Radio România Internațional

Tag: Inalta Curte de Casatie si Justitie

  • Mineriada din iunie, 32 de ani

    Mineriada din iunie, 32 de ani

    După
    mai bine de trei decenii, România nu reuşeşte să clarifice cel mai negru episod
    al istoriei sale post-comuniste. Sunt
    trei ani de când     Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis returnarea
    dosarului aşa-numitei Mineriade din 13-15 iunie 1990, pentru refacerea
    rechizitoriului, pe care l-a considerat nelegal. În 2017, procurorii militari
    finalizaseră cercetările. Ei au trimis în judecată 14 persoane. Vedetele
    lotului erau fostul preşedinte Ion Iliescu, azi nonagenar, premierul de la acea
    vreme, Petre Roman, adjunctul acestuia, Gelu Voican-Voiculescu, şi directorul
    din epocă al SRI, Virgil Măgureanu. Potrivit anchetatorilor, ei ar fi organizat
    şi coordonat direct atacul împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii,
    din centrul Bucureştiului, care îşi exprimau un mod paşnic opiniile politice,
    în contradicţie cu ale majorităţii ce forma puterea politică din acel moment.


    Pe 20 mai 1990, la cinci
    luni de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, fostul său
    ministru din anii 70, Ion Iliescu, perceput ca lider al Revoluţiei, fusese,
    practic, plebiscitat, câştigand primele alegeri prezidenţiale libere cu circa
    85% din voturi. Partidul sau, o combinaţie eterogenă de revoluţionari autentici
    si comunişti de mâna a doua, îşi adjudecase, la rându-i, două treimi din locurile
    din Parlament. Piaţa Universităţii, ocupată încă din aprilie de studenţi şi
    proclamată zonă liberă de neocomunism, se golise, deja, fiindcă manifestanţii
    acceptaseră severul verdict al urnelor. Unde odinioară fuseseră zeci de mii de
    oameni exuberanţi si non-violenţi, rămăseseră doar câteva zeci de grevişti ai
    foamei, parcă incapabili să-şi continue viaţa în afara Pieţei. Evacuarea lor de
    către Poliţie, în noaptea de 13 iunie, s-a făcut cu o forţă disproporţionată,
    ce a evocat represiunea din zilele Revoluţiei. Nici azi nu e clar dacă aceia
    care, a doua zi, au reacţionat ducând lupte de strada cu poliţia şi ocupând
    sediile ministerului de Interne şi Televiziunii publice, aveau realmente vreo
    legatură cu Piaţa. Iliescu si oamenii lui i-au calificat drept legionari
    (extrema dreapta interbelică) şi, deşi armata restabilise deja ordinea, au
    chemat populaţia sa salveze democraţia in pericol.


    Minerii din Valea Jiului le-au urmat îndemnul. Doar două zile, 14 si 15 iunie, au stăpânit
    aceştia Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient cât să
    lase în urma lor 1.300 de răniţi, peste o mie de oameni reţinuţi abuziv şi cel
    puţin şase morţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi
    ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie care impunea
    României să continue investigaţiile în acest dosar,
    iar fostul procuror general, Laura
    Codruţa Koveşi, recunoştea că ancheta privind mineriada a fost una dintre cele
    mai mari neîmpliniri din întreaga istorie a Ministerului Public.


  • Discuţii despre reformarea justiţiei

    Discuţii despre reformarea justiţiei

    Independența justiției este și trebuie să rămână un principiu de la care nimeni să nu se abată – a declarat, miercuri, președintele Klaus Iohannis, la prezentarea raportului de activitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe 2020. În urmă cu un an, șeful statului aprecia că societatea a fost alături de magistraţi şi a dat un răspuns pe măsură la încercările de subordonare faţă de politic la care a fost supusă justiția din România. Acum, președintele reiterează că sistemul de justiţie are nevoie de mai multe reforme, care să fie în linie cu recomandările europene.

    Klaus Iohannis: În anul 2020, cetăţenii şi-au exprimat fără echivoc, prin vot, opţiunea pentru reforme şi consolidarea principiilor statului de drept. În acest context, reanalizarea Legilor justiţiei nu mai poate fi amânată. Am încredere că în perioada următoare, cadrul care reglementează activitatea justiţiei din România va redeveni unul predictibil, în acord cu standardele unui stat european.

    Klaus Iohannis a punctat că 2020 a fost un an dificil pentru toate instituţiile statului, fiind nevoie de idei, soluţii noi şi practici inovatoare. Criza generată de pandemia de COVID-19 a impus un răspuns urgent, inclusiv din partea sistemului judiciar, astfel încât au fost accelerate procesele de digitalizare, a mai spus şeful statului. El a subliniat, totodată, că Sunt necesare dezbateri ample în Parlament la care să participe nu doar reprezentanţii profesiilor implicate în actul de justiţie, ci şi reprezentanţi ai mediului universitar sau profesionişti din domeniul drepturilor omului. Îmi exprim speranţa că în urma acestui dialog vor fi corectate intervenţiile legislative controversate din ultimii ani şi vor fi adoptate soluţii adaptate noilor realităţi juridice şi sociale.


    La rândul său, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătoarea Corina Corbu, a spus că în pandemie, colegii său au soluţionat mai multe dosare decât în 2019, deşi s-au confruntat cu lipsa spaţiului, volumul mare de muncă şi problema pensionării.

    Corina Corbu: Calitatea de judecător la Înalta Curte nu este o poziţie comodă. Încărcătura psiho-emoţională, necesitatea păstrării în mod permanent al celui mai înalt nivel de pregătire profesională, acceptarea posibilităţii exprimării unor poziţii critice, uneori vehemente, în spaţiul public sunt inerente acestei înalte demnităţi. Problema pensionării judecătorilor Instanţei Supreme rămâne pentru mine un motiv de tristeţe. Înalta Curte pierde judecători prin pensionare la vârsta la care pe plan mondial se consideră că abia dobândeşti înţelepciunea şi rafinamentul juridice care sunt necesare pentru a judeca în ultimă instanţă, în cadrul unei jurisdicţii supreme.

    Președinta Instanței Supreme a mai afirmat că îşi doreşte pentru acest an o Instanţa Supremă mai modernă, mai eficientă şi mai deschisă către nevoile cetăţeanului. De asemenea, oficilul și-a exprimat dorința ca instituţiile statului să fie mai deschise faţă de problemele justiţiei.

  • Preşedintele Senatului, achitat

    Preşedintele Senatului, achitat

    Înalta Curte de
    Casaţie şi Justiţie l-a achitat, definitiv, luni, pe preşedintele Senatului român, Călin Popescu-Tăriceanu, în
    dosarul în care acesta era acuzat de mărturie mincinoasă, un dosar în care sunt
    judecate mai multe persoane, având tangenţă cu presa, mediul de afaceri şi zona
    politică. Un complet de cinci judecători de la Instanţa supremă a respins
    apelul iniţiat de Direcţia Naţionlală Anticorupţie. Decizia a fost luată cu
    majoritatea de voturi a celor cinci membri ai completului. A existat şi o
    opinie separată a unuia dintre judecători, în sensul admiterii apelului DNA şi
    trimiterii dosarului spre rejudecare.


    În acest dosar, liderul Senatului fusese
    achitat în primă instanţă, în mai 2018. Atunci judecătorii au schimbat
    încadrarea juridică din mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului în
    acuzația simplă de mărturie mincinoasă, pentru care l-au achitat. Procurorii
    anticorupție ceruseră o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu executare pentru
    Călin Popescu Tăriceanu.Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut apel, în
    noiembrie 2018, în dosarul în care Tăriceanu a fost achitat în primă instanţă, de
    atunci judecarea fiind amânată de mai multe ori.


    Preşedintele Senatului fusese
    acuzat de procurorii DNA că a minţit în declaraţiile date ca martor în dosarul
    unei presupuse retrocedării ilegale a unor suprafeţe din Pădurea Snagov şi a
    fermei Băneasa – ambele în apropiere de Bucureşti – către prinţul Paul Philippe al României.
    Conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Tăriceanu a făcut sub jurământ,
    declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la aspecte esenţiale ale
    cauzei asupra cărora a fost întrebat şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu
    împrejurări esenţiale, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea tragerii
    la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în dosarul trimis în judecată.


    Procurorii afirmau că Tăriceanu a susţinut în mod nereal că nu a avut
    cunoştinţă despre retrocedarea către Paul Philippe al României a unor suprafeţe
    de teren în Băneasa (fosta fermă
    regală) şi Snagov, nici despre implicarea inculpaţilor cetăţenii israelieni Tal
    Silberstein, Beny Steinmetz, Moshe Agavi şi a altor persoane în procedurile de
    retrocedare şi nici despre actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri.


    Într-o
    primă reacţie după aflarea sentinţei, Călin Popescu-Tăriceanu a spus că bucuria
    sa este umbrită de faptul că ar fi foarte mulţi alţi oameni care au fost sau
    sunt în aceeaşi situaţie şi nu şi-au încheiat încă procesele. Preşedintele
    Senatului mai este acuzat de
    procurorii anticorupție într-un alt dosar pentru luare de mită în valoare de
    800.000 de euro, dar Senatul a amânat de mai multe ori ridicarea imunității
    sale parlamentare.

  • Gong final în „Gala Bute”

    Gong final în „Gala Bute”

    Pentru Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării în Guvernul
    de dreapta de la Bucureşti din perioada 2008 – 2012, problemele judiciare s-au
    acutizat odată cu sentinţa definitivă din dosarul cunoscut sub numele Gala
    Bute    . Ea fost condamnată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la
    Bucureşti la şase ani de închisoare cu executare şi la plata a trei milioane de
    euro, ca despăgubiri. Udrea, trimisă în judecată în aprilie 2015, a fost găsită
    vinovată pentru luare de mită şi abuz în serviciu. În dosar au mai fost
    anchetaţi, între alţii, un fost preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel
    Obreja, condamnat la cinci ani cu executare, şi un ex-ministru al Economiei,
    Ion Ariton, achitat. Procurorii i-au acuzat că au folosit ilegal fonduri
    publice pentru finanţarea unei gale de box la care a participat fostul campion
    mondial Lucian Bute. Ceilalţi inculpaţi din dosar care şi-au recunoscut faptele
    au primit pedepse cu suspendare.


    După aflarea sentinţei, Udrea a declarat că
    sunt judecători şi procurori care execută ordinele şi comenzile
    generalilor SRI    . Pentru Udrea, e revenirea la un vechi refren în care SRI,
    inamicul său preferat, o hăituieşte de zor, iar ea, curată ca lacrima, e
    sacrificată pe altarul Justiţiei aservite. Dosarul, pe de altă parte, aminteşte
    de ce Udrea, în zilele sale de maximă potenţă decizională, era considerată
    femeia fatală a politicii româneşti. Relaţia specială pe care a avut-o cu
    fostul preşedinte Traian Băsescu a fost trambulina care a ajutat-o să ajungă
    până la înălţimea funcţiei de ministru. Analiştii politici, la unison, apreciau
    că aceasta, datorită trecerii pe care o avea la fostul preşedinte, era chiar
    numărul unu în Guvern, înaintea docilului premier Emil Boc, într-o perioadă în
    care România a dat piept cu criza economico-financiară.


    În perioada aceea, 2008
    – 2012, presa de la Bucureşti scria constant şi despre influenţa uriaşă pe care
    Udrea o avea prin funcţia deţinută în garnitura executivă, fiindcă portofoliul
    Dezvoltării gestiona foarte multe fonduri. Tot presa vremii nota că în pixul ei
    stăteau o mulţime de proiecte, inclusiv de mare anvergură, şi că deciziile sale
    erau favorabile, în genere, aleşilor locali care-i erau şi colegi în PDL, între
    timp dispărut. Cum dispărută este din politică, în anii din urmă, şi Elena
    Udrea, retrasă, sub ameninţarea acestei sentinţe, în îndepărtata Costa Rica,
    unde aspiră la statutul de refugiat politic. Poliţiştii români au solicitat
    emiterea unui mandat european de arestare şi a unei cereri de urmărire
    internaţională pe numele său. Aparent, un destin nedrept pentru cea care,
    recent, într-un interviu acordat unei cunoscute publicaţii din ţară, susţinea
    că a făcut mai mult decât au făcut 99% dintre politicienii români.

  • Scandal în jurul DNA

    Scandal în jurul DNA

    Mult apreciata pe plan internaţional
    Direcţie Naţională Anticorupţie este în epicentrul unui nou scandal de
    proporţii marca România. Într-o emisiune televizată, fostul deputat
    social-democrat Vlad Cosma, condamnat în primă instanţă la cinci ani de
    închisoare, a lansat în spaţiul public o serie de acuzaţii gravissime împotriva
    unor procurori ai DNA din judeţul Prahova (sud). A susţinut că respectivii
    oameni ai legii i-ar fi cerut să planteze probe într-un dosar care
    îi viza pe fostul premier al PSD, Victor Ponta, şi pe omul de afaceri Sebastian
    Ghiţă, fugit în Serbia. Vlad Cosma a pus la dispoziţie înregistrări audio.

    În
    replică, într-o conferinţă de presă, procurorul-şef al DNA Ploieşti, Lucian
    Onea, a declarat că în instituţia pe care o conduce nu au fost niciodată
    falsificate probe şi nici nu au fost făcute înţelegeri ilicite cu inculpaţii. Imediat
    după apariţia acuzaţiilor, Inspecţia Judiciară din România s-a sesizat din
    oficiu şi a anunţat că va face verificări prealabile pentru a stabili dacă
    există indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare. Iar, Secţia de
    urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
    Casaţie şi Justiţie efectuează, şi ea, cercetări în urma unei plângeri
    formulate după difuzarea înregistrărilor de la DNA Ploieşti.

    Mai mult, reprezentanţii societăţii civile din
    Consiliul Superior al Magistraturii, Romeo Chelariu şi Victor Alistar,
    consideră că cea mai grea lovitură dată independenţei Justiţiei ar fi
    muşamalizarea acestui caz de gravă corupere a atribuţiilor judiciare, precum şi
    lipsa unor măsuri de corecţii de sistem,     potrivit lor, acest caz nefiind
    singular în justiţia română. Ca în orice scandal, şi de această dată, părerile
    de pe tuşă sunt radical opuse! Pe de o parte, există tabăra celor profund
    îngrijoraţi de practicile de tipul celor descrise de fostul deputat Vlad Cosma.
    Nu sunt puţini cei care vorbesc de existenţa unui aşa-numit stat paralel
    ilegitim    , care în ciuda ultimelor alegeri legislative ce i-au desemnat
    câştigători pe social-democraţi, ar încerca să preia controlul politic,
    inclusiv prin fabricarea de dosare. În plus, dacă alegaţiile privind activitatea de la DNA
    Prahova sunt adevărate, unii cred că s-ar putea vorbi de elemente de poliţie
    politică.

    De aceea, sunt voci în PSD care spun că procurorul-şef al DNA, Laura
    Codruţa Kövesi, ar trebui să plece din fruntea instituţiei. Din cealaltă tabără
    fac parte, desigur, susţinătorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ei neagă
    vehement existenţa statului paralel şi pun afirmaţiile fostului
    deputat Vlad Cosma pe seama unei dorinţe de compromitere a procurorilor şi a
    ofiţerilor de poliţie care, luptând împotriva corupţiei, au deranjat interesele
    ilegale ale unor oameni politici şi de afaceri. Informaţiile respective nu
    trebuie să fie subiectul unor dezbateri politice – spun reprezentanţii opoziţiei
    de dreapta de la Bucureşti. Dar, dacă se dovedesc adevărate, evident, toate
    instituţiile care au atribuţii în domeniu trebuie să îşi îndeplinească misiunea
    constituţională şi legală.

  • UE despre legile justiţiei din România

    UE despre legile justiţiei din România

    Preşedintele
    Klaus Iohannis a discutat, miercuri, cu responsabilii comunitari în primul rând
    despre funcţionarea statului de drept, temă care preocupă clasa politică şi opinia
    publică din ţară. Independenţa justiţiei este intangibilă – a afirmat,
    categoric, şeful statului. După întâlnirea cu preşedintele Comisiei Europene,
    Jean-Claude Juncker, el a declarat că problemele referitoare la legile
    justiţiei şi la codurile penale trebuie rezolvate în România, fără a aştepta
    soluţii din afara ţării: Sunt hotărât şi convins că voi
    reuşi ca aceste discuţii să se termine cu legi, care vor fi în varianta cea mai
    bună, legi care pot fi folosite practic. Dar cel mai important obiectiv al meu
    rămâne acelaşi: independenţa justiţiei româneşti este intangibilă, este o
    chestiune pentru care mă voi implica total şi voi face tot, absolut tot ce
    poate să facă un preşedinte pentru a păstra lucrurile aşa.

    La rându-i,
    şeful Executivului comunitar a apreciat că sistemul judiciar din România
    funcţionează şi că nu se poate spune că Bucureştiul ar nesocoti statul de
    drept, cât timp deciziile Curţii Constituţionale sunt respectate. Dar, a
    avertizat Juncker, este inacceptabil ca România să facă paşi înapoi pe acest
    drum. De respectarea acestor principii, a repetat el, depind şi ridicarea Mecanismului
    de Cooperare şi Verificare (MCV), prin care Bruxellesul monitorizează
    progresele şi restanţele justiţiei din România încă de la admiterea în UE, în
    2007, şi primirea în Spaţiul Schengen, refuzată Bucureştiului de cancelarii
    occidentale influente, ce acuză tocmai corupţia persistentă din administraţia
    românească. Românii nu merită să fie trataţi ca europeni de mâna a doua.
    Pentru mine, România şi românii sunt în centrul vieţii europene şi voi continua
    să fac toate eforturile pentru a atinge acest obiectiv     – a conchis Juncker.

    Declaraţiile sale survin după ce atât ambasadele a şapte membri apuseni ai
    Uniunii, cât şi Comisia însăşi şi-au exprimat preocuparea faţă de modificarea
    legilor justiţiei. Aceasta a fost virulent contestată, în Parlamentul de la Bucureşti,
    de opoziţia de dreapta, iar în stradă, vreme de un an, de sute de mii de
    manifestanţi, care se tem ca guvernanţii PSD-ALDE încearcă să-şi subordoneze
    magistraţii şi să stopeze lupta anticorupţie. În replică, reprezentanţii coaliţiei
    guvernamentale spun că modificările pun în acord legile justiţiei cu sentinţe
    ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, unde România e frecvent reclamată
    pentru erorile din instanţe şi abuzurile din penitenciare, precum şi cu decizii
    anterioare ale Curţii Constituţionale a României. În ianuarie, totuşi, sesizaţi de Înalta Curte de Casaţie
    şi Justiţie şi de liberali, în opoziţie, tocmai judecătorii constituţionali au temperat
    elanul reformator al Puterii şi au decis că unele modificări aduse
    organizării judiciare şi statutului
    magistraţilor sunt neconstituţionale.