Radio România Internațional

Tag: indicatie geografica protejata

  • Specialitatea românească „Sardeluță marinată”, aprobată de Comisia Europeană

    Specialitatea românească „Sardeluță marinată”, aprobată de Comisia Europeană

    Uniunea Europeană recunoaște originea românească a unui produs pescăresc: este vorba despre cunoscuta “sardeluță marinată”.

    Produsul este obţinut prin marinarea şprotului și pot rezulta trei varietăţi diferite în funcţie de marinata folosită.
    După adăugarea vinului, uleiului de floarea soarelui sau a uleiului amestecat cu ardei iute la şprotul marinat şi după ce este aromat cu diferite ingrediente, produsul capătă gusturi distincte, cu calităţi organoleptice specifice.

    Rețeta tradițională cuprinde următoarele ingrediente pentru marinarea peștelui: sare neiodată, oțet de vin, vin alb, zahăr, ulei de floarea-soarelui, boia dulce, ardei iute, boabe de piper negru, frunze de dafin, piper întreg și semințe de coriandru.

    Denumirea produsului indică specificul materiei prime – şprotul fără cap şi eviscerat – şi modul de preparare, adică marinare.

    Această nouă denumire, „Sardeluţă marinată”, se va adăuga pe lista celor 3 617 produse deja protejate, disponibile în baza de date a Uniunii Europene.

    România are recunoscute şi protejate 13 produse la nivel european, dintre care 11 cu Indicaţie Geografică Protejată.

    Printre acestea: Magiunul de prune de Topoloveni, Salamul de Sibiu, Scrumbia afumată de Dunăre, Telemeaua de Sibiu, Cârnaţii de Pleşcoi sau celebra Plăcintă dobrogeană.

    Avem si un produs cu Denumire de Origine Protejată, respectiv Telemea de Ibăneşti şi un alt produs cu Specialitate Tradiţională Garantată – Salată tradiţională cu icre de crap.

    Alte produse identificate pentru o posibilă înregistrare la nivel european sunt: Brânza de burduf de Bran, Gemul de rubarbă, Salamul de Nădlac, Şunca ardelenească sau Cârnaţii olteneşti.

    Ca parte a sistemului Uniunea Europeană de drepturi de proprietate intelectuală, denumirile produselor înregistrate ca indicații geografice sunt protejate din punct de vedere juridic împotriva imitațiilor și a utilizării necorespunzătoare în Uniunea Europeană și în țări terțe în care a fost semnat un acord de protecție specific.

  • “Salinate de Turda” – al 13-lea produs românesc recunoscut şi înregistrat la nivel european

    “Salinate de Turda” – al 13-lea produs românesc recunoscut şi înregistrat la nivel european

    Salinatele de Turda sunt preparate din carne afumate şi uscate, obţinute prin procesul de sărare umedă cu saramură naturală, în amestec cu zaharuri, condimente şi culturi lactice. Ele se comercializează sub denumiri diferite, în funcţie de partea anatomică a carcasei de porc care reprezintă materia primă şi anume: ceafă, cotlet, piept sau pulpă de porc. La afumare, care durează între cinci şi şapte zile, este folosit lemnul de fag. Urmează apoi o etapă de maturare-uscare timp de 20 până la 28 de zile. Pentru ca un produs să poată purta această marcă, toate etapele procesului de producţie trebuie să se desfăşoare în aria geografică delimitată, respectiv municipiul Turda şi comunele: Mihai Viteazu, Tureni şi Ploscoş, din judeţul Cluj.

    Ministerul Agriculturii menţionează că legătura produselor din carne Salinate de Turda cu regiunea de producţie vine din îndelungata tradiţie a locuitorilor din zonă, care folosesc metoda de conservare prin saramurarea şi afumarea cărnii, în perioadele de iarnă, după tăierea porcului, fapt cunoscut din vremuri străvechi.

    Procesul de sărare umedă prin utilizarea murătorii pentru conservarea cărnii se realizează cu saramura recoltată din fântânile cu apă sărată din zona Miceşti, Valea Florilor, Valea Sărată Turda. Ceea ce distinge acest produs de altele similare este faptul că prin metodele naturale de saramurare, condimentare şi maturare, în condiţii controlate de umiditate şi temperatură, se păstrează frăgezimea şi suculenţa cărnii.

    Pentru a fi siguri că aţi cumpărat un produs autentic şi nu unul contrafăcut, e bine de ştiut că salinatele de Turda au culoarea roşu închis la exterior şi un aspect uniform dacă sunt făcute din pulpă de porc, sau roşu-deschis, în cazul pieptului de porc. Ceafa prezintă o culoare roşiatică cu un uşor aspect marmorat, iar cotletul este roşu închis, fără grăsime în compoziţie.

    Celelalte 12 produse româneşti recunoscute şi înregistrate la nivel european sunt: Magiunul de prune de Topoloveni, Salamul de Sibiu, Novacul afumat din Ţara Bârsei, Scrumbia afumată de Dunăre, Telemeaua de Sibiu, Cârnaţii de Pleşcoi, Caşcavalul de Săveni, Salata cu icre de ştiucă de Tulcea, Telemeaua de Ibăneşti, Salata tradiţională cu icre de crap, Plăcinta dobrogeană şi Pita de Pecica.


  • Ambasadori gastronomici ai României

    Ambasadori gastronomici ai României

    Este un produs de patiserie obţinut din foi umplute cu brânză sărată, amestecată cu caş, ouă și iaurt. Foile produsului se obţin prin întinderea şi tragerea aluatului, iar odată ce sunt umplute sunt rulate, încreţite şi aşezate în formă de spirală în tăvi rotunde. Este un produs cu consistență moale, fragedă, datorită amestecului de ou și iaurt turnat deasupra, față de alte produse de acelaşi tip, care au o consistenţă crocantă cu suprafaţa uşor casantă. O altă deosebire faţă de alte produse de acelaşi tip este folosirea aluatului necongelat al foilor, aluat proaspăt pregătit pentru fiecare tavă de produs finit. Vorbim despre plăcinta dobrogeană, un produs cu notorietate în zona de sud-est a țării, dar răspândită la nivelul întregii Românii și care a primit recunoaștere și protecție la nivel european pe sistemul de calitatate Indicație Geografică Protejată (IGP).



    Demersurile au început în 2017, an în care s-a înfiinţat și Asociaţia Tradiţional Moesis cu scopul de a promova produsul tradiţional românesc şi producătorii, dar şi construcţia de identitate a produselor româneşti, atât pe pieţe interne, cât şi externe. Plăcinta Dobrogeană completează astfel lista, nu foarte lungă deocamdată, de produse alimentare românești recunoscute până în prezent pe sisteme de calitate europene. Listă care a început cu magiunul de prune Topoloveni și care mai include Salam de Sibiu, Novac afumat din Ţara Bârsei, Scrumbie de Dunăre afumată, Cârnaţi de Pleşcoi, Telemea de Sibiu, Caşcaval de Săveni, Salată cu icre de ştiucă de Tulcea și Salată tradiţională cu icre de crap – toate cu Indicaţie Geografică Protejată, alături de Telemeaua de Ibăneşti, cu Denumire de Origine Protejată (DOP).



    În sud-estul României, plăcinta dobrogeană, un produs cu tradiție de sute de ani, nu lipsește niciodată de pe masa de Anul Nou (cu răvașe sau măcar o monedă ascunsă pentru norocoșii anului ce urmează) și nici de pe cea a Duminicii Lăsatului sec de brănză, chiar înaintea începutului Postului Mare, spune Paula Vals, liderul Asociației Tradițional Moesis. Totodată, după rețeta transmisă din generație în generație, plăcinta este pregătită în Dobrogea, și nu numai, de mirese a doua zi după nuntă, pentru a arăta invitaților că știu să facă și să întindă cea mai subțire foaie de plăcintă. Detaliile birocratice arată că pașii și procedura de urmat pentru obținerea recunoașterii și protecției la nivel european pe sistemul de calitate IGP sunt cuprinse în Regulamentul UE 1151/2012 și într-un Ordin din 2015, care stabilește anumite proceduri – chestiuni tehnice pe care le-a explicat la Radio România Ștefan Pădure, președintele Asociației pentru promovarea produsului românesc:



    Regulamentele sau schemele de calitate reprezintă modalitatea prin care statele membre își pot finanța produsele în cadrul unei politici agricole comune în care tu nu poți să intervii și să susții vânzarea unor produse sau promovarea lor pe o piață unică europeană. Iată că așa se face o diferență și de aici o să ne explicăm mai multe lucruri. În primul rând, pentru a proteja și echivalențele pe regulamentele europene avem cinci regulamete care fac produse protejate: 1151 – cu indicație geografică, denumire de origine și specialitate tradițională garantată și produs montan, după care intervin regulamentele cu produsele organice, bio sau ecologice – sunt denumiri identice în funcție de țară, avem vinurile, băuturile spirtoase și băuturile aromatizate. Aceste regulamente se aplică unitar la nivelul tuturor statelor membre.



    Mai departe, există un punct B unde avem scheme de calitate naționale. Și aici regăsim în România din păcate doar două – produs tradițional și rețetă consacrată. Ele în momentul în care sunt comunicate la Comisia Europeană și respectă rigorile din Regulamentul 1305 produc aceleași efecte ca regulamentele europene, deci un produs care este pe un regulament european sau pe o schemă națională dacă a fost notificată această schemă la Bruxelles sunt echivalente. Și atunci, toate statele membre încearcă să caute cât mai multe scheme de calitate, să-și certifice cât mai multe produse naționale, pentru că, în statele membre, pentru fermieri, pentru producătorii agricoli, pentru a-i susține pe piață și a putea pune produse de valoare și menține calitatea, vii cu aceste scheme-umbrelă.



    La nivelul UE, există în prezent peste 1600 de produse cu indicație geografică protejată sau denumire de origine protejată. Italia are 317, Franța 260, Spania 204, urmate de Germania, Portugalia și Grecia cu peste 100 de produse fiecare. Iar China, o țară care nu este membră a UE, are în acest moment 99 de produse. Din nou, Ștefan Pădure, despre schemele de calitate:



    Schemele acestea de calitate cu indicații geografice sunt mai restrictive la Denumire de Origine Protejată pentru că tu trebuie să-ți iei materia primă și să desfășori toate activitățile într-un areal delimitat. Pe când la Indicație Geografică poți să aduci materia primă și din afara arealului delimitat. Noi suntem într-un spațiu, într-o globalizare și într-o europenizare în care se pierde caracterul național. În schimb, Europa a înțeles că acest caracter regional local poate fi păstrat și tocmai acest lucru se întâmplă prin schemele de calitate europene și naționale. Lucrurile sunt foarte stricte și protejate în acest moment.



    Pe lângă produse alimentare, România are înregistrate în Registrul indicațiilor geografice ale UE și băuturi spirtoase, respectiv din categoriile Rachiu de fructe, respectiv Rachiu de vin, iar la nivelul Ministerului Agriculturii sunt în derulare, de exemplu, acţiuni care vizează înregistrarea pe sisteme de calitate europene a produsului Pelin, din categoria băuturilor aromatizate.


  • Plăcinta dobrogeană, cu acte în regulă

    Plăcinta dobrogeană, cu acte în regulă

    România a câştigat în faţa Bulgariei recunoaşterea europeană cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP) a produsului ‘Plăcintă Dobrogeană’, după aproape doi ani de opoziţie din partea vecinilor de la sud de Dunăre, motivul fiind istoria comună a regiunii Dobrogea. România va primi recunoaşterea europeană prin înregistrarea produsului Plăcintă Dobrogeană cu Indicaţie geografică protejată şi publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu toate drepturile, pe termen nelimitat.



    Bulgaria va avea dreptul de a folosi denumirea pentru o perioadă de 10 ani, dar numai la nivel local, în regiunea de la sudul judeţului Constanţa şi fără recunoaştere IGP, denumire cu caractere chirilice sau latine ‘Dobrudzhanka banitsa’ deşi iniţial ceruse 15 ani. De asemenea, vecinii bulgari nu vor putea exporta produsul cu denumirea tradusă în limba română de ‘Plăcintă Dobrogeană’.



    Plăcinta dobrogeană este un produs de patiserie copt, precopt, congelat şi crud congelat obţinut din foi umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caş şi ouă. Foile produsului se obţin prin întinderea şi tragerea aluatului. Foile cu umplutură sunt rulate, încreţite şi aşezate în formă de spirală în tăvi rotunde. Greutatea produsului este între 500 şi 2.000 de grame. Gustul sărat este dat de amestecul de brânză telemea, caş, ouă şi iaurt coapte împreună cu foile din aluat nedospit.



    După atâtea precizări, este cazul să prezentăm reţeta şi modul de preparare a plăcintei dobrogene. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.



    Am menţionat că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii.



    Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat împreună cu un pahar de iaurt gros. La vreme de toamnă, plăcinta poate fi servită alături de un pahar de must iar în restul anului, împreună cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.

  • Plăcinta dobrogeană, cu acte în regulă

    Plăcinta dobrogeană, cu acte în regulă

    România a câştigat în faţa Bulgariei recunoaşterea europeană cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP) a produsului ‘Plăcintă Dobrogeană’, după aproape doi ani de opoziţie din partea vecinilor de la sud de Dunăre, motivul fiind istoria comună a regiunii Dobrogea. România va primi recunoaşterea europeană prin înregistrarea produsului Plăcintă Dobrogeană cu Indicaţie geografică protejată şi publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu toate drepturile, pe termen nelimitat.



    Bulgaria va avea dreptul de a folosi denumirea pentru o perioadă de 10 ani, dar numai la nivel local, în regiunea de la sudul judeţului Constanţa şi fără recunoaştere IGP, denumire cu caractere chirilice sau latine ‘Dobrudzhanka banitsa’ deşi iniţial ceruse 15 ani. De asemenea, vecinii bulgari nu vor putea exporta produsul cu denumirea tradusă în limba română de ‘Plăcintă Dobrogeană’.



    Plăcinta dobrogeană este un produs de patiserie copt, precopt, congelat şi crud congelat obţinut din foi umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caş şi ouă. Foile produsului se obţin prin întinderea şi tragerea aluatului. Foile cu umplutură sunt rulate, încreţite şi aşezate în formă de spirală în tăvi rotunde. Greutatea produsului este între 500 şi 2.000 de grame. Gustul sărat este dat de amestecul de brânză telemea, caş, ouă şi iaurt coapte împreună cu foile din aluat nedospit.



    După atâtea precizări, este cazul să prezentăm reţeta şi modul de preparare a plăcintei dobrogene. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.



    Am menţionat că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii.



    Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat împreună cu un pahar de iaurt gros. La vreme de toamnă, plăcinta poate fi servită alături de un pahar de must iar în restul anului, împreună cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.

  • Salata cu icre de știucă de Tulcea, produs cu indicație geografică protejată în UE

    Salata cu icre de știucă de Tulcea, produs cu indicație geografică protejată în UE

    România are 75 de produse înregistrate pe sisteme de calitate europene. Zece dintre acestea sunt din Dobrogea.


    Este vorba de 7 tipuri de vin de la cramele din Dobrogea, la care se adaugă
    scrumbia afumată de Dunăre și plăcinta dobrogeană, și – recent adăugată pe
    această listă – salata cu icre de știucă din Tulcea.


    Aceasta din urmă este în registrul Indicație Geografică Protejată.


    Ce înseamnă acest lucru, am aflat de la Ștefan Turcu, purtătorul de
    cuvânt al Reprezentanței Comisiei Europene în România:


    Înseamnă că există o
    legătură între regiunea geografică specifică și denumirea produsului. Adică, în
    cazul în care o anumită calitate, reputație sau caracteristică poate fi
    atribuită în mod esențial regiunii. Aria geografică pe care a analizat-o
    Comisia Europeană, evident se referă la județul Tulcea, care include Rezervația
    Biosferei Deltei Dunării.



    Obținerea acestei
    etichete are o importanță deosebită atât pentru producător cât și pentru
    consumatori:


    E foarte important,
    pentru că, pe de o parte, aceste Indicații Geografice Protejate permit
    consumatorilor să aibă încredere și să distingă produsele de calitate de
    celelalte iar pe de altă parte, este foarte important pentru producători,
    pentru că este un atu pe care îl au, atât pe piața din Uniunea Europeană și,
    desigur, și la export, adică în afara Uniunii Europene. În primul rând, acestea
    capătă și o etichetă specifică, care până la urmă, aduce mai mulți clienți iar
    consumatorii au garanția că consumă un produs cu adevărat autentic.



    În obținerea etichetei
    de produs cu Indicație Geografică Protejată o importanță deosebită o are și
    rețeta produsului, care trebuie să respecte anumite ingrediente și proporții:


    Această salată cu icre
    de știucă de Tulcea are o rețetă – pentru că și rețeta a fost omologată și este
    și ea protejată – trebuie să se utilizeze minimum 29% icre din care 15% să fie
    de știucă, sărate, cu bobul întreg. Și aspectul produsului este important.
    Pentru că acest aspect este conferit de consistența cremoasă și omogenă. Adică,
    sunt niște elemente foarte serioase, care au făcut Comisia Europeană să aprobe
    și această cerere de înregistrare a acestei denumiri, să facă parte din galeria
    produselor europene care sunt protejate.



    Această nouă denumire se va alătura celor 1.760 de produse alimentare
    deja protejate, la nivel european. Lista este disponibilă în baza de
    date eAmbrosia.








  • Telemeaua de Sibiu devine al şaptelea produs românesc înregistrat la Uniunea Europeană

    Telemeaua de Sibiu devine al şaptelea produs românesc înregistrat la Uniunea Europeană

    Telemeaua
    de Sibiu a primit recent aprobarea Comisiei Europene pentru a deveni produs cu
    indicație geografică protejată. Alte 6 produse
    alimentare românești sunt protejate în UE: Scrumbia de Dunăre afumată,
    Novacul afumat din Țara Bârsei, Telemeaua de Ibănești, Salamul de Sibiu,
    Cârnaţii de Pleşcoi și Magiunul de prune de Topoloveni.


    Telemeaua de Sibiu este o
    brânză obținută din lapte de oaie și preparată de mutl timp de ciobanii
    din satele aflate în apropiere, aflate într-un areal denumit Mărginimea
    Sibiului. Brânza din România aflată acum în registrul produselor cu indicaţie geografică protejată
    în Uniunea Europeană este obţinută, conform specificaţiilor din dosar, din
    lapte proaspăt de oaie, nepasteurizat. Telemeaua de Sibiu poate fi proaspătă,
    uşor sărată sau maturată, perioada de maturiare fiind de minimum 21 de zile.

    Despre importanţa obţinerii statutului de produs cu Indicaţie Geografică
    Protejată, şeful Biroului de Presă al Reprezentanţei Comisiei Europene în
    România, Ştefan Turcu: Telemeaua de Sibiu se alătură altui produs
    de Sibiu, da?, celebrul Salam de Sibiu şi altor produse în total la nivel
    european, peste 1400. Pe scurt, de acest statut special recunoscut în întreaga
    Uniune Europeană, beneficiază atât consumatorii pentru că pot să aibă încredere
    în produs, pot să distingă produsele de calitate. În acelaşi timp şi în aceeaşi
    măsură şi producătorii beneficiază de pe urma faptului că Telemeaua de Sibiu
    este un produs cu Indicaţie Geografică Protejată pentru că practic va exista
    doar o concurenţă loială şi că producătorii autentici se vor distinge de cei
    care încearcă într-un fel sau altul să imite aceste produse.


    Produsele
    cu IGP pot fi alimente, produse agricole sau vinuri. Pentru a beneficia de
    această etichetă de calitate, cel puțin una dintre etapele de producție,
    prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune. Despre
    procedura de obţinere a acestui statut şi despre protejarea unui astfel de
    produs ne vorbeşte şeful Biroului de
    Presă al Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Ştefan Turcu:

    Procedura este, în aparenţă poate, un pic mai complicată, poate dura să
    spunem şi până la un an pentru că experţii Comisiei Europene trebuie să se
    asigure că – da? – ceea ce validează este autentic. În cazul de faţă Asociaţia producătorilor
    de telemea din Sibiu, adică un grup al producătorilor şi procesatorilor din
    arealul geografic au depus un dosar prin care trebuie să ateste, după nişte
    reguli bine stabilite, că respectă ceea ce, de fapt, reclamă şi anume indicaţia
    geografică protejată. Câştigul este mai mare decât timpul alocat pentru
    depunerea acestui dosar pentru că, după ce primeşte un produs cu indicaţie
    geografică protejată, cei care aplică pentru acest lucru au şansa să şi
    monitorizeze cumva utilizarea comercială a denumirii Telemea de Sibiu şi să
    ia măsuri juridice pentru că asta înseamnă practic, eşti protejat în întreaga
    Uniune Europeană.







    În magazine, numele produsului,
    Telemea de Sibiu, urmat de menţiunea Indicație Geografică Protejată tradus
    în limba ţării în care este comercializat, va trebui să se regăsească pe
    etichetă, împreună cu numele şi adresa producătorului, precum şi cu logo-ul
    organismului de inspecţie şi certificare.

  • Viitorul produselor tradiționale românești în UE

    Viitorul produselor tradiționale românești în UE

    România are 6 produse alimentare care au primit etichete europene de calitate. Cele mai multe produse protejate le deține Italia, urmată de Franța, Spania, Portugalia, Grecia și Germania. Dezbaterea de astăzi pe aceasta temă le are ca invitate pe Mihaela Mitu, consilier superior în cadrul Direcției Industrie Alimentară și Politici Comerciale din cadrul MADR, și Aurora Grigore, producător de conserve din fructe și legume din Fetești, Ialomița.


    România
    va propune la Bruxelles o listă de aproximativ 20 de produse tradiționale care
    să fie incluse în categoria celor protejate la nivelul Uniunii Europene.
    Statutul presupune că identifică un produs ca avându-și originea pe teritoriul
    unei țări sau într-o regiune ori o localitate de pe teritoriul respectiv și îl
    protejează, printre altele, împotriva oricărei imitații.


    Participanţii la dezbatere au prezentat
    semnificația produselor cu indicație geografică protejată și a produselor cu
    denumire de origine protejată.


    În cadrul
    dezbaterii s-au prezentat etapele pe care un producător de produse tradiționale
    ar trebui să le parcurgă pentru ca produsele sale să obțină denumire de origine
    protejată sau indicație geografică protejată.




    Aurora Grigore ,
    producător de conserve din fructe și legume și sucuri naturale din Fetești,
    Ialomița a specificat că va dori cu sprijinul Ministerului Agricuturii să își
    comercializeze produsele pe piețele europene.




    România
    are deja cinci produse agro-alimentare protejate în Uniunea Europeană, ca fiind
    tradiţionale şi specifice unor regiuni din ţara noastră.



  • Jurnal românesc 07.04.2017

    Jurnal românesc 07.04.2017

    Poliţia română de frontieră a intensificat, de astăzi, controalele la intrarea şi ieşirea din ţară. Toate persoanele care trec graniţa suntverificate în bazele de date naţionale şi internaţionale. Măsura intervine în condiţiile în care, din 7 aprilie, a intrat în vigoare o modificare a Codului Frontierelor Schengen, adoptată de Parlamentul European şi Consiliul Europei, menită să ducă la îmbunătăţirea securităţii UE şi a cetăţenilor acesteia. Poliţia română de frontieră afirmă că a luat toate măsurile pentru reducerea timpilor de aşteptare şi asigurarea unui control operativ şi că a depus toate eforturile pentru a asigura un echilibru între securitatea cetăţenilor şi fluenţa traficului de călători.



    Campania Dialog cu Diaspora pe teme consulare” continua la Bonn, în perioada 6 – 8 aprilie. Cu acest prilej, secretarul general al MAE, Cosmin Dinescu, și conducerea Departamentului Consular au avut întâlniri cu membrii comunității românești din Germania, precum și cu diplomații cu atribuții consulare acreditați pe teritoriul acestui stat. Joi, in cadrul unei întâlniri cu reprezentanți ai mediului asociativ românesc și ai presei de limba română din Germania, care a avut loc la sediul Consulatului General din Bonn, au fost prezentate demersurile de modernizare a activității consulare, prin implementarea Sistemului Informatic Consular E-Cons, lansat public sub deviza Consulatul, mai aproape de casa ta”. De asemenea, a fost explicata utilitatea accesării serviciilor de atenționare prin SMS – Un SMS îți salvează viața”, a aplicației pentru telefoane inteligente Călătorește în siguranță”, dar și a informațiilor cu privire la situații de risc la care pot fi expuși cetățenii români în străinătate.



    Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia organizează, în perioada 7–8 aprilie, târgul Open Day 2017, în cadrul căruia este prezentată oferta educaţională a Departamentelor Universităţii pentru anul academic 2017–2018. De-a lungul celor două zile, toţi cei interesaţi să studieze limba, cultura şi literatura română în cadrul Lectoratului de limba, cultura şi literatura română, pot obţine informaţii despre cursurile ce vor începe în noul an academic.


    În anul academic 2017 studenţii lectoratului de Limba, cultura şi literatura română pot opta, intre altele, pentru cursurile de Limba română, Literatura română, Istoria culturii române. Din anul academic 2017 studenţii se vor putea înscrie şi la programul “Minor”: Zona balcanică între trecut şi prezent. Europa Orientală — contacte dincolo de graniţ, un nou program interdisciplinar din cadrul ciclului de licenţă (3 ani), care îşi propune să ofere o perspectivă ştiinţifică asupra culturilor şi limbilor neoelenă, albaneză şi română.



    România a înregistrat, la nivel european, “Novacul afumat din Țara Bârsei” ca produs de Indicație Geografică Protejată. Acesta este cel de-al patrulea produs românesc protejat în Uniunea Europeană, a anunțat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. România are, în prezent, patru produse protejate la nivelul Uniunii Europene, respectiv Magiunul de Topoloveni, Telemeaua de Ibănești și Salamul de Sibiu. Novacul afumat de Țara Bârsei este un un produs alimentar obținut din fileurile speciei de pește novac crescută în iazurile, lacurile și heleșteiele din lunca Oltului.