Tag: Hystrio

  • La presse italienne se penche sur l’actualité du théâtre roumain

    La presse italienne se penche sur l’actualité du théâtre roumain

    Dans son dernier numéro, le trimestriel théâtral italien « Hystrio » consacre un dossier à l’actualité scénique de Roumanie et de la République de Moldova. L’auteure en est la journaliste indépendante Irina Wolf, qui vit à Vienne, en Autriche, depuis 1988, et qui fait la promotion du théâtre roumain à l’étranger.

    Le dossier d’une trentaine de pages publié dans la revue italienne traite plusieurs thèmes. Irina Wolf: «On y trouve, bien sûr, un article général sur le domaine théâtral, quelle est sa structure, comment il fonctionne, le nombre de théâtres, l’évolution à travers les années. Il y a ensuite un article consacré aux metteurs en scène, aux créateurs de décors, d’autres à la dramaturgie contemporaine, au théâtre indépendant ou de langue hongroise. S’y ajoutent des présentations des festivals, des écoles de théâtre, des articles sur la danse contemporaine et sur la coopération entre la Roumanie et la France dans le domaine. Nous proposons aussi un entretien avec Ion Caramitru (président de l’Union théâtrale de Roumanie) et avec Constantin Chiriac (président du Festival international de théâtre de Sibiu), deux personnalités remarquables de la scène de Roumanie ».

    « Cela fait très longtemps que la presse internationale ne s’est plus intéressée au phénomène théâtral de Roumanie », remarque Oltiţa Cântec, présidente de la section roumaine de l’Association internationale des critiques de théâtre (AICT.ro), qui a contribué à la mise en page du dossier.

    Oltiţa Cântec: « Ce que nous avons réalisé, moi et mes collègues d’AICT.Ro et de la rédaction Hystrio, c’est très important pour la visibilité de l’art théâtral roumain au-delà des frontières nationales. Nous avons fait de notre mieux pour mettre en page le portrait le plus complet et le plus proche de la réalité, au profit de ceux qui l’ignorent ; à part ça, nous avons voulu montrer qu’il se passe des choses intéressantes sur les scènes de Roumanie, qu’il y existe des artistes incroyables, que le théâtre roumain a des spécificités issues de son effort de s’adapter à l’après-communisme. Il a encore de nombreux problèmes à gérer. Le dossier est richement illustré, car on peut parler longuement de théâtre, de spectacles ou de comédiens, on peut leur consacrer d’innombrables pages, mais ce sont les images qui comptent le plus. Nous y avons ajouté une liste d’ouvrages disponibles aussi dans une langue de circulation internationale. »

    Le dossier « La nouvelle scène roumaine » s’ouvre sur une interview du dramaturge Matei Vişniec, réalisée par le critique Daniela Şilindean ; mais cette fois-ci c’est Matei Vişniec le spectateur averti, très bon connaisseur du théâtre roumain d’avant et d’après 1989, qui répond aux questions de Daniela Şilindean : « J’ai découvert avec joie dans ses réponses le fait que, pour Matei Vişniec, la Roumanie s’était transformée elle-même en théâtre en décembre 1989, pour passer ensuite à ce qu’il appelle « une forme de normalité », à ce que l’on espérait être un début de démocratie. J’ai découvert, avec la même joie, plusieurs atouts du théâtre roumain, tels qu’ils sont perçus par le dramaturge Matei Vişniec. Il affirme, par exemple, qu’une liste des metteurs en scène roumains bons et très bons est impossible à dresser, car la Roumanie pourrait exporter des metteurs en scène de génie. Il dit aussi que si on lui demandait de choisir un terme pour définir le théâtre roumain d’après 1989, il choisirait le mot « viscéral », sans aucune connotation positive ou négative. C’est un type d’expression théâtrale qui n’est pas liée au cerveau, mais à l’estomac, au cœur, aux entrailles et même à la bile, une expression qui émeut sans aucun doute le spectateur. »

    Revue de théâtre et des arts du spectacle fondée en 1988 par le réputé critique de théâtre italien Ugo Ronfani, Hystrio est notamment publiée à l’intention des artistes, des gens de théâtre en général, mais aussi du public.

    Oltiţa Cântec, présidente de la section roumaine de l’Association internationale des critiques de théâtre : « Le lecteur habituel peut apprendre un tas de détails sur un théâtre toujours en quête de soi, où le metteur en scène continue d’occuper une position centrale, où les institutions théâtrales d’Etat, réunies dans une structure très puissante, ont une relation spéciale avec les artistes de la zone indépendante ; un théâtre qui doit encore résoudre beaucoup de questions législatives, tels le statut de l’artiste indépendant, la loi du management, le fonctionnement financier, ou encore l’évaluation d’une institution théâtrale ». (Trad. : Ileana Taroi)

  • Neues rumänisches Theater in der italienischen Fachpresse besprochen

    Neues rumänisches Theater in der italienischen Fachpresse besprochen

    Die freiberufliche Journalistin Irina Wolf lebt seit 1988 in Wien und beschäftigt sich seit vielen Jahren mit der Förderung des rumänischen Theaters im Ausland. Der in der italienischen Fachzeitschrift Hystrio“ veröffentlichte 30-Seiten-Dossier über das rumänische Theater behandelt mehrere Themen. Irina Wolf dazu:



    Das Dossier beginnt mit einem einführenden Artikel über die rumänische Theaterszene im allgemeinen, wie sie strukturiert ist, wie sie funktioniert, wieviele Theater in Rumänien existieren, wie die rumänische Theaterszene sich im Laufe der Jahre entwickelt hat. Dann gibt es Artikel über die rumänischen Regisseure, über das Gegenwartstheater, über das unabhängige Theater und auch über das ungarischsprachige Theater in Rumänien. Präsentiert werden auch die Theaterfestivals, die Theaterschulen, das Tanztheater und der Gegenwartstanz, die Bühnenbildner und auch die grenzüberschreitende Kooperation zwischen Rumänien und Frankreich. Wir haben auch ein Interview mit dem Präsidenten des rumänischen Theaterverbandes UNITER, Ion Caramitru, und mit dem Präsidenten des Internationalen Theaterfestivals in Sibiu (Hermannstadt), Constantin Chiriac, zwei wichtige Persönlichkeiten der Theaterszene in Rumänien.“




    Über das rumänische Theater im Allgemeinen gab es seit langem keine Artikel in der internationalen Presse“, sagte die Theaterkritikerin Oltiţa Cântec, die Vorsitzende der Rumänischen Abteilung des Internationalen Verbands der Theaterkritiker, die bei der Erarbeitung des Dossiers mitgeholfen hat. Oltiţa Cântec:



    Das, was wir zusammen mit den Kollegen vom Internationalen Verband der Theaterkritiker und mit der Redaktion der Zeitschrift »Hystrio« vollbracht haben, war sehr wichtig; durch dieses Dossier wurde die rumänische Bühnenkunst au‎ßerhalb der Landesgrenzen sichtbar. Wir haben uns bemüht, ein umfassendes Porträt darzustellen, das einem Au‎ßenstehenden, der fast nichts über die rumänische Theaterkunst wei‎ß, eine wirklichkeitsnahe Abbildung bietet. Andererseits wollten wir zeigen, dass das rumänische Theater ein realitätsgebundenes Spezifikum hat, und zwar dass in den 30 Jahren nach der Wende von 1989 das rumänische Theater mit der postkommunistischen Ära konfrontiert wurde. Es gibt immer noch sehr viele Probleme, die auf ihre Lösungen warten. Das Dossier enthält auch sehr viele Bilder — über das Theater kann man schön und lange sprechen oder schreiben, aber die Bilder sind besonders wichtig, wenn man über einen bestimmten Schauspieler oder über eine bestimmte Aufführung spricht. Ergänzt wird unser Dossier mit einer Bibliographie, die auch in einer Weltsprache verfasst ist.“




    Das Dossier Die neue rumänische Theaterszene“ beginnt mit einem Interview, das die Theaterkritikerin Daniela Şilindean mit dem Dramatiker Matei Vişniec führte. Diesmal sollte aber Matei Vişniec nicht als Dramatiker zu Wort kommen, sondern als gut informierter Theaterzuschauer, der sich mit dem rumänischen Theater vor und nach 1989 gut auskennt. Dazu sagte Daniela Şilindean:



    Es war mir eine Freude, das Interview mit Matei Vişniec zu führen. Er sagte, im Dezember 1989 habe sich Rumänien in ein riesiges Theater verwandelt. Mit jener historischen Erfahrung sei man in Rumänien zu einer Form der Normalität übergegangen, zum Anfang der Demokratie. Ich entdeckte auch einige der Trümpfe des rumänischen Theaters, so wie sie von Matei Vişniec beobachtet wurden. Ein Schlüsselsatz des Interviews bezieht sich auf die rumänischen Regisseure; dabei sagt Matei Vişniec, dass es unmöglich sei, eine Liste mit den guten und sehr guten rumänischen Regisseure zu erstellen — Rumänien könne geniale Regisseure exportieren. Mehr noch: Wenn er einen spezifischen Terminus für das rumänische Theater nach 1989 wählen sollte, dann wurde er sich für »viszeral« entscheiden, ohne positive oder negative Bedeutung. Es geht dabei um eine gewisse Art des theatralischen Empfindens, das weniger dem Gehirn und mehr dem Eingeweide entspringt, das kommt aus dem Magen, aus dem Herzen, aus den Lungen, aus den Nieren und sogar aus der Gallenblase. Dies Art des Empfindens hat mit Sicherheit eine starke Wirkung auf den Zuschauer.“

  • Dosar – noua scenă românească în presa italiană

    Dosar – noua scenă românească în presa italiană

    Noii scene teatrale din România şi Republica Moldova i-a fost
    dedicat un amplu dosar, recent apărut în revista italiană trimestrială Hystrio.
    Demersul îi aparţine Irinei Wolf, jurnalistă independentă stabilită, din 1988,
    la Viena şi care se ocupă, de foarte
    mulţi ani, de promovarea teatrului românesc dincolo de graniţe.


    Potrivit Irinei Wolf, dosarul de 30 de pagini
    apărut în limba italiană abordează mai multe teme: Este, desigur, un articol introductiv despre scenă în general,
    despre cum este ea structurată, cum funcţionează, câte teatre există, cum s-a
    dezvoltat de-a lungul anilor. Este un articol dedicat regizorilor, altul
    dramaturgiei contemporane, acoperim şi scena independentă, şi scena de limbă
    maghiară. Sunt prezentate şi festivalurile, şcolile de teatru, este şi dansul
    contemporan prezent, şi scenografii, dar şi cooperarea transfrontalieră dintre
    România şi Franţa. Avem interviu cu Ion Caramitru (preşedintele
    UNITER) şi cu Constantin Chiriac (preşedintele Festivalului
    Internaţional de Teatru de la Sibiu), ca personalităţi marcante ale scenei
    teatrale din România.


    Despre teatrul românesc în ansamblul lui nu s-a
    mai scris în presa internaţională de foarte multă vreme,
    atrage atenţia
    criticul Oltiţa Cântec, preşedinta Secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a
    Criticilor de Teatru (AICT.Ro), care a acordat sprijin în elaborarea dosarului : Ceea ce am realizat împreună cu colegii mei din AICT.Ro şi cu redacţia de
    la Hystrio este un lucru foarte important pentru vizibilitatea artei scenice
    româneşti în afara graniţelor ţării. Ne-am străduit să fie un portret cât mai
    cuprinzător, care să ofere cuiva din afară, care nu ştie aproape nimic despre
    arta teatrală românească, un peisaj cât mai apropiat de realitate, pe de altă
    parte să arătăm că în teatrul românesc se întâmplă lucruri interesante, că
    există artişti deosebiţi, că, sigur, teatrul românesc are nişte specificităţi
    care vin din realitatea că, în aproape trei decenii care au trecut de la
    momentul 1989, a trebuit să se confrunte cu etapa postcomunistă. Sunt încă
    foarte multe probleme pe care trebuie să le gestioneze. Vreau să subliniez că
    dosarul are o bogată iconografie, sunt foarte multe imagini, pentru că despre
    teatru putem să vorbim şi să scriem, dar imaginile înseamnă foarte mult când
    vorbeşti despre un artist sau despre un anumit spectacol. Şi, de asemenea,
    câteva indicaţii bibliografice de lucrări care sunt scrise şi într-o limbă de
    circulaţie internaţională.


    Dosarul Noua scenă românească se deschide cu un interviu realizat
    de criticul Daniela Şilindean cu dramaturgul Matei Vişniec, de data aceasta nu
    în calitatea sa de dramaturg, ci în aceea de spectator avizat, care cunoaşte
    foarte bine teatrul românesc dinainte şi de după 1989. Daniela Şilindean:
    Am descoperit cu bucurie în răspunsurile sale faptul că pentru Matei
    Vişniec România s-a transformat într-un teatru în decembrie 1989 şi cum, din
    acea experienţă istorică, s-a trecut la ceea ce numeşte el o formă de
    normalitate, la ceva ce se dorea un început de democraţie. Tot cu mare bucurie
    am descoperit şi câteva dintre atuurile teatrului românesc aşa cum le vede
    dramaturgul Matei Vişniec. De exemplu, una dintre frazele cheie ale interviului
    este cea în care spune, apropo de regizorii din România, că este imposibil de
    făcut o listă a regizorilor buni şi foarte buni, pentru că România ar putea
    exporta regizori geniali. Mai mult, dacă ar fi să aleagă un termen foarte
    specific pentru teatrul românesc de după1989, acela este visceral, fără să
    încarce pozitiv sau negativ termenul. E vorba despre un tip de trăire teatrală,
    care iese mai puţin din creier şi mai mult din stomac, inimă, rărunchi şi chiar
    fiere, care emoţionează cu siguranţă spectatorul.



    Publicaţie de teatru şi
    artele spectacolului fondată în 1988 de cunoscutul critic de teatru Ugo
    Ronfani, Hystrio se adresează în special artiştilor, oamenilor de teatru, în
    general, dar şi publicului larg. Oltiţa Cântec : Cititorul
    obişnuit poate afla foarte multe detalii despre un teatru care încă se caută pe
    sine, despre un teatru care este în continuare un teatru al regizorului, despre
    un teatru în care teatrele de stat, ca structură foarte bine dezvoltată şi
    foarte puternică, au un tip de relaţie specială cu artiştii din zona
    independentă, un teatru care, din punct de vedere legislativ încă are foarte
    multe lucruri de rezolvat, cum este, de exemplu, statutul artistului
    independent, anumite clarificări legislative legate chiar de legea
    managementului, de funcţionarea din punct de vedere financiar, de evaluarea
    unei instituţii teatrale.