Radio România Internațional

Tag: ingrijire

  • Ecologiile grijii și îngrijirii

    Ecologiile grijii și îngrijirii

    În perioada 2 septembrie – 20 octombrie 2023 are loc în mai multe galerii de artă şi în Grădina Bortanică din Bucureşti proiectul multidisciplinar “Ecologiile grijii și îngrijirii”.



    Ecologiile grijii și îngrijirii” este un eveniment de anvergură, cu tematică botanică, bazat pe o cercetare interdisciplinară în artă contemporană, arhitectură, peisagistică și horticultură. O colaborare amplă între artiști, horticultori și arhitecți fundamentează o expoziție de mari dimensiuni, împărțită între trei galerii bucureștene.



    Nicolae Comănescu, Hortensia Mi Kafchin, Andreea Medar, Ana Maria Micu, Maria Balea, Roman Tolici, Marta Mattioli şi Ciprian Mureșan se numără printre cei 32 de artiști care expun, în luna septembrie, la Galeriile Strata, Mobius și Leilei. Programul include două intervenții în Grădina Botanică Dimitrie Brândză” din București, alături de conferințe, ateliere și plimbări curatoriate de artista vizuală Gabriela Mateescu, împreună cu cercetătoarele Valentina Iancu (arte vizuale), Eliza Yokina (arhitectură) și prof.univ.dr. Mihaela Georgescu (botanică).



    Expoziția este împărțită în 4 secțiuni, inspirate de cultura pop, cea populară, respectiv înțelegerea comună: plante utile, otrăvitoare, afrodisiace și ritualice.



    Ecologiile grijii și îngrijirii” pornește de la o serie de întrebări care vizează relația omului cu natura botanică, decelate din omonimia cuvântului grijă. Urmărind grija pentru plante, plantele folosite pentru îngrijire sau îngrijorarea în fața dezastrelor ecologice actuale, expoziția va introduce o perspectivă complexă asupra rolului florei în viața umană și invers. Fiecare secțiune a expoziției cuprinde plante vii și machete arhitecturale ale unor construcții folosite pentru creșterea și îngrijirea lor, precum și o serie de lucrări de artă contemporană care vorbesc polifonic și nuanțează subiectiv cercetarea botanică și arhitecturală.



    Proiectul este organizat de Asociația Nucleu 0000, în parteneriat cu Facultatea de Horticultură din București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, şi este cofinanțat de AFCN.

  • Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici

    Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici

    27.5% dintre vârstnicii români peste 65 de ani (aproape 900.000 de persoane) trăiesc în sărăcie extremă, faţă de o medie europeană de 7%. Iar, din aceşti vârstnici, unul din cinci are nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, dar doar 0.23% dintre aceştia beneficiază de ele. Sunt statistici dure, puţin cunoscute publicului larg şi poate de aceea, greu de procesat în momentul în care suntem confruntaţi cu ele. Mai mult decât atât. Reprezentaţii asociaţiilor non-guvernamentale care oferă servicii de îngrijire afirmă că, deşi peste 350.000 persoane din România au nevoie de îngrijiri la domiciliu, din bugetul cumulat al asigurărilor sociale şi al ministerului de resort au fost plătite în 2012 servicii la domiciliu pentru 29.306 persoane. În aceste condiţii, organizaţiile non-guvernamentale şi-au unit forţele pentru a compensa cât mai mult absenţa fondurilor guvernamentale.



    Cu detalii, Doina Crângaşu — directoarea executivă a Confederaţiei Caritas România: Caritas România, în urmă cu doi ani, a iniţiat crearea unei platforme de ong-uri care furnizează servicii sociale şi medicale pentru persoanele vârstnice. Într-un timp record am reuşit să adunăm împreună 57 de ong-uri din diferite judeţe din ţară care au aderat la această reţea informală. 81% dintre organizaţiile membre ale SeniorNet anunţă o creştere constantă a cererilor de îngrijire la domiciliu. Din păcate, nu toate cererile primesc întotdeauna răspuns, deoarece sunt câteva neconcordanţe în furnizarea serviciilor sociale din România.



    Pentru eliminarea acestor neconcordanţe trebuie întocmită o hartă a nevoilor persoanelor vârstnice pentru a vedea exact care sunt ele şi în ce zone din ţară, intervenţia e mai urgentă. Însă se pot identifica deja o serie de trebuinţe. În funcţie de ele, ong-urile oferă, în principal, următoarele servicii de îngrijire la domiciliu: consiliere psihologică, asistenţă socială, îngrijire medicală, sprijin în diverse treburi gospodăreşti pe care persoanele vârstnice singure nu le pot desfăşura. Multe din probleme izvorăsc din sărăcie, dar şi din singurătate. Unii vârstnici sunt uitaţi de familie, alţii trăiesc sindromul copiilor plecaţi la muncă în străinătate”, aşa cum mulţi copii îl trăiesc din cauza migrării părinţilor.



    Doina Crângaşu: În general sunt persoane vârstnice care trăiesc singure fie pentru că nu mai au membri ai familiei — persoane văduve, fără copii sau au copii plecaţi –, fie pentru că în urma unei boli şi-au pierdut independenţa şi au ajuns incapabile să-şi rezolve treburile cotidiene de la îngrijirea personală până la deplasarea către medic pentru a obţine un tratament. Totodată trebuie să remarcăm faptul că România se confruntă un flux de emigrare crescut al populaţiei mai tinere. Aceasta face ca, în mediul rural, să constatăm o prezenţă majoritară a persoanelor vârstnice aflate fără un sprijin nici din partea familiei, nici din partea autorităţilor locale.



    Pe de altă parte, mulţi pensionari şi-au luat soarta în mâini şi şi-au creat singuri structuri de întrajutorare. Un exemplu este Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor OMENIA. Cu 1.400.000 de membri la nivel naţional şi 35.400 în Bucureşti şi în zonele limitrofe, această instituţie se întreţine din cotizaţiile membrilor, din sponsorizări şi dintr-o minimă activitate comercială ale cărei profituri se întorc tot la pensionari. În zona Rahova-Ferentari, una din zonele cele mai sărace din Capitală, pe o străduţă cu căsuţe mici, amintind de mahalalele interbelice, se află unul din sediile CARP Omenia, un orăşel al celor vârstnici cu un mic magazin, ateliere de cizmărie şi croitorie, salon de coafură şi frizerie, farmacie, cabinete medicale şi ghişeuri pentru împrumuturi. Toate la preţuri modice, fără adaos comercial, ne asigură Gheorghe Chioaru, preşedintele Federaţiei Naţionale a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor, care ne spune şi cum contribuie pensionarii pentru a avea acces la aceste servicii: Cotizaţia este a fiecărui membru. Când se retrage din asociaţie, îşi primeşte cotizaţia înapoi. În afară de cotizaţie mai este o contribuţie lunară de 3 lei care merge, în proporţie de 70% la ajutorul de deces, iar restul merge la serviciu. Cotizaţia depinde de cuantumul pensiei. Dar la început fiecare membru cotizează 20 de lei. După aceea, membrii pot face împrumuturi din fondul comun în funcţie de cotizaţia depusă de el: se poate împrumuta chiar şi cu o sumă de trei ori mai mare. Iar dobânzile sunt de la 1% la 14%.



    Orice ajutor este binevenit, căci în România, sunt 1.300.000 de pensionari care au pensii mai mici de 500 de lei (aprox.113 euro). Deşi magazinul, atelierele şi cabinetele medicale sunt destinate persoanelor care se pot deplasa, CARP Omenia s-a gândit şi la cele nedeplasabile şi a iniţiat programe pentru ele. Gheorghe Chioaru: Există cazuri în care pensionarii n-au fost în viaţa lor la medic şi le trimitem medicul de familie. Facem caravane medicale care merg în comune. La ţară, bătrânii sunt uitaţi şi abandonaţi. Pâine şi alimente ducem şi la persoanele nedeplasabile. Alt proiect presupune un contract cu UnitedAway care implică 100 de pensionari nedeplasabili cărora le trimitem alimente, produse igienico-sanitare, asistent medical, stomatolog şi îngrijitori la domiciliu. Cei din urmă sunt o raritate, căci ei fac cursuri la noi, se specializează şi pleacă în afară. Iar statul nu ne încurajează cu nimic.



    Momentan, guvernul lucrează la o strategie naţională privind protecţia persoanelor vârstnice, strategie care trebuie mult îmbunătăţită, în opinia Doinei Crângaşu: Acum ne aflăm într-un proces de dezbatere publică pe care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale l-a lansat la începutul lui ianuarie. În mijlocul dezbaterii publice se află Strategia Naţională de Promovare a Îmbătrânirii Active şi de Protecţie a Persoanelor Vârstnice. Noi salutăm această iniţiativă, dar analizând proiectul am constatat lipsuri. De pildă, se promovează îmbătrânirea activă, dar nu se face referire la situaţia în care cele mai multe persoane vârstnice trăiesc.



    Până la adoptarea strategiei respective, ong-urile caută surse independente de finanţare sau vor apela la fondurile europene alocate perioadei 2014-2020.


  • Populaţia României, în curs de îmbătrânire

    Populaţia României, în curs de îmbătrânire

    Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen în creştere, arată studiile de specialitate care avertizează că numărul tot mai mare de vârstnici prezintă provocări semnificative pentru sistemele de asistenţă socială, de pensii şi de sănătate, atât în ţările în curs de dezvoltare cât şi în ţările dezvoltate. Tinerii de mâine, tot mai puţini, vor avea de susţinut tot mai mulţi vârstnici. Eurostat arată că, în următoarele decenii, mai mult de o treime din populaţia Europei va avea peste 60 de ani.



    Şi în România ritmul de îmbătrânire a populaţiei se va accentua odată cu scăderea natalităţii șşi cu creşterea longevităţii, conform raportului România îmbătrâneşte — Provocări şi soluţii”, lansat recent de către Fundaţia Friedrich Ebert România. Ponderea persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani din România este de 16,1%, conform recensământului din 2011. Proiecţiile arată că până în 2050 numărul persoanelor în vârstă va creste şi mai mult. Fundaţia Friedrich Ebert, prin proiectul România îmbătrâneşte” (realizat de jurnaliştii Laurenţiu Diaconu Colintineanu şi Ioana Moldovan) a încearcat să afle ce se ascunde în spatele cifrelor şi datelor statistice, care sunt poveştile de viaţă ale bătrânilor.



    Ioana Păunescu are 101 ani şi a fost prima femeie inginer electromecanic din România. A trecut prin două războaie mondiale, iar la 73 de ani s-a căsătorit a doua oară pentru a nu fi singură: “Amândoi eram văduvi şi ne-am înţeles ca să nu fim singuri. 28 de ani avem în momentul de faţă (de când ne-am căsătorit ). Avem amândoi aceeaşi vârstă de 101 ani împliniţi. Au fost ani normali. Acum o ducem mai greu pentru că soţul are Alzheimer, aşa că trebuie să am grijă de el. Nu mai vorbeşte, deci nu mai putem discuta. E greu. Am ajutoare pentru că nu mai put să gătesc singură, nu mă mai ajută nici mâinile, nici picioarele. Nu pot să-mi ţin echilibrul şi să merg nesprijinită”.



    O altă categorie de bătrâni sunt cei îngrijiţi de ceilalţi membri ai familiei. Laura Tudor are 52 de ani şi viaţa ei s-a schimbat complet atunci cand mama ei, în vârstă de 89 de ani a căzut şi a suferit o fractură de col femural, fiind imobilizată la pat. Nu şi-a permis să angajeze pe cineva să aibă grijă de mama ei, deci îşi împarte timpul, în fiecare zi, între datoria faţă de părinte şi datoria faţă de propria sa familie: E destul de greu pentru că îmi ocupă destul de mult timp având şi serviciu, având şi eu familia mea. E destul de greu să le fac pe toate. Avem două apartamente, din fericire, pe acelaşi palier la bloc şi pot să am grijă de două case în acelaşi timp. Ne-am gândit să apelăm la un ajutor, ne-am făcut socotelile şi ne-am dat sema că nu este posibil neavând mulţi bani. Aşa că fac eu ceea ce se poate. O ajut din punct de vedere fizic. Probabil că ar avea nevoie de cineva care să stea mai mult de vorbă cu ea. Eu nu mai am nici răbdarea şi din timpul să fac acest lucru. Mă afectează psihic mai mult decât fizic pentru că eşti în faţa unei degradări progresive, lente şi iremediabile şi care are un singur sfârşit..”



    În România există doar 131 de cămine pentru vârstnici cu o capacitate totală de 7.152 de locuri. Petru Rotarciuc are 63 de ani şi locuieşte într-un cămin de îngrijire din comuna Leorda, judeţul Botoşani. Personalul instituţiei numără o asistentă şi două infirmiere la aproape 70 de persoane ce necesită îngrijire. Cu puţinul din cămin, omul este împăcat: Am rămas fără serviciu, în primul rând. Unde mă duceam să mă angajez mi se spunea că sunt în vârstă.. Nu am avut cu ce să plătesc apartamentul şi am rămas pe stradă.. Am stat un an şi ceva pe stradă. Mergeam încolo şi încoace până când cineva de la Consiliul Judeţean mi-a făcut actele şi m-a adus aici la centru. E mai bine aici, decât pe stradă.. în vânt.. în ploaie. Aici am un acoperiş iar când o să ies la pensie tot aici o să stau.. cât oi mai avea zile. Am fost căsătorit, soţia a decedat, am trei copii, dar au plecat, unde şi cum, nu stiu nimic… I-am căutat dar nu i-am găsit.. Mi-e dor să-i întâlnesc.. N-am nevoie de nimic… numai să-i văd, să stau şi eu de vorbă cu ei..”



    Raportul “România îmbătrâneşte” are şi date optimiste: rata sărăciei persoanelor vârstnice (peste 65 de ani) din România s-a redus de la 65% în 2007, la 35% în 2013, dar tot se menţine la aproape dublu faţă de media UE care este de 18%. Un alt lucru pozitiv a fost introducerea pensiei minime garantate în 2009 de 356 de lei, deci avem aproape jumătate de milion de beneficiari dintre care 123 de mii sunt pernsionari din rândul agricultorilor aflaţi la limita subzistenţei. Cu toate acestea avem motive de îngrijorare, este de părere Victoria Stoiciu, coordonator programe Fundaţia Friedrich Ebert: În continuarea avem una dintre cele mai mici pensii de stat din Uniunea Europeană şi una dintre cele mai mici rate de înlocuire ( raport dintre pensia medie şi salariul mediu). Un alt motiv de îngrijorare este o polarizare foarte mare în interiorul categoriilor de pensionari. Avem 81% din totalul pensionarilor care aveau în 2009 pensii mai mici de 1.000 de lei pe lună. Avem un sfert din pensionari cu pensii sub valoarea coşului de consum lunar, adică pensii mai mici de 444 de lei. 40% dintre pensionari, adică două milioane, au pensii sub nivelul minim de subzistenţă care este calculat la 587 de lei în 2014 de către INS. O altă categorie deosebit de vulnerabilă sunt pensionarii agricultori unde 98 % dintre ei au pensii sub valoarea nivelului minim de subzistenţă.”



    Problema lipsei îngrijirii la domiciliu, lipsa locurilor în centrele de plasament pentru bătrâni, dar şi a personalului specializat din centrele de stat, preţurile mari pentru pensionarii bolnavi care ar dori să locuiască într-un astfel de centru, dar în sistem privat, sunt doar câteva aspecte care caracterizează nivelul de trai al bătrânilor din România.