Tag: iahnie de cartofi

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem
    uşa bucătăriei din
    Moldova (provincie situată în estul
    României, în exteriorul Carpaţilor Orientali), unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.

    În comunităţile tradiţionale
    din Moldova, dimineaţa sunt servite ouă ochiuri cu jumări şi brânză rasă,
    ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale
    moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba
    de fasole şi ciorba de găină sau ciorba de potroace, făcută din
    măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş. În Moldova am
    întâlnit borşul cu tocmăgei, tocmăgeii fiind o denumire regională pentru
    tăiţeii de casă. Reţeta este destul de simplă. Tăiţeii se pregătesc din făină,
    un ou, puţină sare şi apă, amestecându-se până se obţine un aluat vârtos, care
    nu se lipeşte de mână. După ce am întins aluatul în foi subţiri, tăiem fâşii şi
    le lăsăm să se usuce. Avem nevoie de jumătate de găină, pe care o tăiem în
    bucăţi mai mici şi pe care o punem la fiert, îndepărtând spuma care apare la
    suprafaţă. Se mai pun la fiert un morcov, o rădăcină de pătrunjel şi alta de
    păstârnac, precum şi o ţelină, toate legumele fiind tăiate în bucăţi mici. După
    ce a fiert carnea, în oală se pun tăiţeii, turnăm borşul, proporţia fiind două
    părţi apă, o parte borş. După ce începe să clocoteasca, presărăm în oală frunze
    tocate de leuştean, precum şi sare, după gust. Luăm puţină zeamă şi o amestecăm
    cu smântână, separat, într-un castron, după care o turnăm la loc în oală.
    Borşul se serveşte imediat.


    După ce trecem de felul principal, care
    ar putea fi pârjoalele moldoveneşti,
    obţinute din carne tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte
    poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat
    într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de
    circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când spală rufe
    la râu.

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem
    uşa bucătăriei din
    Moldova (provincie situată în estul
    României, în exteriorul Carpaţilor Orientali), unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.

    În comunităţile tradiţionale
    din Moldova, dimineaţa sunt servite ouă ochiuri cu jumări şi brânză rasă,
    ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale
    moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba
    de fasole şi ciorba de găină sau ciorba de potroace, făcută din
    măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş. În Moldova am
    întâlnit borşul cu tocmăgei, tocmăgeii fiind o denumire regională pentru
    tăiţeii de casă. Reţeta este destul de simplă. Tăiţeii se pregătesc din făină,
    un ou, puţină sare şi apă, amestecându-se până se obţine un aluat vârtos, care
    nu se lipeşte de mână. După ce am întins aluatul în foi subţiri, tăiem fâşii şi
    le lăsăm să se usuce. Avem nevoie de jumătate de găină, pe care o tăiem în
    bucăţi mai mici şi pe care o punem la fiert, îndepărtând spuma care apare la
    suprafaţă. Se mai pun la fiert un morcov, o rădăcină de pătrunjel şi alta de
    păstârnac, precum şi o ţelină, toate legumele fiind tăiate în bucăţi mici. După
    ce a fiert carnea, în oală se pun tăiţeii, turnăm borşul, proporţia fiind două
    părţi apă, o parte borş. După ce începe să clocoteasca, presărăm în oală frunze
    tocate de leuştean, precum şi sare, după gust. Luăm puţină zeamă şi o amestecăm
    cu smântână, separat, într-un castron, după care o turnăm la loc în oală.
    Borşul se serveşte imediat.


    După ce trecem de felul principal, care
    ar putea fi pârjoalele moldoveneşti,
    obţinute din carne tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte
    poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat
    într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de
    circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când spală rufe
    la râu.