Radio România Internațional

Tag: inchisori

  • Măsuri alternative la efectuarea pedepselor cu închisoarea

    Măsuri alternative la efectuarea pedepselor cu închisoarea

    Acum câteva zile, Departamentul de Stat al SUA
    a dat publicităţii raportul său anual privitor la practicile din domeniul
    drepturilor omului. România nu a fost ocolită de critici legate inclusiv de condiţiile
    din închisori şi centre de detenţie, supra-aglomerate şi nerespectând
    standardele stabilite de Consiliul Europei. De altfel, în lipsa unor măsuri de
    remediere a situaţiei, forul de la Strasbourg a ameninţat Bucureştiul cu amenzi
    consistente, pe care contribuabilii români nu sunt deloc încântaţi să le
    achite. În consecinţă, anul trecut, în România a fost adoptată o lege prin care
    este redusă pedeapsa cu închisoarea pentru persoanele aflate în condiţii
    necorespunzătoare. Conform prevederilor acesteia, pentru fiecare 30 de zile
    petrecute în condiţii necorespunzătoare cu începere din 2012, deţinuţii pot
    beneficia de 6 zile considerate ca executate.

    Măsurile decidenţilor de la
    Bucureşti nu se opresc doar aici! Luni, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor
    a avizat favorabil un proiect de act normativ privind măsurile alternative de
    executare a pedepselor, care, din start fie spus, nu se aplică celor care au
    comis infracţiuni cu violenţă, recidiviştilor sau persoanelor condamnate pentru
    trafic de influenţă, luare şi dare de mită. Potrivit proiectului, cei
    condamnaţi la maximum 5 ani de detenţie şi care au efectuat o cincime din
    pedeapsă ar putea beneficia de arest la domiciliu sau doar în timpul săptămânii
    la domiciliu, iar în zilele de sâmbătă şi duminică într-un centru de detenţie. Alte două propuneri adoptate
    de Comisia juridică prevăd reducerea perioadei de detenţie cu câte 20 de zile
    pentru fiecare lucrare ştiinţifică scrisă în închisoare şi executarea pedepsei
    la domiciliu pentru cei care primesc condamnări mai mici de un an. Deputatul PSD Eugen Nicolicea, preşedinte al Comisiei: Dacă judecătorul a
    stabilit că pedeapsa respectivă este sub un an, înseamnă că a stabilit că
    gravitatea faptei respective este foarte mică. Înseamnă că infracţiunea
    respectivă nu a avut un grad de pericol social suficient de mare ca să-i dea o
    pedeapsă mai mare. Dacă dă pedeapsă mare, evident că nu beneficiază.     Opoziţia
    de dreapta, prin vocea deputatului USR, Stelian Ion, este, în schimb,
    nemulţumită: Trebuie să ne gândim şi la persoanele
    cinstite din această ţară, care multe dintre ele simt o frustrare când văd că
    cei condamnaţi pentru infracţiuni beneficiază de un tratament atât de lejer. Pe
    de altă parte, infractorii sunt încurajaţi, indirect sau poate chiar direct, de
    această relaxare pentru a comite pe viitor fapte, ştiind că vor beneficia de o
    asemenea clemenţă din partea legiuitorului.     Votul final aparţine plenului Camerei Deputaţilor, for
    decizional.

  • Legislaţia privind sistemul penitenciar

    Legislaţia privind sistemul penitenciar

    Autorităţile
    de la Bucureşti caută soluţii pentru a imbunătăţii
    situaţia din închisori pentru a evita noi sancţiuni de la Curtea Europeană a
    Drepturilor Omului (CEDO) din cauza condiţiilor de detenţie. Anul trecut,
    amenzile s-au ridicat la 1,6 milioane de euro. La sfârşitul lunii ianuarie, Guvernul PSD-ALDE
    adopta o controversată ordonanţă de urgenţă privind graţierea, motivând că gradul de ocupare în inchisori este
    foarte mare, iar proiectul
    prevedea graţierea integrală a pedepselor de până la cinci ani, nu şi în cazul
    recidiviştilor.     Decizia a stârnit cele mai ample proteste
    de strada în România de la căderea comunismului in 1989 şi a atras critici
    interne şi externe. În urma
    manifestaţiilor, guvernanţii au renunţat la aceste schimbări.

    Recent, problema din
    penintenciarele româneşti revine în atenţie. Senatul a
    adoptat, luni, un proiect de modificare a legii privind executarea pedepselor.
    Acesta prevede că deţinuţii care stau în condiţii necorespunzătoare vor
    beneficia de o reducere a pedepselor cu 3 zile pe lună, spaţiul necorespunzător
    de detenţie fiind considerat ca fiind mai mic de 4 metri pătraţi de persoană.
    Proiectul, care face parte dintr-un pachet iniţiat de guvernul român pentru a evita
    o noua sancţiune la CEDO, a fost votat de toate partidele. Senatorul PNL, Alina Gorghiu
    menţiona că astfel România face o jumătate de pas în faţă în soluţionarea unei
    probleme de fond. Alina Gorghiu: Dacă
    nu vom discuta de fiecare dată despre construcţia penitenciarelor pe care
    guvernul le ia în calcul, dacă nu vom lua în serios măsura brăţărilor
    electronice, dacă nu vom ajunge să spunem foarte clar că recursul în compensare
    nu va rezolva problema igienei din celulele în care stau deţinuţii şi nici nu
    rezolvă problema reinserţiei sociale, care este ce mai mare hibă a sistemului
    penitenciar românesc, atunci înseamnă că nu rezolvăm problema de fond.

    În
    opinia senatorului PSD, Şerban Nicolae, situaţia din penitenciare
    rămâne o problemă reală, chiar dacă fenomenul infracţional este în scădere.
    Şerban Nicolae: În urmă cu 15
    ani, numărul deţinuţilor aflaţi în penitenciarele din România era de 56.000. În
    prezent, mai sunt 28.000, deci fără o lege a graţierii, fără alte măsuri
    specifice, fără un recurs compensatoriu, fără brăţări sau măsuri alternative de
    execuare a pedepsei, ci doar pe ce avem acum ca procedură judiciară în materie
    de executre a pedepselor, numărul de deţinuţi în penitenciarele din România a
    scăzut la jumătate.     Proiectul de lege adoptat de senatorii urmează să ajungă la Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz.

  • Starea penitenciarelor din România

    Starea penitenciarelor din România

    Dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea
    nivelului de trai al românilor se fac şi printr-o luptă acerbă împotriva corupţiei, iar cei
    vinovaţi trebuie pedepsiţi inclusiv prin privare de libertate. Ca peste tot,
    penitenciarele din ţară nu sunt, însă, populate numai de politicieni sau de
    oameni de afaceri corupţi, ci şi de simpli cetăţeni care nu au înţeles că legea
    e mai presus de ei şi au comis fapte reprobabile sancţionate proporţional cu
    gravitatea acestora. În cazul tuturor, încarcerarea – al cărei scop este
    îndreptarea, urmată de reintegrarea socială ulterioară – nu trebuie confundată, însă, cu
    exterminarea. Or, în închisorile din România, există foarte multe spaţii
    insalubre, iar deţinuţii trebuie să le întreţină.

    În unele din penitenciare, este
    apă caldă o dată la 2 zile. Nu există farmacii şi cum legea nu permite
    achiziţionarea de stocuri, durează câteva zile până se acordă medicaţia
    necesară unei persoane bolnave. În condiţiile în care suprafaţa legală
    prevăzută unui deţinut român este sub normele europene, supraaglomerarea a
    atins pragul de aproape 145%, iar pentru remedierea situaţiei ar fi nevoie de 8.500 de noi locuri de detenţie.

    La bilanţul Administraţiei Naţionale a
    Penitenciarelor, şeful instituţiei, Marius Vulpe, a explicat că, în perioada
    următoare, există bani doar pentru amenajarea a mai puţin de 10% din necesarul
    de noi locuri de încarcerareîn diverse penitenciare din ţară. Marius Vulpe: Principalele două penitenciare pentru care avem alocate sume pentru
    studii de fezabilitate sunt Caracal şi Berceni. După aceea, sunt trei
    penitenciare: Deva, Codlea şi Giurgiu, unde vom crea noi locuri de detenţie şi
    vom moderniza la Deva. În plus, mai avem patru locaţii, unde, din fonduri
    norvegiene, vom crea noi locuri de deţinere, dar sigur nu în acest an. În acest
    an doar demarăm lucrările la Vaslui, Baia Mare, Târgu Mureş şi Codlea.

    Pe
    lângă îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie, un rol important în combaterea
    supraaglomerării îl are şi recuperarea condamnaţilor. Recidiva este de 38%. În
    închisori există programe pentru reintegrare, dar aceasta trebuie făcută în
    societate. Dacă deţinutul, în secunda în care iese din penitenciar, nu primeşte
    sprijin din partea comunităţii în vederea găsirii unui loc de muncă, toate
    eforturile din închisoare se termină încă din momentul ieşirii pe poarta
    acesteia. Acestea fiind spuse, recent, Guvernul român a trimis în Parlament un
    proiect de lege privind graţierea, privită ca una din modalităţile de
    combatere a supraaglomerării.
    Totodată, premierul Sorin Grindeanu a anunţat că Executivul va solicita
    Comisiei Europene fonduri pentru renovare şi îmbunătăţirea vieţii din
    penitenciare.

    În aşteptarea ameliorării situaţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la
    Strasbourg continuă să aplice amenzi României din cauza condiţiilor de
    detenţie. Anul trecut, acestea s-au ridicat la 1,6 milioane de euro.

  • Problemele sistemului penitenciar

    Problemele sistemului penitenciar

    Angajaţii din penitenciarele româneşti au început, de luni, pe termen nelimitat, acţiuni de protest în toată ţara. Ei cer, între altele, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, eliminarea inechităţilor salariale şi reducerea deficitului de personal în sistem, estimat la aproximativ opt mii de persoane. Administraţia Naţională a Penitenciarelor are 15 mii de posturi, din care sunt ocupate doar 12 mii, iar necesarul ar fi de 20 de mii de lucrători.



    Sindicaliştii ameninţă că vor refuza să mai stea peste program, ceea ce, în opinia lor, ar duce la blocarea activităţii în închisori. Preşedintele Federaţiei sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), Florin Şchiopu, a anunţat, luni, după o întâlnire cu ministrul justiţiei, Raluca Prună, că negocierile au eşuat şi că protestele vor continua. Prună a spus că o parte din revendicările angaţilor din sistemul penitenciar sunt analizate de guvern. Este regretabil că în România se adoptă legi înainte să se vadă dacă este asigurată resursa financiară şi cea umană, a spus Raluca Prună.



    Conducerea ANP a anunţat că a luat act de revendicările organizaţiilor sindicale din sistem, însă atrage atenţia că angajaţii nu pot recurge la greve sau întreruperi voluntare ale activităţii, dar pot organiza forme de protest în condiţiile legii. In plus, Administraţia penitenciarelor a precizat că în prezent lucrătorilor din sistem li se acordă salarizarea stabilită prin acte normative aprobate în concordanţă cu grilele specifice acestei categorii. Administraţia Naţională a Penitenciarelor menţionează că a dispus măsuri administrative şi organizatorice legale care să evite depăşirea plafonului de 180 de ore suplimentare.



    Acţiunile angajaţilor din închisori survin după protestele zgomotoase din vară ale deţinutilor, nemulţumiţi de supraaglomerarea din celule şi de serviciile medicale oferite. Detinutii au cerut să participe la activităţi lucrative, să le fie micşorată perioada de detenţie şi termenele de eliberare condiţionată. In vara, ministrul justiţiei declara că situaţia din sistemul penitenciar e una sistemică şi gravă de mai bine de 20 de ani.



    Raluca Prună a declarat atunci că remedierea acestei situatii este o prioritate a mandatului său. La începutul lunii iulie, Ministerul Justiţiei a anunţat că a adoptat împreună cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor un plan de măsuri privind accesul la muncă, completarea personalului medical, igienizarea spaţiilor şi asigurarea serviciilor stomatologice pentru deţinuţi. .Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat în mai multe rânduri România să plătească despăgubiri unor condamnaţi pentru condiţiile improprii din închisori.

  • Femei condamnate de regimul comunist din România

    Femei condamnate de regimul comunist din România

    La rezistenţa anticomunistă din România au luat parte, cu devotament şi curaj, şi multe femei. Fie că-şi susţineau soţii, fraţii sau taţii implicaţi în mişcările de rezistenţă, fie că transmiteau mesaje către lumea liberă din Occident, multe dintre cazurile de femei deţinute în închisorile comuniste au rămas necunoscute. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Ambasada Marii Britanii la Bucureşti şi-au propus să investigheze şi să scoată la lumină personalităţile feminine care au participat la lupta împotriva unui regim ilegitim, represiv şi criminal. Confruntarea cu alte surse din memorialistică şi lucrări de specialitate face fişele matricole penale ale deţinutelor cea mai concludentă probă a experienţei lor traumatizante, încheiate adesea cu decesul acestora.



    Constantin Vasilescu, cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, explică importanţa acestor documente: Fişa matricolă penală este, practic, un soi de jurnal de călătorie” care însoţea fiecare deţinut politic prin spaţiul concentraţionar. De fapt, un astfel de document conţinea informaţiile de bază: numele şi prenumele deţinutului, data exactă a naşterii, locul naşterii, adresa domiciliului, momentul arestării, condamnarea, încadrarea penală, pentitenciarele prin care a trecut, şi alte lucruri care, pentru cei interesaţi de această cercetare, sunt foarte importante. Am plecat de la aceste date pentru a obţine o analiză cantitativă validă, pe de o parte, dar şi o perspectivă de ansamblu la fel de solidă. Aceste documente pot să aibă şi chiar au anumite lacune. Un astfel de document nu este infailibil, ca de altfel majoritatea documentelor eliberate de Securitate înainte de 1989. Mă refer la faptul că o astfel de fişă matricolă penală ar putea să conţină date contradictorii, uneori chiar eronate, din cauza faptului că cei care le întocmeau îşi exersau mâna, de multe ori, fiind ucenici într-ale represiunii, la vremea respectivă. Iar acesta era un punct de plecare: întocmirea unei fişe matricole penale pentru un duşman al poporului”.”




    Rapoartele întocmite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc fac referire la originea socială a femeilor condamnate. Majoritatea proveneau din mediul rural, aceasta fiind considerată o consecinţă firească a situaţiei societăţii româneşti a acelor ani. Cele mai multe dintre deţinute aveau studii elementare şi primare, existând foarte puţine cazuri de femei arestate cu studii liceale sau universitare. 2860 de deţinute din cele 3802 cazuri investigate nu aveau, la momentul arestării, nicio afiliere politică, Într-un procentaj mult mai mic, erau femei afiliate mişcării legionare, partidelor istorice sau grupului etnic german. În ceea ce priveşte încadrarea penală a cazurilor investigate, majoritatea femeilor au fost închise în urma unor sentinţe definitive. Cele mai multe au fost arestate la penitenciarul Jilava, ulterior condamnării executându-şi pedepsele în penitenciarele de la Mislea, Miercurea Ciuc, Bucureşti, Arad şi Oradea.


    Constantin Vasilescu: Din cei 76 de mii de deţinuţi din baza de date a institutului, 3802 sunt femei. Este un număr redus, comparativ cu cel al bărbaţilor. Însă, din punctul nostru de vedere, asta nu înseamnă sub nicio formă că femeile ar fi fost mai puţin curajoase decât bărbaţii în contestarea totalitarismului sau că ar fi fost mai puţin dispuse la sacrificiu. Acest raport procentual este, în mare, o reflectare a realităţilor sociale din acea vreme. Bărbaţii dominau într-o manieră cvasi-totală procesul decizional şi aspectele care ţineau de politică. De asemenea, acest număr nu indică faptul că femeile ar fi suferit mai puţin în această perioadă. Aproape pentru fiecare bărbat închis a existat o bunică, o mamă, o soră, o prietenă sau o soţie care, de obicei, a făcut tot posibilul pentru a-l ajuta. În cazul celor dispăruţi de la domiciliu, mai ales în cazul partizanilor, femeile erau cele care înfruntau descinderile Securităţii, femeile erau cele care absorbeau violenţele arbitrare. Nu în ultimul rând, aş dori să subliniez că acest număr, 3802, nu este nicidecum unul definitiv, ci reprezintă numărul minim documentat.”




    Începând cu 1965, multe dintre arestările de natură politică au fost camuflate sub aşa-zisele infracţiuni de drept comun sau prin integrări forţate în unităţi de observaţie şi tratament psihiatric, acestea din urmă reprezentând una dintre cele mai brutale forme ale represiunii comuniste. Cele 3802 cazuri de femei deţinute în închisorile comuniste se poate chiar multiplica în momentul în care cercetarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc va avansa.


    Constantin Vasilescu, despre necesitatea unui raport complex: Finalitatea acestui demers va fi un volum, un dicţionar dedicat femeilor din spaţiul concentraţionar românesc, care sperăm că va apărea chiar anul acesta. Acest album va fi precedat de un studiu introductiv foarte consistent, care ar putea fi considerat el însuşi un volum în volum, fiindcă munca de interpretare şi de sinteză este cel puţin la fel de importantă. Studiul introductiv va fi structurat într-o asemenea manieră încât să acopere problema delicată a spaţiului concentraţional feminin. În el se va explica în amănunt metodologia, se vor prezenta şi analiza în mod ştiinţific aspecte şi statistici de gen, va fi prezentat şi analizat cadrul legislativ al represiunii, centrele de detenţie destinate femeilor, încadrările, traiectorii individuale şi alte date de acest fel.”



    Multe alte fişe matricole penale ale altor femei victime ale represiunii comuniste sunt încă rătăcite în secţiunea destinată deţinuţilor de drept comun de la Jilava.

  • Scriitori în închisori

    Scriitori în închisori

    În ultimul an, pas cu pas, o adevarată academie a infractorilor a început să se dezvolte în închisorile din România. Elitele aflate după gratii şi-au descoperit, brusc, dar deloc surprinzător, interesul faţă de scris. De la politicieni — miniştri, parlamentari ori primari — la potenţi oameni de afaceri, de la foşti magistraţi la personaje din lumea sportului, mulţi au profitat, şi continuă s-o facă, de portiţa pe care legea o lasă deschisă.



    Legea 254/2013 le oferă deţinuţilor posibilitatea de a-şi reduce perioada de detenţie cu 30 de zile, în cazul elaborării unei lucrări ştiinţifice publicate sau realizării unei inovaţii brevetate. Numai că actul normativ este permisiv în faţa perseverenţei locatarilor de lux ai închisorilor, mulţi dintre ei ajunşi scriitori prolifici. Legea nu doar că permite abuzul, ci chiar îl încurajează, fiindcă reducerea pedepsei se aplică pentru fiecare carte scrisă, a cărei valoare academică stă doar în ştampila unei edituri autorizate. Suspicinile privind apariţia unei noi branşe, cea a aşa-numiţilor scriitori-fantomă, sunt cât se poate de fireşti, pentru că mulţi dintre deţinuţi au dat dovadă, în perioada premergătoare arestului, de sărăcie în idei, vocabular şi cunoştinte elementare de gramatică.



    Această spectaculoasă metamorfoză, la care se adaugă faptul că numărul cărţilor care au văzut lumina tiparului a crescut exponenţial, a ridicat multe sprâncene. Nu doar în arena publică, ci şi printre responsabilii din Justiţie. Chiar ministrul Raluca Prună a declarat că are multe semne de întrebare în privinţa caracterului ştiinţific al acestor tomuri. “Fac o analiză foarte serioasă şi doresc, împreună cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, să văd cum s-a aplicat această procedură şi, dacă voi constata că ea s-a aplicat defectuos sau cu încălcarea legii, nu voi fi deloc timidă”, a precizat Prună.



    Potrivit acesteia, din 2007 până-n 2010 a fost scrisă o singură astfel de lucrare, în perioada 2011-2013, 20, pentru ca, în 2015, numărul să ajungă la peste 330. Totuşi, pare-se, lucrurile se vor schimba. Fiindcă o iniţiativă legislativă pentru modificarea legii privind executarea pedepselor aflată, deja, la Senat prevede abrogarea controversatului articol din lege. Aceasta pentru că – susţin iniţiatorii – actuala lege stimulează impostura şi permite fentarea pedepselor privative de libertate, iar simpla activitate de creaţie în penitenciar nu garantează că atitudinea antisocială a persoanei se va schimba. Rămâne de văzut câţi şi câte cărţi vor mai scrie, spre ce zone cultural-artistice îşi vor îndrepta atenţia VIP-urile închisorilor şi, mai ales, ce alte chichiţe vor căuta pentru reducerea pedepselor.

  • Retrospectiva săptămânii 4.10 – 10.10.2015

    Retrospectiva săptămânii 4.10 – 10.10.2015

    România, solidară în criza refugiaţilor



    România nu se
    confruntă cu o criză a refugiaţilor. Faţă de 900 de cereri de azil în 2014,
    anul acesta s-au înregistrat cu doar 44 în plus. Chiar şi aşa, în
    eventualitatea sosirii de migranţi, au fost pregătite, deja, 1 mie de locuri de
    găzduire. Cât despre legislaţia naţională privind asistenţa acordată celor care
    se refugiază în Europa din calea războaielor, sărăciei sau persecuţiilor,
    aceasta trebuie actualizată, pentru că situaţa este nesatisfăcătoare. Şeful
    executivului, Victor Ponta: Încă avem în vigoare o prevedere
    din anul 2006 prin care alocăm pentru toate cheltuielile privind un refugiat
    politic suma de 3 lei pe zi, iar pentru cheltuielile sale personale, suma de 60
    de bani. Guvernul, Ministerul de Finanţe vor încerca să actualizeze aceste
    sume, pentru că nivelul lor este nu doar nesatisfăcător, ci şi insultător.
    Trebuie revăzut, de asemenea, accesul la serviciile de sănătate, în condiţiile
    introducerii cardului de sănătate, şi la educaţie, şcoli şi facultăţi din România
    solicitând documente şcolare de la refugiaţi care au şcoala sau primăria sau
    universitatea distruse în bombardamente, ceea ce evident duce la
    imposibilitatea accesului la educaţie. La fel, în ceea ce
    priveşte condiţiile de cazare.     România
    promite solidaritate – a mai spus premierul Ponta, precizând că Guvernul va
    sprijini pe termen scurt şi mediu acordarea de sprijin financiar şi logistic ţărilor
    care găzduiesc, deja, refugiaţi, în special Turcia şi Iordania.



    România şi NATO



    Prezent joi, la Bruxelles, la
    reuniunea Consiliului Nord-Atlantic în format de miniştri ai Apărării,
    ministrul român Mircea Duşa le-a solicitat partenerilor aliaţi să ia măsuri
    concrete de consolidare a securităţii în Marea Neagră. El a declarat că este nevoie de
    asigurarea prezenţei navale NATO în bazinul maritim. Mircea Duşa: Am
    precizat că strategia maritimă şi în special strategia pe Marea Neagră, pentru
    noi, este foarte importantă. Am precizat, de asemenea, faptul că capabilităţile
    de descurajare ale NATO nu trebuie să fie regionale, ci trebuie să privească apărarea
    tuturor flancurilor, fie că este vorba de flancul estic, fie de cel sudic.     Anterior, la Sevilla,
    în Spania, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a participat la Conferinţa
    ‘2015 Multinational Ballistic Missile Defence’, organizată de Agenţia SUA pentru Apărare
    împotriva Rachetelor Balistice. Cu acest prilej,
    şeful diplomaţiei de la Bucureşti a precizat, din nou, că sistemul american
    antirachetă amplasat la Deveselu, bază din sudul României care va deveni
    operaţională până la sfârşitul acestui an, este
    exclusiv defensiv. Se urmăreşte consolidarea apărării colective, sarcină
    fundamentală a NATO, precum şi descurajarea oricăror atacuri balistice. În vizită la Bucureşti, adjunctul secretarului american
    de stat, Frank Rose, a anunţat, la rândul său, că SUA, NATO şi România se
    consultă, în prezent, pentru a se asigura că baza de la Deveselu este bine
    protejată de mai multe tipuri de ameninţări, inclusiv teroriste.



    Închisori CIA în România? O nouă comisie



    Comisia de
    Apărare a Senatului de la Bucureşti a solicitat, luni, conducerii acestui for
    înfiinţarea unei noi comisii parlamentare privind prezenţa unor presupuse
    închisori CIA pe teritoriul României. Totodată, Biroului Permanent i se mai
    cere să solicite oficial desecretizarea documentelor care vizează ţara noastră
    cuprinse în raportul Senatului SUA referitoare la tehnicile de interogare ale
    CIA. Solicitarea vine ca urmare a întâlnirii pe care senatorii au avut-o cu
    membrii Comisiei Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne din Parlamentul
    European, for care investighează noile informaţii ce plasează România printre
    ţările suspectate că au găzduit centre de detenţie CIA. O comisie similară a
    funcţionat în Senat între 2006-2008, care, însă, nu a găsit niciun element care
    să ateste prezenţa unor astfel de închisori în Romania în care au fost deţinuţi
    suspecţi de terorism.



    Economia românească, peste aşteptări



    Fondul Monetar Internaţional şi-a revizuit considerabil, marţi, estimările
    privind avansul Produsului Intern Brut al României pentru acest an şi anul
    viitor. Potrivit celui mai nou raport ‘World Economic Outlook’, PIB-ul României
    ar urma să crească cu 3,4% în acest an şi cu 3,9% în 2016, faţă de 2,7%,
    respectiv 2,9%, cât estimase în primăvară. Pe de altă parte, în raportul său asupra stabilităţii
    financiare, Banca Naţională notează că, pentru România, nu există, în prezent,
    riscuri sistemice severe, în pofida incertitudinilor legate de evoluţiile
    economice externe şi de pericolul revenirii unor politici economice interne
    neadecvate. Potrivit guvernatorului Mugur Isărescu, datoria publică a României
    este sustenabilă, dar creşterea continuă a ponderii datoriei publice în PIB
    poate deveni periculoasă. În lipsa stabilităţii
    financiare, economia de piaţă nu poate funcţiona corect şi eficient, iar
    relaxarea fiscală devine o păcăleală. Pe de o parte sunt reduse
    impozitele, dar pe de alta intervine taxarea prin inflaţie, depreciere şi
    arierate.



    Cazul
    Volkswagen în România


    Statul român intenţionează să dea în judecată grupul Volkswagenpentru recuperarea
    prejudiciului creat prin vânzarea a peste 100 de mii de maşini care ar avea
    emisii mai mari decât cele declarate. Ministrul mediului, Graţiela Gavrilescu,
    a precizat că este vorba de peste 30 de milioane de euro, reprezentând
    contravaloarea unui timbru de mediu mai mic. La calcularea daunelor s-a ţinut cont că
    taxa auto a fost plătită de cumpărători pentru motorizare Euro 5, deşi maşina
    era în realitate de categorie Euro 4. Proprietarii de bună-credinţă care şi-au
    achiziţionat un asemenea automobil nu vor avea de suferit – a mai dat asigurări
    ministrul Graţiela Gavrilescu.

  • Precizări privind închisorile secrete CIA

    Precizări privind închisorile secrete CIA

    CIA a utilizat metode “brutale”, de multe ori “ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terrorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute, este concluzia raportului privind tehnicile de interogare ale Agenţiei în închisori secrete din Europa şi Asia, făcut public săptămâna trecută de Senatul american.



    În versiunea publică a raportului sunt secretizate o serie de informatii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale Agentiei CIA, scrie Washington Post, care însă adaugă că anumite detalii din document permit decodarea acestor centre de detenţie. Astfel, conform publicaţiei amintite, România, alături de Polonia, Lituania, Afganistan şi Thailanda, apare pe lista ţărilor unde CIA ar fi interogat prizonieri suspectaţi de terrorism în perioada 2002 – 2009.



    În plus, o parte dintre suspecţi, care în prezent se află la Guantanamo, susţin că ar fi fost interogaţi în România, iar unul a facut chiar o plângere la CEDO.



    Bucureştiul s-a grăbit să răspundă acuzaţiilor. Raportul CIA nu conţine referiri la România, iar autorităţile române nu deţin niciun fel de probe din care să rezulte că pe teritoriul ţării au existat centre de detenţie ale CIA sau că aeroporturile româneşti ar fi fost utilizate pentru transportul sau detenţia unor prizonieri suspectaţi de acte de terorism, a precizat MAE într-un comunicat.



    De asemenea, nu există dovezi legate de cazuri în care persoane sau agenţii străine oficiale au fost implicate pe teritoriul României în acţiuni de privare de libertate sau transport ilegal de deţinuţi. Diplomaţia de la Bucureşti precizează că România, stat membru al UE şi al NATO, se disociază şi respinge vehement astfel de practici, indiferent de circumstanţe. Pe de altă parte, MAE reaminteşte că au fost făcute demersuri în scopul verificării informaţiilor respective, o comisie parlamentară de anchetă fiind instituită în 2005.




    Adoptat de Senat în 2008, raportul a arătat că, în România, nu au fost identificate elemente privind existenţa unor baze secrete americane, centre de detenţie sau zboruri neautorizate ale CIA destinate transportului sau detenţiei unor prizonieri suspectaţi de acte de terorism.



    În plus, pentru eliminarea suspiciunilor care incriminează România, autorităţile au declanşat o altă anchetă judiciară, aflată în derulare. Parteneriatul Strategic cu SUA este şi rămâne unul puternic, iar bazele colaborării cu Washingtonul în cadrul acţiunilor antiteroriste sunt solide, întemeiate pe obiective comune, pe respectarea dreptului internaţional, în vederea unui răspuns prompt la ameninţările emergente, concluzionează MAE.

  • Controvese după raportul Senatului american

    Controvese după raportul Senatului american

    După publicarea, miercuri, a raportului senatorial privind tehnicile de interogare ale CIA în închisori secrete din Europa şi Asia, au apărut numeroase comentarii. Concluziile raportului califică aceste tehnici, folosite in timpul mandatului presedintelui republican, George W Bush, drept ineficiente, mai dure decât recunoscuse iniţial CIA şi fără să fi condus la colectarea unor date care să împiedice alte atacuri teroriste.



    Încercând să răspundă la acuzaţii, şeful CIA, John Brennan, a admis că instituţia sa a făcut greşeli, dar a apărat utilitatea programului de interogare a prizonierilor, chiar dacă acesta a presupus folosirea brutalităţilor şi a unor tehnici de tortură; Agenţia consideră ca rezultatele operaţiunilor sunt mai importante decat modul de operare şi dă ca exemplu capturarea liderului Al Qaeda, Osama Bin Laden, in mai 2011.



    Criticii Agenţiei contestă, însă, informaţiile prezentate de CIA. Ei susţin inclusiv că prinderea teroristului numărul 1 al lumii nu s-ar fi datorat tehnicilor de interogare şi că prizonierii din custodia CIA supuşi torturilor au făcut toate eforturile posibile pentru a oculta identitatea curierului care a condus la capturarea lui Bin Laden. Preşedintele Obama a condamnat folosirea torturii de către Agenţie, spunând că metodele detaliate în raport sunt contrare valorilor americane.



    Potrivit corespondedntului Radio Romania la Washington, versiunea publică a raportului mai arată că, în unele cazuri, CIA a oferit milioane de dolari unor oficialităţi pentru a permite deschiderea unor închisori secrete CIA pe teritoriul ţărilor lor, dar nu numeşte niciuna dintre ţările gazdă.



    Cotidianul “The Washington Post” scrie, însă, că, în varianta secreta a raportului, ar fi menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania, Afganistan, Thailanda, desemnate doar prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept locaţie de detenţie neagră, iar pentru Polonia este folosit albastrul. Fostul preşedinte polonez, Aleksander Kwasniewski, a recunoscut, recent, că CIA a avut o închisoare secretă pe teritoriul ţării, unde îi interoga pe suspecţii de terorism.



    La Bucureşti, întrebat de presă despre interpretarea dată de “Washington Post”, preşedintele României din acea perioadă, Ion Iliescu, a răspuns că nu are cunoştinţă de aşa ceva şi că, în mandatul său, nu s-a întâlnit cu această problemă.



    România a fost acuzată, în două rapoarte ale Consiliului Europei şi al Human Rights Watch că a permis găzduirea, pe teritoriul său, a unor astfel de închisori secrete. O comisie a Senatului de la Bucureşti ajungea, însă, în 2006, la concluzia, cităm, că nu se poate confirma existenţa centrelor CIA în România.

  • Terorismul internaţional şi închisorile CIA

    Terorismul internaţional şi închisorile CIA

    Când dosarul părea definitiv clasat, Parlamentul European a cerut României şi altor 12 state membre ale UE să redeschidă ancheta privind închisorile CIA de pe teritoriul lor.



    Într-o rezoluţie votată în plenul legislativului comunitar, europarlamentarii cer, în premieră, şi audierea miniştrilor care aveau acces la informaţiile pe această temă. Semnatarii rezoluţiei se declară dezamăgiţi de tăcerea de până acum a Bucureştiului şi acuză autoritatile române ca acoperă Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite. Pentru precizie, Bucureştiul oficial nu a păstrat, de fapt, tăcerea.



    Reprezentanţi ai guvernelor succesive, fostul şi actualul şef al statului, Ion Iliescu şi, repectiv, Traian Băsescu, au negat în mod consecvent existenţa pe teritoriul României a închisorilor secrete în care agenţii americani ar fi anchetat, sub tortură, suspecţi de terorism. Aceeaşi a fost şi concluzia cercetărilor întreprinse de o comisie specială, creată de Parlamentul de la Bucureşti.



    Actualul premier, Victor Ponta, a mărturisit, la rându-i, că nu ştie despre ce închisori e vorba. Iar ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat ca Bucureştiul va examina cu atentie rezoluţia adoptată de Parlamentul European. El a subliniat că rezoluţia este, de fapt, un document politic şi nu are un conţinut juridic obligatoriu. Corlăţean a reamintit că în România s-a întreprins deja o anchetă extrem de amănunţită şi de transparentă.



    Numeroasele audieri şi documente verificate s-au soldat cu aceeaşi concluzie: existenţa aşa-numitelor închisori murdare e nedemonstrabilă. Analişti neutri afirmă că România e o falsă ţintă, iar suspiciunile s-ar datora doar faptului că Bucureştiul s-a raliat coaliţiei internaţionale antiteroriste imediat după antentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite.



    Acum, cuvântul tuturor oficialilor români e pus în balanţă cu afirmaţiile unui prezumptiv terorist. Considerat unul dintre liderii reţelei Al-Qaeda, sirianul Muhammad al-Nashiri susţine ca a fost torturat într-o închisoare secretă a CIA din România. Faptele pentru care este suspectată România ar data din 2003, iar programul CIA ar fi fost închis trei ani mai târziu — afirmă un raport publicat la începutul anului de organizaţia neguvernamentala americană Open Society Justice. Potrivit aceluiaşi raport, România a fost doar o haltă folosita de CIA în drum spre destinaţia finală, închisoarea de înaltă securitate de la Guantanamo.



    Dezbaterile promit să se prelungească, fiindcă, dincolo de subiectul strict al închisorilor, este firesc ca democraţiile să se interogheze mereu care sunt limitele acţiunilor şi mijloacelor antiteroriste şi dacă libertatea poate fi apărată cu metode brevetate de adversarii ei.