În anul când
se marchează Centenarul Marii Unirii de la 1 decembrie 1918, dar şi Anul European
al Patrimoniului, barometrul de consum cultural, în mod firesc, se axează pe
percepţiile românilor privind identitatea şi valorificarea patrimoniului precum și pe practicile
culturale curente. Realizat, ca şi în anii precedenţi, de către Institutul
Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), studiul oferă, poate, surprize celor
care mizau pe un nivel mai bun de cunoştinţe privind semnificaţia Centenarului,
consideră Carmen Croitoru, managerul INCFC: Cifrele legate de percepția populației
în privința celor două evenimente nu sunt cele scontate. Faptul că mai mult de
jumătate dintre români nu se puteau orienta sau regăsi în subiectul
Centenarului nu este surprinzător, ci arată nivelul unui orizont de așteptare
nepregătit. Pentru noi este
evident că cifrele sunt o consecință, de aceea nu vom învinui niciodată românii
care nu citesc, pe cei care nu-și cunosc sărbătorile și nici pe cei
dezorientați cultural. Pentru noi e limpede că o lipsă de direcție conceptuală
și strategică nu are cum să se transforme în tendințe pozitive.
Realizând sondajul pentru
barometrul cultural de anul acesta, cercetătorii au înregistrat răspunsurile
spontane oferite pentru întrebarea Care este primul lucru care vă vine în
minte când auziţi sintagma Centenarul Marii Uniri? 47% dintre respondenţi au
zis Nu ştiu, 8% au ales să nu răspundă, iar 45% au exprimat diverse păreri
dintre care cele mai multe se refereau la momentul unirii Transilvaniei cu
regatul României la 1 decembrie 1918. Prin urmare, nu există o imagine foarte clar conturată în conștiința publică referitoare
la ceea ce înseamnă sărbătorirea acestui eveniment, conchid autorii studiului. În aceste condiţii, ce rol are
Centenarul, ca simbol, în modul în care oamenii își construiesc identitatea
această locală sau națională? Ne răspunde Anda Becuţ Marinescu, directoare de
cercetare în cadrul INCFC. În acest context, Centenarul are relevanță
în măsura în care sărbătorirea lui e legată de evenimente care au avut
relevanță pentru o comunitate sau alta. De pildă, monumentele eroilor căzuți în
război din diverse localități. E un tip de monument de patrimoniu destul de
răspândit pe teritoriul țării. În măsura în care cu ocazia Centenarului au loc
evenimente asociate acestui tip de monument de patrimoniu, comunitatea locală
s-ar putea să rezoneze mai mult. Poate fi vorba de un eveniment festiv, căci,
în anumite cazuri, aceste evenimente sunt poziționate pe primul loc în topul
preferințelor. Poate fi vorba, de asemenea, de festivități comemorative.
De altfel,
valorizarea comunităţilor locale este o altă surpriză a Barometrului de consum
cultural de anul acesta: 65% dintre români se identifică, în primul rând, prin
apartenenţa la comuna sau oraşul în care trăiesc. Referinţa la ţara în care
trăiesc, ca reper pentru identitatea de sine, apare de-abia în al treilea rând.
Iar asta e o surpriză plăcută, potrivit antropologului Vintilă Mihăilescu: Interesantă în acest caz a fost
auto-identificarea: ce sunteţi mai întâi: român, oltean sau sătean din comuna
X? Cea mai mare parte din răspunsuri se rezumă aşa: sunt omul locului. Apare
chiar şi identificarea de european – 6% sau 7% – ceea ce până acum nu apărea,
în cercetări anterioare. Dar, pentru mine, această renaştere a localului mi se
pare un lucru foarte important. E vorba de o revalorizare a localului şi a
particularităţilor locale. E un lucru îmbucurător.
În aceste
condiţii, e de aşteptat ca patrimoniul material local să fie o prioritate
pentru români. Şi aşa şi este: 82% dintre respondenţii sondajului consideră că
patrimoniul cultural este important pentru ei personal, iar 78% cred că acesta
e important pentru comunitatea locală. Totuşi, doar 31% dintre respondenţii de
la nivel naţional au declarat că au vizitat cel o dată pe an un obiectiv de
patrimoniu. Iar, la întrebarea cine sunt, de fapt, vizitatorii obiectivelor de
patrimoniu imobil, Barometrul Cultural răspunde printr-un profil schematic:
vizitatorul mediu este de gen feminin, cu vârsta între 50 şi 64 de ani, cu
nivel de educaţie mediu şi un venit pe gospodărie peste nivelul mediu net.
Dar contradicţiile cele mai
evidente apar în cazul percepţiilor despre patrimoniul imaterial, adică despre
tradiţiile populare. 90% dintre români consideră că tradiţiile şi obiceiurile
ocupă un loc important în societatea românească, 82% cred că respectarea lor
ajută la construirea lor, dar 50% cred, de asemenea, că ele împiedică
dezvoltarea societăţii. E vorba de tensiunea dintre vechi şi nou, dintre nevoia
de conservare şi cea de modernizare, crede Anda Becuţ-Marinescu, iar Vintilă
Mihăilescu adaugă: Asta e, de fapt,
realitatea. Avem un cult binemeritat al tradiţiilor, dar, de fapt, cultul
modernităţii bate cultul tradiţiilor. Ceea ce este absolut firesc. Să nu vă aşteptaţi
că, dacă mergeţi într-o comună şi vreţi să faceţi tradiţiile locale să
reînflorească, toată lumea se va arăta entuziasmată. Oamenii vor fi, eventual,
politicoşi, dar o să înjure în barbă şi nu vor face nimic în sensul ăsta.
Cultul modernizării şi al tradiţiilor se cam bat cap în cap. În timp, în
viitor, ele pot să conveargă. Dar trebuie să fim conştienţi de premiza
susţinută de datele din acest barometru.
De
asemenea, politicile culturale, dar şi strategiile publice de comunicare,
trebuie să ţină seamă de acest portret generic al românilor la o sută de ani de
la Marea Unire.