Inginer, absolvent al Politehnicii de la Bucureşti, co-fondator al unui start up de securitate cibernetică cu sediul în Elveţia, Alexandru Ioniţă trăieşte în prezent în Franţa.
Tag: inginer
-
Abed Saloum din Iordania
Abed Saloum din Iordania, student care învaţă limba română la
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, pregătindu-se pentru a urma, tot
la Iaşi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion
Ionescu de la Brad.
Ascultaţi Radio România Internaţional. Mă numesc Abed Allah Saloum, am
26 de ani, sunt din Iordania. Acum studiez limba română la Iaşi, la
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, sunt în anul pregătitor, adică
eu învăţ limba română, dar după ce îmi voi termina anul pregătitor, voi studia
agronomie la Universitatea Ion Ionescu de la Brad din Iaşi.
Absolvent în 2016 al
Universităţii Mu’tah din Iordania, specializarea Știinţe Agronomice,Abed Saloum a ales să îşi continue studiile în străinătate.
M-am înscris la mai multe burse, inclusiv la burse pentru Turcia,
Japonia şi România. Am fost acceptat la bursa din România. Apoi am plecat din Iordania în România şi am ajuns în România pe 24
septembrie 2020 şi acum sunt aici. Mă simt bine şi confortabil în
România, care e o ţară frumoasă, îmi place foarte mult. România are multe
locuri frumoase, există multe parcuri publice, muzee, Palatul Culturii din
Iaşi. În unele nu pot intra din păcate din cauza pandemiei de Covid 19. A
studia în România e frumos, dar există unele dificultăţi din cauza limbii pe
care încă nu o ştiu foarte bine. E destul de dificil să înveţi limba română,
dar îmi place.
Pe lângă
română, pe care încă o studiază, Abed Saloum vorbeşte şi engleză sau germană.
Ne spunea despre ţara sa natală.
Iordania e o ţară în Orientul Mijlociu, aproape de Israel. E o ţară
mică, frumoasă, are multe locuri frumoase, Patra, Akaba, Amman, cu amfiteatrul
roman. Acasă la mine sunt oameni buni, grozavi, extraordinari. Şi în România
oamenii sunt la fel.
Acasă, în
Iordania, Abed Saloum a lucrat aproape doi ani ca inginer agronom la o companie
de acolo. Este şi membru al unei asociaţii din Iordania, Agriculture Engineer
Association. Cum se gândeşte la viitorul său profesional?
Acest lucru depinde de cariera mea academică şi profesională, adică
înainte de a-mi termina masteratul mă voi înscrie din nou pentru o bursă în
România pentru a urma şi un doctorat în România. Iar după terminarea doctoratului
voi continua cercetarea în orice ţară, oriunde se va ivi o ocazie pentru mine.
Abed
Saloum va mai rămâne aşadar un timp la Iaşi, pregătindu-se pentru o viitoare
carieră de profesor universitar şi cercetător în domeniul agronomiei, pe care
îl consideră esenţial. Revine în încheiere la microfon cu un scurt mesaj:
Îmi este dor de ţara mea, mi-e dor de prietenii mei şi de familia mea.
Vreau să le spun că îi iubesc pe toţi şi vreau să le mulţumesc tuturor
prietenilor mei români pentru ajutorul dat.
-
Gabriel Morin, inginer de sunet și programator francez
Gabriel Morin este francez și din 2015 locuiește în România, la București. Are 30 de ani și este programator și inginer de sunet, pasionat de muzică, antreprenor și un tânăr foarte curios. Îi place mult să creeze conexiuni între oameni, să exploreze și să cunoască locuri și oameni noi. Împreună cu un prieten francez, Luka Zivkovic, Gabriel a pus bazele unui website în care a inclus o hartă a celor mai interesante locuri din București în care îți poți petrece timpul, zecelarece.ro. Totul a pornit de la un newsletter, dintr-o nevoie firească de a descoperi un oraș nou și de a recomanda și altor expați, turiști sau chiar localnici locuri inedite și evenimente plăcute, locuri de vizitat în capitala României.
“Bună ziua, sunt Gabriel Morin și m-am născut în Normandia. Am făcut studii de inginerie de sunet lângă Paris, apoi am lucrat la Ubisoft patru ani în capitala franceză. Când am simțit nevoia să fac o schimbare în carieră, am avut ocazia să vorbesc cu o cunoștință mai veche, care locuia întâmplător în California și în București, cu baza în România. El mi-a propus să lucrăm împreună și așa m-am mutat aici. Când am încheiat colaborarea, m-am hotărât să rămân în România și așa au trecut cinci ani deja.
Gabriel nu știa la ce să se aștepte când a venit aici, însă a descoperit o nouă lume care l-a atras. Încet-încet, a cunoscut oameni noi și a ajuns în locuri neașteptat de frumoase și interesante pentru el. Așa s-a născut mai întâi newsletterul Zece la Rece, pe care îl trimitea prietenilor la început, apoi site-ul cu același nume, care este destinat oricui vrea să exploreze Bucureștiul inedit. Gabriel a legat noi prietenii, a vizitat multe localuri, restaurante și cafenele sau spații de co-working și le-a văzut transformându-se în timp:
“În termeni de business, mentalitatea mai ales în domeniul HoReCa s-a schimbat. Am văzut că oamenii au devenit mult mai colaborativi și sunt mai puțin competitivi, se susțin între ei. Am observat că acest lucru a început înaintea perioadei pandemice, dar a devenit și mai vizibil în timpul crizei coronavirus.
Când am ajuns la București, simțeam mai degrabă că oamenii din business aveau mai puțină încredere unii în alții, iar acest lucru se schimbă de la an la an. Cred că după un an jumătate de ședere în România am început să am dubii dacă ar trebui să stau mai mult sau nu, fiindcă aveam impresia că deja văzusem tot ce era de văzut în București.
Simțeam că nu mai sunt surprins de nimic, dar mi-am dat seama atunci că, de fapt, nu era adevărat, că era numai o impresie și o stare de spirit de moment. Așa am decis să merg în mai multe locuri și să descopăr mai mulți oameni, ca să-mi lărgesc propria viziune despre București și în același timp să-mi dau ocazia să practic limba română mai des, ca să fac progrese. Așa am început să fac acest newsletter în care căutam zece evenimente pe săptămână pe care să le recomand. Pentru aceasta, trebuia să navighez pe net două zile întregi și să fac o adevărată muncă de căutare ca să cunosc pe fiecare artist, să știu fiecare loc, pe fiecare întreprinzător.
Cu cât aflam mai multe, cu atât mai mult îmi dădeam seama că știam puține lucruri despre București și că orașul e mult mai vast și mai bogat decât credeam în acel moment în care fusesem, probabil, mai trist sau plictisit. A ajutat mult să redescopăr orașul după un an jumătate și să am o nouă viață.
Așadar, Gabriel a decis să rămână în București și să continue să-l reașeze pe noi coordonate. A devenit pasionat să iasă tot mai mult cu oamenii, să-i recomande și să-i pună în legătură pe cei cu interese comune. Iată cum vede acum Bucureștiul și ce sfaturi ar avea pentru cineva care vine aici pentru prima dată:
“Cred că experiența ta într-un oraș este orașul în sine, felul cum funcționează oamenii în el și cum interacționezi tu cu ei. Experiența ta potențială în București va fi influențată mult de cum te raportezi tu la oraș când ajungi aici, în ce stare mentală ești și ce anume cauți aici. Nimeni nu vrea să fie vizitat pentru că este ieftin, oamenii te primesc pentru că ești interesat de cultura lor și de ce au ei de spus și de arătat. Cred că acesta este primul pas, să nu vii aici pentru că este ieftin, pentru că pierzi mult din valoarea orașului și din interacțiunea pe care poți să o ai tu cu oamenii aceia. Iar dacă vii foarte curios sau curioasă, vei fi primit foarte bine, extrem de bine și probabil mai bine decât în alte țări din lume. Evident, am avut cinci ani minunați din acest punct de vedere, pentru că eu am o curiozitate înnăscută și încă nu am terminat de descoperit tot ce se poate descoperi aici.
Bucureștiul îl fascinează din ce în ce mai mult pe Gabriel, chiar dacă acum, în pandemie a fost mai greu de vizitat la pas. Totuși, pentru că locuiește în centru, Gabriel s-a plimbat mult de-a lungul timpului prin toate colțurile boeme și mai puțin cunoscute ale orașului de pe Dâmbovița. Bineînțeles, există și aspecte care îi plac mai puțin și Gabriel și-ar dori să schimbe câte ceva în orașul pe care îl admiră și îl iubește:
“Din perspectiva mea de locuitor în centru, ce aș vrea să schimb, dacă aș putea, ar fi să reducem riscul seismic în București, ca să păstrăm patrimoniul minunat care există aici. Cred că sunt două mari probleme pe care le-am întâmpinat în mod curent aici: sunt prea multe mașini, iar clădirile istorice sunt în pericol din cauza riscului seismic. Va dura ceva timp, dar ar fi bine să facem infrastructura să evolueze într-un fel care ar face viața mult mai puțin dependentă de mașini. Ușor- ușor, lucrurile se vor îmbunătăți și sunt plin de speranță.
Gabriel Morin are un mesaj pentru ascultătorii noștri pentru anul care abia a început:
“E importantă pentru România această situație, de a fi obligat într-un fel să pleci din țara ta și de a sta departe de familia ta, lucru care se poate petrece într-un mod benefic sau nu, însă nu toată lumea se simte bine în această situație. Pentru oricine este o mare provocare și am deseori impresia că România este un pic ruptă în două, iar acest lucru a produs o rană și mi se pare că toată lumea în România poartă această rană în interior. Le urez tuturor să se simtă bine unde sunt acum și să se simtă și mai conectați cu familia lor care este departe, să se simtă bine oriunde s-ar afla.
-
Emrah Gök din Turcia, student Erasmus la Universitatea Politehnică din Bucureşti
Ascultaţi
Radio România internaţional. Mă numesc Emrah Gök, sunt din Turcia, sunt inginer, lucrez
în Bucureşti.
Între 2013 şi 2018 Emrah Gök a studiat inginerie textilă şi inginerie industrială la Universitatea
Dokuz Eylül din Turcia. Din toamna lui 2017 până în vara lui 2018, tânărul e
bursier Erasmus la Facultatea de Inginerie a Universităţii Politehnice din
Bucureşti, specializarea Design Industrial. Tânărul nu ştia mai nimic despre
România până să ajungă la noi, auzise câteva stereotipuri despre români şi ţara
noastră, însă nu le-a luat în considerare. Ne povestea ce i-a plăcut aici.
Oamenii sunt atât de deschişi, de prietenoşi,
nu m-am simţit niciodată ca un străin la voi în ţară. Am comunicat foarte bine
cu românii, care sunt foarte relaxaţi, nu par atât de stresaţi faţă de cei din
ţara mea, din oraşul meu, mai exact. Nu se grăbesc, nu se gândesc atât de mult
la ziua de mâine, asta aş spune despre români. Cât despre Romania, e o ţară
foarte verde, am ajuns în multe locuri de aici, am fost în Braşov, Cluj,
Craiova, Suceava, Sighişoara, Sinaia, Buzău, Constanţa, în diferite zone din
Transilvania, cel mai mult mi-au plăcut Clujul şi Braşovul, Clujul mai ales
poate şi pentru că e un oraş studenţesc.
Emrah Gök şi-a redactat lucrarea de diplomă (despre procesul tehnologic de asamblare)
în România, în timp ce lucra ca stagiar la o companie producătoare de ambalaje de
lângă Bucureşti. Din toamna lui 2018, e angajat permanent al aceleiaşi firme
româneşti. Acesta e şi motivul pentru care a ales să se întoarcă în ţara
noastră după ce şi-a luat licenţa în iginerie industrială la Universitatea
Dokuz Eylül. Anul de studiu petrecut în
România graţie unei burse Erasmus l-a schimbat mult pe Emrah Gök, după cum ne
mărturisea:
Am sosit aici şi nici nu m-am aşteptat să ma
schimb atât de mult. De exemplu, acum îi înţeleg mai bine pe oameni indiferent
de ţara din care provin, de religia lor. Înainte categoriseam mai uşor oamenii.
Însă după aceasta bursă Erasmus mi-am dat seama că nu contează de din ce ţară provii, ce religie
ai, ce limbă vorbeşti. Mă simt cetăţean global, am acum atâţia prieteni de
atâtea naţionalităţi cu care încă ţin legătura.
În timpul liber, Emrah Gök iese cu prietenii în
oraş, călătoreşte, merge la filme sau citeşte. Ne-a recomandat o autoare americană
preferată:
Sarah Jio, e o scriitoare foarte bună, are
un roman care îmi place, Blackberry Winter/Destine înlănţuite, cartea urmăreşte
povestea unei mame şi a fiului ei.
Emrah Gök ascultă şi muzică românească:
Îmi place mult să ascult cântecele Irinei Rimes, au versuri foarte frumoase. Bine, în
general, ascult mult muzica interpretului R&B The Weeknd. Dintre cântecele
Irinei Rimes ştiu, de pildă, Cosmos, dar piesa mea preferată e Octombrie
roşu.
Emrah Gök, în prezent inginer responsabil de
controlul calităţii într-o companie românească, scrie şi articole despre artă
pentru o publicaţie din Turcia, Turkish Literature Magazine.
Cred că m-am născut pentru a scrie. Scriu
încă din 2009, de când aveam 14 ani, despre tot felul de subiecte. De când
scriu pentru această revistă din Turcia, scriu lunar pe diferite teme cerute,
ultima oară am scris un articol despre speranţă. Toată lumea mă întreabă
Emrah, tu eşti inginer şi scriitor, cum se împacă cele două posturi? şi eu le
povestesc de Dostoievski, un adevărat exemplu pentru mine, lumea ştie despre el
că e un mare scriitor, dar aproape nimeni nu ştie că a fost şi inginer. A fi
scriitor e oarecum asemănător şi cu a fi inginer, trebuie să fii atent la
punctuaţie, la cuvinte, la înţelesurile lor.
În viitor, Emrah Gök ar putea rămâne în România,
totul depinde şi de oportunităţile profesionale care i se vor ivi în cale.
În domeniul ingineriei industriale, la noi,
în Turcia, ai două opţiuni: fie ajungi să lucrezi în echipa responsabilă de
partea tehnică, fie în echipa responsabilă de management. Eu mi-aş dori să
ajung să lucrez în echipa responsabilă de management. În plus, vreau să
continui să scriu, am început deja de anul trecut un roman, încă lucrez la el,
vreau să îl termin şi să îl public. Are în el şi puţină psihologie, şi puţină
dramă, şi o poveste de dragoste, are câte puţin din toate. Aşa că vreau să
continui în ambele direcţii.
-
Jan Erik Cardon
Jan Erik Cardon este francez, vine din Marsilia şi este de meserie inginer. Povestea sa în România începe cu mulţi ani în urmă, când a sosit prima oară, în 1993. A locuit atunci doi ani la Bucureşti, timp în care a lucrat în departamentul economic al Ambasadei Franceze la Bucureşti, unde era responsabil cu primirea firmelor franceze care căutau parteneri în România. Tot atunci a cunoscut-o pe soţia sa, cu care s-a căsătorit în Franţa. Au locuit împreună timp de 20 de ani la Marsilia, după care au decis să se întoarcă şi să se stabilească în România.