Tag: Ilinca Stoenica

  • Eurostat: Rumänen gehören zu den leidenschaftlichsten Bergwanderern Europas

    Eurostat: Rumänen gehören zu den leidenschaftlichsten Bergwanderern Europas

    Die Karpaten bieten Resorts, Ruheplätze und Berghütten in Senken, am Fu‎ße der Berge oder auf dem Gipfel, Entspannung für alle, die körperliche Anstrengung mit der Entspannung verbinden möchten. Das ist der Grund, warum gerade im Sommer, aber auch im Winter, die Bergpfade von vielen Wanderern und Kletterern durchkämmt werden. Die meisten jedoch die Wildheit vor, zum Nachteil des Komforts, den Hotels oder Pensionen bieten. Zu den begeisterten Bergwanderern gehört auch Ilinca Stoenică, zugelassene Bergführerin, Absolventin der Fakultät für Tourismusgeographie. In der Online-Community der Gleichgesinnten ist sie als Munțomama“ (Bergmama“) bekannt, nach dem Namen des Blogs, den sie seit vielen Jahren betreibt. Als Mutter von drei Jungen, von denen der kleinste noch ein Baby ist, flö‎ßte Ilinca ihren Kindern von klein auf die Liebe zum Wandern ein. Genauso ist auch sie aufgewachsen. Deshalb wei‎ß sie, wie wichtig es ist, sich von Kindheit auf mit den Bergen anzufreunden. Das ist auch Teil ihres erzieherischen Vorhabens auf ihrem Blog. Ilinca Stoenică:



    Ein Kind sollte anfangen, in die Natur raus zu gehen, vielleicht nicht unbedingt von Geburt an mit seinen Eltern die Berge zu besteigen. Dies bedeutet nicht, dass Eltern ihr neugeborenes Baby in gefährliche Bereiche bringen oder Gefahren aussetzen müssen, aber Ausflüge in die Natur kann man in jedem Alter machen. Was die Erziehung angeht, da kenne ich keine bessere oder selbstverständlichere Schule als die Natur. Nicht nur für die körperliche Entwicklung ist diese von wesentlicher Bedeutung, obwohl jeder in Bezug auf die Natur an Bewegung, körperliche Verfassung und Gesundheit denkt. Das ist auch wichtig, aber in der Natur entwickelt man eine Menge kognitiver und emotionaler Eigenschaften: kognitive, weil man mit vielen Problemen konfrontiert wird, die man selbst lösen muss, man muss improvisieren, was viele Kinder noch nicht können, aber auch emotionale, denn dadurch steigt die Strapazierfähigkeit und die Fähigkeit, mit anderen Freundschaften zu schlie‎ßen. Man sagt ohnehin, dass Freundschaften, die in den Bergen geschlossen werden, ein Leben lang bestehen bleiben.“




    In Rumänien aber handelt es sich bei den meisten Initiativen zur bergbezogenen Erziehung, wie sie Ilinca ihren Kindern zugutekommen lässt, um private Initiativen.



    Derzeit gibt es in Rumänien keine kohärente Bildungspolitik zur Naturerziehung. Es gibt kleine private Initiativen wie meine und andere. Es gibt nicht viele. Es gab Diskussionen, an denen sowohl Bergbegeisterte als auch Lehrer teilgenommen haben, über die Einführung eines Schulfaches namens »Erziehung in der Natur«. Aber alles blieb im Raum hängen, weil der Lehrplan ohnehin sehr belastend ist, und für eine neue Disziplin braucht man qualifizierte Lehrer. Aber wer bildet sie aus und wer bereitet sie vor? Es ist ein Teufelskreis. Aber zumindest in der Woche »Die Schule anders« kann man Wichtiges in der Natur unternehmen, was für Kinder von Bedeutung ist.“




    Unter diesen Umständen hat das europäische Statistikamt Eurostat Ende letzten Jahres eine erfreuliche, aber etwas überraschende Rangliste veröffentlicht: Die Slowaken und die Rumänen sind die leidenschaftlichsten Bergwanderer unter den Bürgern der EU-Mitgliedstaaten. Im Jahr 2016 waren die Berge einer der Hauptanziehungspunkte für 13% der Privatreisen von EU-Bürgern. Am leidenschaftlichsten waren die Bürger der Slowakei. 25% ihrer Reisen waren mit einem Ausflug in die Berge verbunden. Dann folgen die Rumänen — 24% ihrer Reisen gingen in die Berge. An folgenden Stellen standen die Bürger Frankreichs und Italiens mit jeweils 19%. Ilinca Stoenică glaubt, das für diese Rangliste einige Nuancen erforderlich sind.



    Ich kann keinen Bezug zu der Realität vor Ort finden. Es gibt zwei Aspekte. Erstens hat die Anzahl der Wanderer in den Bergen offensichtlich deutlich zugenommen. Darüber hinaus hat man begonnen, geführte Wanderungen zu veranstalten. Somit ist der Appetit auf Wanderungen in der Natur gestiegen. Das Angebot an angemessener Ausrüstung ist heute viel breiter. Zu der Zeit, als ich mit dem Bergbesteigen anfing, war es schwieriger als jetzt, hochwertige technische Ausrüstung zu bekommen. Ich spreche einschlie‎ßlich über wasserdichte Jacken von guter Qualität. Jetzt gibt es dieses Problem nicht mehr.“




    Gerade wegen des erhöhten Interesses an Bergwanderungen lohnt es sich, dieses Thema genauer zu erforschen, glaubt Ilinca Stoenică.



    In Rumänien gibt es keine zentralisierten Statistiken, was Bergtourismus anbelangt. Bergtourismus als solches ist in Statistiken sehr schwer zu erfassen, da Touristen, die auf Bergwanderungen gehen, dies selbstständig tun. Sie kommen selber für den Transport auf, haben ihr eigenes Zelt, und deshalb ist es sehr schwer, sie zu erfassen. Wenn sie nicht in einer Unterkunftsanlage übernachten, die Statistiken erstellt und weiterleitet, wenn sie nicht in einen Nationalpark oder ein Schutzgebiet gelangen, in dem Eintrittskarten verkauft werden, werden sie in keine Statistiken eingetragen. Tatsächlich gibt es eine Menge Leute, die aus diesen Statistiken völlig herausfallen. Meiner Meinung nach stammen viele der hier enthaltenen Zahlen von den Unterkünften, wo beispielsweise die Skifahrer im Winter übernachten, und beziehen sich auf die Anzahl der Übernachtungen oder die Anzahl der gebuchten Betten durch Urlauber, die sich in den Skigebieten aufhalten. In der Tat muss man unterscheiden, ob man einfach mal ins Gebirge fährt oder ob man die Berge auch tatsächlich besteigt. Die Rangliste ist für uns sehr ehrenhaft und ich möchte ihre Bedeutung nicht herunterspielen. Aber auf Ebene der Berufsverbände wie die Rumänische Gesellschaft der Bergleader und Bergführer versucht man, andere Statistiken zu erstellen, die näher an der Realität liegen, obwohl es schwierig ist, alle Personen, die selbstständig den Berg besteigen, in einer Statistik zu erfassen.“




    Nicht nur Rumänen wandern in den rumänischen Karpaten, sondern auch viele Ausländer, darunter auch Slowaken, die Spitzenreiter in der Rangliste der Bergliebhaber. Ilinca Stoenică:



    Im Sommer grü‎ßt man einander auf dem Bergkamm im Făgăraş-Gebirge nicht einmal mehr auf Rumänisch. Drei Viertel der Leute, denen man dort begegnet, sind Ausländer und stammen aus Nachbarländern. Es sind viele Tschechen, Slowaken und Polen, die zu uns kommen, weil Rumänien etwas noch zu bieten hat: die wilde Natur. Die Wanderrouten sind die meiste Zeit nicht gesperrt, und man kann sein Zelt recht nach Belieben aufstellen, mit Ausnahme der Schutzgebiete, in denen Einschränkungen gelten.“




    Bis zur Erstellung von genaueren Statistiken und zur Entwicklung der bergbezogenen Erziehung steht es den Rumänen und Ausländern frei, die Wildnis der Karpaten zu genie‎ßen, aber auch zu schützen.

  • Românii, printre europenii cei mai pasionaţi de drumeţiile montane

    Românii, printre europenii cei mai pasionaţi de drumeţiile montane

    Vestită pentru
    pitorescul peisajelor naturale și pentru sălbăticia zonelor sale verzi, România
    își datorează mare parte din această celebritate munților. Arcul carpatic care
    traversează țara chiar prin centru de la nord la vest oferă iubitorilor de
    munte o mare diversitate de modalități de a-și satisface pasiunea: de la trasee
    ușoare, prin păduri răcoroase, la ascensiuni dificile pe stânci și creste
    lipsite de vegetație. De asemenea, stațiunile, locurile de popas și cabanele
    amplasate în depresiuni, la poalele munților sau pe vârf oferă și relaxare
    celor care vor să îmbine efortul fizic cu destinderea. De aceea, vara, mai
    ales, dar și iarna, traseele montane sunt străbătute de mulți așa-numiți
    montagnarzi sau munțomani care preferă, totuși, sălbăticia, confortului oferit
    de hoteluri sau pensiuni. Printre aceștia se numără și Ilinca Stoenică, ghid
    montan autorizat, absoventă a Facultății de Geografia Turismului, cunoscută în
    mediul online drept Munțomama, după numele blogului pe care-l administrează
    de mai mulți ani. Mamă a trei băieți, dintre care cel mai mic e încă bebeluș,
    Ilinca le-a insuflat copiilor dragostea pentru drumeții de la o vârstă fragedă,
    exact așa cum a fost și ea crescută. De aceea, știe cât de important este ca
    apropierea de munte să se facă din copilărie, iar în asta constă și o parte a
    demersului ei educativ de pe blog.

    Ilinca Stoenică: Un copil ar trebui să
    înceapă să iasă în natură, poate nu neapărat să urce munții cu părinții, de la
    naștere. Asta nu înseamnă că părinții ar trebui să-și ducă bebelușul nou-născut
    în zone periculoase sau expuse la primejdii, dar ieșiri în natură se pot face
    de la orice vârstă. În privința educației, școală mai bună sau mai firească ca
    natura eu nu știu să existe. Este esențială nu doar pentru dezvoltatea fizică,
    deși toată lumea se gândește la mișcare, la condiția fizică și la sănătate când
    se referă la natură. Contează și asta, dar, în natură, te dezvolți foarte mult
    și din punct de vedere cognitiv și emoțional: cognitiv, căci ești pus față în
    față cu o sumedenie de probleme pe care trebuie să le rezolvi singur,
    improvizând, lucru pe care mulți copii nu știu să-l facă, dar şi emoțional,
    căci crește toleranța la frustrare și abilitatea de a lega relații cu ceilalți.
    De altfel, se spune că prieteniile legate pe munte durează o viață întreagă.


    În România, însă, cele mai multe inițiative privind educația montană, așa
    cum este și cea a Ilincăi, sunt inițiative particulare. Nu există în acest
    moment, în România, o politică educațională coerentă privind educația pentru
    natură. Există mici inițiative particulare, cum e și a mea, dar și a altora. Nu
    sunt multe. Au fost discuții la care au participat atât oamenii de munte, cât
    și profesorii pentru introducerea unei discipline școlare denumite Educație în
    natură. Dar totul a rămas în aer întrucât programa e oricum foarte încărcată, iar
    pentru o disciplină separată ai nevoie de profesori calificați. Dar cine-i
    califică și cine-i pregătește? E un cerc vicios. Dar măcar în cadrul ieșirilor
    din timpul săptămânii Școala Altfel se pot face lucruri importante în natură,
    care să conteze pentru copii.


    În aceste condiții, la finele anului trecut Eurostat (Oficiul European de
    Statistică) dădea publicității un clasament îmbucurător, dar oarecum
    surprinzător: slovacii şi românii sunt cei mai
    pasionaţi de excursiile montane, din rândul cetăţenilor statelor membre ale
    Uniunii Europene. În 2016, munţii au reprezentat una dintre principalele
    atracţii în 13% din călătoriile personale efectuate de rezidenţii UE. Cei mai
    pasionaţi au fost cetăţenii din Slovacia, 25% din excursiile lor au implicat
    vizitarea munților, urmați de cei din România care în 24% dintre călătoriile
    lor au fost la munte. Pe următoarele locuri, s-au aflat cetățenii din Franţa şi
    Italia, cu 19% din excursii petrecute pe munte. Pentru Ilinca Stoenică, sunt
    necesare anumite nuanțări privind acest top. Nu prea îl pot corela cu realitatea din
    teren. Sunt două aspecte. În primul rând, în mod clar, pe munți a crescut
    numărul persoanelor care fac drumeții. În plus, au început să se organizeze
    tururi ghidate și astfel, s-a deschis și mai mult apetitul pentru drumeții în
    natură. Accesul la echipament adecvat e mult mai mare. Pe vremea când am început
    eu ascensiunile era mai greu să-ți procuri echipament tehnic de calitate ca
    acum. Mă refer inclusiv la geci impermeabile de bună calitate. Acum nu mai
    există această problemă.


    Tocmai
    datorită creșterii interesului pentru drumețiile montane, subiectul merită
    cercetat cu mai multă precizie, crede Ilinca Stoenică: În România, nu există
    nicăieri o statistică centralizată la nivel de turism montan. Turismul montan
    în sine e ceva foarte greu de prins în statistici întrucât turiștii care merg
    pe munte, merg pe cont propriu. Își asigură singuri transportul, cortul e al
    lor și, de aceea, sunt foarte greu de înregistrat. Dacă nu se cazează într-o
    unitate de cazare care face statistici și le transmite mai departe, dacă nu
    intră într-un Parc Național sau într-o arie protejată unde se percep bilete de
    intrare, nu vor intra în statistici. De fapt sunt foarte multe persoane care
    eludează total aceste statistici. În opinia mea, mare parte din cifrele incluse
    aici provin de la unitățile unde sunt cazați cei care vin la schi, de pildă,
    iarna, și se referă la numărul de înnoptări sau la numărul de paturi al celor
    cazați în stațiuni. De fapt, trebuie făcută diferența dintre a merge la munte
    și a merge pe munte. Topul este
    foarte onorant pentru noi și nu vreau să-i minimalizez importanța. Dar, la
    nivelul asociațiilor profesionale, cum ar fi Societatea Ghizilor și Liderilor
    Montani din România, se încearcă obținerea unor alte statistici mai apropiate
    de realitate, deși este greu să-i prinzi într-o statistică pe toți cei care
    pleacă individual pe munte.




    Și nu doar români fac drumeții în Carpații românești,
    ci și foarte mulți străini, inclusiv slovaci, liderii clasamentului
    montagnarzilor. Ilinca Stoenică: Vara, pe creasta Făgărașului, nici nu te
    mai saluți în română. Trei sferturi din cei întâlniți acolo sunt străini și
    provin din țările oarecum învecinate. Sunt mulțI cehi, slovaci, polonezi care
    vin la noi pentru ceea ce România are încă: sălbăticia naturii. Traseele nu
    sunt restricționate și ai oarecum acces liber la montarea cortului, cu excepția
    arealelor protejate unde există restricții în acest sens.


    Aşadar, până la
    clarificarea statisticilor şi dezvoltarea educaţiei montane, românilor şi
    străinilor le rămâne să se bucure de, dar să şi protejeze, sălbăticia
    Carpaţilor.