei Human Catalyst care prin
    preşedinta sa, Laura Greta Marin, în colaborare cu alţi experţi a creat un
    anumit instrument de evaluare a şcolilor din punct de vedere social.
    Instrumentul se numeşte indice de risc socio-educaţional sau, pe scurt, IRSE.
    În prezent, acest indice a fost folosit doar pentru analizarea claselor din
    ciclurile primar şi gimnazial, care cuprind elevii din clasele 0 până la a 8-a,
    inclusiv, aşadar copii cu vârste între 6 şi 14 ani. IRSE combină mai multe date
    printre care cele care vizează riscul de abandon şcolar, adică ponderea
    elevilor repetenți, exmatriculați şi cu situația neîncheiată în şcoala
    respectivă. În al doilea rând, IRSE ia în calcul nivelul de pregătire a
    cadrelor didactice, adică ponderea profesorilor fără o pregătire satisfăcătoare,
    apoi gradul de pregătire a elevilor aşa cum reiese din rata participării
    elevilor de a 8-a la Evaluarea Naţională şi, în final, nivelul de dezvoltare
    socio-economică a localității, adică gradul de marginalizare potrivit studiilor
    provenite de la Banca Mondială. Care au fost rezultatele aplicării acestor
    criterii pentru anul şcolar 2016-2017, ne spune Laura Greta Marin. Indicatorul IRSE este gradat de la 1 la 10 unde 10 este punctul maxim
    pe care-l poate obține școala cu cel mai mare grad de risc socio-educațional.
    În timp ce am făcut ierarhizarea, s-au detașat în mod natural 4 categorii de
    școli: școli performante cu IRSE între 0 și 1 (ele sunt în număr de 446 pe tot
    teritoriul țării), școli medii cu IRSE între 1 și trei (ele sunt cele mai
    multe, reprezentând 62% din totalul școlilor din România, adică un pic peste
    2.600 de unități școlare), școli defavorizate în număr de 1.115, adică 26%
    dintre școli, iar pe ultimul loc se află școlile profund defavorizate,
    reprezentând 1% și fiind în număr de 54 pe tot teritoriul României.


    Pe baza
    informaţiilor furnizate prin aplicarea IRSE, experţii în educaţie au putut
    întocmi chiar un profil generic al şcolii aflate în risc maxim
    socio-educațional în România. Laura Greta Marin. Este situată într-o
    zonă aflată pe lista zonelor celor mai marginalizate așa cum au fost descrise
    de Banca Mondială. Sunt unități de învățământ mici, având în jur de 300 elevi.
    Procentul elevilor de etnie romă este de peste 10%, iar în unele, elevii
    aparțin în majoritate acestei etnii, fiind și școli segregate. Abandonul școlar
    este de peste 10%, putând să ajungă chiar și la 70%. Procentul cadrelor
    didactice fără pregătire adecvată sau performantă putând să ajungă și la 5%.
    Procentul elevilor neînscriși la evaluarea națională fiind de peste 30% din
    numărul elevilor înscriși în clasa a opta. Iar media notelor obținute numărul
    elevilor care se prezintă la Evaluarea Națională este mai mică de 5,50.


    Evaluând şi
    comparând datele aferente anilor 2015, 2016, 2017, s-a detaşat şi o situaţie
    unică pe care experţii de la asociaţia Human Catalyst au numit-o Fenomenul
    Brăila. Fenomenul Brăila are legătură cu înscrierea elevilor la Evaluarea
    Naţională, o testare a cunoştinţelor de
    limbă română şi matematică la care toţi absolvenţii de clasa a a 8-a participă
    pentru a se înscrie apoi la liceu, deci pentru a-şi continua studiile. În
    funcţie de notele obţinute la acest test, împreună cu restul rezultatelor
    şcolare, copiii se califică pentru admiterea la licee bune sau mai puţin bune.
    Tot în funcţie de aceste rezultate, se face şi un clasament informal al
    şcolilor generale. Ce înseamnă, de fapt, Fenomenul Brăila ne spune tot Laura
    Greta Marin. Brăila era pe locul doi anul trecut în topul
    județelor cu media cea mai mare la Evaluările Naționale după București. Dar, în
    același timp, Brăila se distanța și cu cea mai mare rată de neparticipare a
    copiilor la Evaluarea Națională, aproape 40%. Ca să verificăm situația asta am
    sunat și am vorbit cu inspectori, cu directori de școală, dar și cu părinți
    care ne-au spus că a apărut o anumită procedură care se aplică de mulți ani:
    copiii cu rezultate slabe la învățătură sunt îndrumați sau forțați sau
    șantajați ca să nu se înscrie la testările naționale ca să nu scadă media
    școlii pe județ. Avem relatări de acest gen provenind, de fapt, din toată țară.


    Pentru copiii cu
    rezultate slabe la învăţătură sau în situaţia de a fi corigenţi, e previzibil
    că vor obţine note mici la Evaluare, mai ales că înainte se dă şi o simulare a
    acestui test. De aceea, se pare că direcţiunea anumitor şcoli încearcă, în
    anumite cazuri, să forţeze neparticiparea lor la testarea naţională, aşa cum i
    s-a şi întâmplat unei mame din Bucureşti. Băieţii ei, tripleţi, nu aveau note
    de trecere la matematică, fiind în pragul corigenței. În loc să li se dea
    tripleţilor posibilitea de a-şi corecta sau nu notele, s-a petrecut altceva,
    după cum aflăm de la mama lor. Aveau note mici, iar eu nu știam de ele.
    M-a uimit lucrul acesta. Știam că sunt elevi slabi, dar nu atât de slabi ca să
    ia note de 2 și de 3. După aceea, doamna directoare mi-a spus chiar direct că
    va fi atentă la doamna profesoară de matematică pentru ca aceasta să nu-i
    treacă. Voia să-i lase corigenți ca să nu intre la evaluare și astfel, luând
    acolo o notă mică, să nu strice media pe școală, școala dânsei fiind o școală
    bună. Chiar așa s-a exprimat. Mi s-a părut că a fost o presiune din partea
    doamnei directoare asupra profesoarei.


    Pe lângă faptul
    că presiuni de genul acesta nu sunt legale, mămica tripleţilor consideră că ele
    afectează şi moralul copiiilor. Vor rămâne să se înscrie la sesiunea din
    toamnă și atunci, e ca și cum ar fi fost înfrânți, ca și cum ar pleca în viață
    cu aripile retezate. Și ei au avut un fel de cădere nervoasă și se gândeau că
    n-are nici un rost să mai învețe că tot rămân corigenți.



    Drept urmare, acest părinte a depus o sesizare
    la cabinetul Ministrului Educaţiei, acum două săptămâni. De asemenea, la
    iniţiativa Human Catalyst, mai multe organizaţii non-guvernamentale au trimis o
    petiţie autorităţilor de resort despre Fenomenul Brăila. La două săptămâni de
    la înregistrarea acestor cereri, Ministerul Educației Naționale invită la o
    discuție despre soluţii pe reprezentanţii semnatarilor, discuţie ale cărei
    rezultate urmează să fie date publicităţii. Şi redacţia noastră a solicitat
    Ministerului Educaţiei un punct de vedere privitor la Fenomenul Brăila. În
    comunicatul primit drept răspuns, cu o săptămână în urmă, scria: Ministerul Educaţiei
    Naţionale promovează, ca politică educaţională, asigurarea echităţii
    în educaţie, în ceea ce priveşte accesul egal la toate formele de învăţământ,
    dar şi în ceea ce priveşte calitatea educaţiei pentru toţi copiii.În atenția MEN, până la acest moment, nu au fost
    transmise sesizări din partea părinților sau elevilor referitoare la o situație
    concretă privind fenomenul menționat.

  • Cum se face şcoală după şcoală în România

    Cum se face şcoală după şcoală în România

    Pe lângă agitaţia şi
    entuziasmul inerente oricărui început, debutul unui an şcolar în România vine,
    de obicei, şi cu nelămuriri presante. Una dintre ele este împărtăşită de mai
    mulţi părinţi: unde şi cu cine îşi va petrece timpul copilul lor de la
    terminare cursurilor până la reîntoarcerea părinţilor de la serviciu ? Unii
    sunt ajutaţi de bone sau de bunici, alţii apelează la serviciile unui tip de
    şcoală după şcoală, denumit colocvial after-school. Aceste servicii, însă,
    reprezintă soluţii strict individuale şi costă, uneori, mai mult decât îşi
    poate permite o persoană cu venituri medii. Şi toate acestea se întâmplă, deşi
    legea educaţiei – adoptată în 2011 – stipulează, prin articolul 58, că
    toate instituţiile de învăţământ din România pot beneficia de programul Şcoala
    după Şcoală. Conform legii, acest program public – nu privat – a fost gândit
    pentru a le oferi copiilor un spaţiu adecvat unde să-şi facă temele, un ajutor
    suplimentar pentru însuşirea unor cunoştinţe, dar şi o masă caldă, contribuind
    astfel – printre altele – la prevenirea abandonului şcolar şi la sprijinirea
    unor familii defavorizate. Deşi pe hârtie, toate arată foarte bine, în fapt,
    acest program şi prevederile legale ce-l privesc nu au fost niciodată aplicate.
    Este şi motivul pentru care organizaţia non-guvernamentală Human Catalyst a
    iniţiat un studiu pentru a cerceta cum ar trebui să se aplice programul Şcoală
    după Şcoală în instituţiile de învăţământ din România.

    Laura Marin, Preşedinta
    Human Catalyst: Teoretic,
    şcoala face o analiză de nevoi. Vede care sunt nevoile specifice ale elevilor
    de completare a cunoştinţelor dobândite la cursurile obişnuite. Pe baza
    nevoilor identificate, propune o serie de activităţi care să fie făcute după
    programul normal de şcoală sau înainte. În ceea ce priveşte finanţarea acestui
    program există menţionate, atât în articolul de lege, cât şi în metodologia de
    aplicare a legii, patru tipuri de surse: autorităţile locale, sponsorizările,
    alte finanţări cum ar fi fondurile europene, şi chiar bugetul de stat pentru
    copiii provenind din grupuri dezavantajate. De asemenea, şi contribuţia
    părinţilor este menţionată.


    Nu doar rata de părăsire timpurie a şcolii poate fi redusă astfel, ci
    şi alte probleme cu care se confruntă familiile provenind din medii
    defavorizate, probleme pe care organizaţia Human Catalyst le-a observat de-a
    lungul cercetării sale. Laura Marin: În
    condiţiile în care în mediul rural, avem intensitatea sărăciei de trei ori mai
    mare decât în urban, să ne gândim la efectele colaterale ale sărăciei: nivelul
    scăzut al educaţiei în familie, condiţii improprii de locuit şi învăţat, etc.
    Sunt copii care locuiesc cu părinţii într-o singură cameră sau într-o cocioabă
    încropită din diverse materiale, care nu au curent electric, nu au o masă
    pentru teme, nu au un loc unde să-şi ţină caietele sau manualele. Vă daţi seama
    ce înseamnă pentru un astfel de copil să-şi facă temele acasă. Unde acasă? Cu
    cine? Cu ce? Programul Şcoală după Şcoală a fost foarte bine gândit. La
    elaborarea lui au participat experţi în educaţie şi el nu presupune doar să-ţi
    faci temele la şcoală, nu acasă. El poate include, conform legii, acţiuni de
    consiliere cu părinţii, activităţi de dezvoltare personală, de educaţie
    sanitară, activităţi sportive sau alte activităţi care produc performanţă.
    Orice nu se face în timpul cursurilor poate fi completat prin astfel de
    programe.


    Conform studiilor efectuate de Human Catalyst, mai puţin de 15% din
    copiii provenind din medii defavorizate beneficiază de sprijin suplimentar
    educaţional, iar acesta este furnizat, mai degrabă, de alte ong-uri decât de
    stat. Asta se întâmplă în condiţiile în care aproape 300.000 de elevi din învăţământul
    primar şi gimnazial din România învaţă în şcoli defavorizate, cu risc ridicat
    de abandon. La rândul său, rata părăsirii timpurii a şcolii era, în 2015, de
    19% – conform Eurostat – , cu şase puncte procentuale peste media din UE. Însă
    nu doar părinţii şi copiii săraci se confruntă cu problema programului de după
    şcoală. Anemari Necşulescu este Directoare de programe la Habitat for Humanity Romania, are un fiu în clasa a patra
    căruia programul Şcoală după Şcoală i-ar prinde bine: Noi,
    încă de la clasa pregătitoare, avem o vecină pe care o plătim ca să ne ia
    copilul de la şcoală. Dar anul acesta, vecina fiind în vârstă şi copilul clasa
    a IVa, ea nu-l mai poate supraveghea şi ajuta la teme. A trebuit, cu ajutorul
    cumulat al familiei, să alegem un after-school privat. Multe mămici, nefiind în
    postura de a beneficia de ajutorul familiei extinse, aleg chiar să nu meargă la
    serviciu pentru că e cu neputinţă să primeşti un salariu de 700-800 de lei pe lună şi tot atât
    să dai pe after-school. Se întâmplă şi aşa ceva: unele mame nu se pot întoarce
    la muncă, fiindcă trebuie să stea acasă cu copiii care nu pot fi lăsaţi
    singuri.


    Din cercetarea realizată de organizaţia Human Catalyst a rezultat că
    principalul motiv pentru care programul Şcoala după şcoală nu a fost
    implementat este cel financiar. Încercând să afle care au impedimentele
    financiare, organizaţia Human Catalyst s-a adresat Ministerului de Finanţe şi Ministerului Educaţiei pentru a cere
    explicaţii referitoare la lipsa implementării acestui program.

    Laura Marin: Primul răspuns a venit din partea
    Ministerului de Finanţe care ne spunea într-o adresă oficială că, deşi există
    această reglementare în Legea Educaţiei din 2011 precum şi metodologia de
    aplicare a ei, ministerul de resort nu a solicitat niciodată buget pentru
    finanţarea acestui program. Cei de la finanţe nu au cum să aloce buget, dacă
    Ministerul Educaţiei nu face o cerere către Ministerul Finanţelor în acest
    sens.


    În final, după mai multe insistenţe şi întâlniri cu miniştrii educaţiei
    din ultimii doi ani, reprezentaţii societăţii civile au obţinut ceva. Ministerul Educaţiei a anunţat intenţia de a include programul Şcoala
    după Şcoală în bugetul de stat pe 2017, pentru un număr de 50 de şcoli. Pe
    baza metodologiei SdS îmbunătăţite, pentru anul financiar 2017, adică din
    semestrul al doilea al anului şcolar, vom prevede la bugetul de stat al MENCS
    includerea SdS în cele 50 de şcoli care vor beneficia de masa caldă din această
    toamnă, a declarat Monica Anisie, secretar de stat. Alte resurse ar fi fondurile structurale ale UE care să aibă disponibile
    linii de finanţare dedicate şcolilor aflate în risc socio-educaţional major.