Tag: inima

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Inima unei regine

    Inima unei regine

    Istoria revine în actualitate cu o veche
    poveste plină de romantism. Ştirea anunţă că s-a decis ca inima reginei Maria
    să se odihnească la Pelişor, în Salonul unde a încetat să bată, în 1938. Dar
    mai bine să ne amintim povestea cât se poate de adevărată care se va încheia,
    la 3 noiembrie viitor, cu o procesiune de înaltă ţinută.

    Totul începe când
    Mary, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii a fost aleasă să fie soţie
    lui Ferdinand, moştenitorul tronului României. Avea numai 16 ani dar şi-a luat
    în serios complicata misiune şi a fost dedicată poporului pe care l-a condus. A
    dus o extraordinară activitate diplomatică în favoarea României, în momente, de
    multe ori, tragice. Devină regină în 1914, când Ferdinand urcă pe tron, după
    moartea lui Carol l, primul rege al României. A fost prezentă pe front, primind
    supranumele de Mama răniţilor, şi a mers la Paris când, la masa verde, se
    stabilea cum va arăta lumea după primul război mondial. În 1922 a fost
    încoronată, alături de Ferdinand, la Alba Iulia, ca regină a României mari,
    interbelice, probabil cea mai frumoasă perioadă din istoria statului român.
    Acum mai bine de un secol, toate familiile Europei erau toate înrudite. Astfel,
    Maria era fiica lui Albert de Saxa-Coburg Gotha, al doilea fiu al reginei
    Victoria, şi al ducesei Alexandra, singura fiică a ţarului Alexandru al ll-lea
    al Rusiei.

    Aceeaşi politică de alianţe matrimoniale a fost urmată şi de regina
    Maria, supranumită, la un moment dat, soacra Balcanilor. Marioara, numită de
    regina României Mignion, s-a căsătorit cu Alexandru l al Iugoslaviei în 1922,
    la un an după ce fratele său, viitorul rege Carol al ll-lea, se căsătorea la
    Atena cu Eleana, principesă a Greciei. Cu o săptămână înaintea nunţii din
    Grecia, Elisabeta, fiica reginei Maria, se căsătorise, la Bucureşti, de această
    dată, cu prinţul George, viitor rege al Greciei. Regina Maria a fost nu numai o
    protectoare a artelor şi culturii ci o susţinătoare dedicată. A amenajat
    palatul Cotroceni, făcându-l reşedinţă regală, a primit şi castelul Bran, de la
    braşoveni, după primul război mondial, iar în 1920 a început să ridice castelul
    de la Balcic, cuibul gândurilor şi al viselor sale.

    La moartea lui Ferdinand,
    în 1927, urcă pe tron nepotul lor, Mihai, în vârstă de numai 5 ani. Fiul
    reginei, Carol, prinț moștenitor, renunțase în 1924 la tron, fiind plecat, de
    altfel, în exil. În 1930, însă, Carol revine în ţară, direct pe tron. Maria
    devine regină-mamă şi se retrage, mai mult obligată, din viaţa publică. Moare
    în 1938 şi lasă, în testament, ca inima sa să fie scoasă din trupul ce avea să
    fie înhumat în necropola regală de la Curtea de Argeş, şi să fie aşezată într-o
    cutie de argint care să stea în capela Stella Maris din complexul pe care îl
    ridicase la Balcic. Dorinţa i-a fost îndeplinită întocmai numai că peste numai
    2 ani, în 1940, Balcicul şi toată Dobrogea de sud, numită şi Cadrilater,
    reveneau Bulgariei.

    Caseta cu inima reginei Maria a fost evacuată şi plasată,
    în acelaşi stil romantic, într-o grotă de la castelul Bran. Acolo a petrecut o
    mare parte a perioadei comuniste până când, în anii 80, s-a decis mutarea ei,
    în depozitul unor muzee, invocându-se motive de siguranţă.

    Lucrurile nu s-au
    schimbat prea mult după 1989, în această privinţă, dar acum a fost luată o
    decizie clară şi de nivelul celei
    necesare. Pe 3 noiembrie, un alai va conduce castea cu inima reginei Maria de
    la Muzeul de Naţional de Istorie din Bucureşti la castelul Pelişor, cu trecere
    pe la Palatul Regal din capitală. Caseta va fi acoperită, lesne de înţeles, cu
    drapelele României şi Marii Britanii. Va fi aşezată definitiv în Salonul de Aur
    de la Pelişor, acolo unde regina şi-a dat ultima răsuflare. Astfel ar trebui să
    se încheie povestea zbuciumată a inimii reginei Maria a României, numită şi
    ultima romantică a Europei, căreia istoria, cultura şi arta românilor îi
    datorează atât de mult.