De regulă, când
vorbim de antreprenoriat sau de înființarea unor afaceri noi, avem în vedere
mai ales o activitate care duce la câștiguri financiare. Profitul e, aici,
înțeles în strict economic. Dar, în ultimii ani, un alt tip de antreprenoriat
ne face să gândim câștigul și din perspectivă socială: o întreprindere nouă
poate să fie înființată și pentru a oferi calificare profesională și locuri de
muncă unor persoane dezavantajate. Este ceea ce face și Atelier Merci, un
atelier social de croitorie, care susține
cazuri sociale și medicale prin: angajare, folosirea 100% a profitului în
sprijinirea cauzelor umanitare susținute de asociație și reciclarea textilelor primite în donație.
Daniela Staicu, una dintre
întreprinzătoarele care au deschis acest magazin de fapte bune – cum se
auto-definește atelierul – a fost și bursieră Fulbright între 2018 și 2019 la
universitatea Penn State din SUA. Cu această ocazie, Daniela Staicu și-a
aprofundat studiile pentru definitivarea tezei de doctorat axată pe
antreprenoriatul social din domeniul textilelor. Prin urmare este, poate, cea
mai indicată persoană să detalieze pentru noi ce înseamnă antreprenoriatul
social și cum se dezvoltă el în România.
Daniela Staicu: Încet, încet s-au
dezvoltat și în România astfel de inițiative. În București sunt destul de
multe, sunt câteva și în Iași, și în Cluj. Din păcate, legislația din domeniu
nu facilitează deloc existența unor afaceri sociale. Aceste întreprinderi
sociale sunt gândite pentru a crea locuri de muncă pentru persoane din anumite
categorii, de pildă femei care-și întrețin singure familia. Mă refer la
persoane care nu au nicio calificare sau care n-au avut niciodată un loc de
muncă. Aceste persoane trebuie pregătite sau instruite, trebuie să dobândească
rutina de a veni zilnic la serviciu și, în același timp, această afacere intră
în competiție, pe piață, cu un alt business cu un obiect al muncii asemănător.
E cam imposibil să faci și bine, și să ai o afacere profitabilă. În Germania și
Italia, de exemplu, există o legislație separată pentru a permite funcționarea
afacerilor sociale tocmai din cauză că, la început, pot apărea probleme de
performanță financiară. De aceea, trebuie ca aceste afaceri fiscale să se
bucure de o anumită înțeleger și din punct de vedere fiscal pentru ca ele să
poată continuă, să crească și, ulterior, să producă un impact social tot mai
mare.
Ce
tipuri de întreprinderi sociale au apărut în România în ultimii ani? În
domeniul reciclării, există un atelier social, în București, unde persoanele
defavorizate sunt angajate pentru a recicla bannere publicitare și a le
transforma în sacoșe, genți și portofele. Tot prin antreprenoriat social a luat
ființă și o brutărie unde mame singure, cu venituri precare, fac pâini
artizanale. Câștigul sau profitul acestor întreprinderi reprezintă, de fapt,
șansa acordată angajaților de a trăi decent sau de a reporni în viață pe un
drum mai bun. Este ceea ce face și Atelierul Merci unde lucrează și Daniela
Staicu: La atelier, în momentul de față, primim donații de cămăși bărbătești pe
care le transformăm ulterior în traiste, așa le-am numit noi, pe care ulterior
le vindem online femeilor. Ăsta e genul de reciclare pe care-l practicăm.
Practic dăm o altă viață și o altă utilizare unui produs deja existent. Această
reciclare se poate face în destul de multe feluri, dar e nevoie și de educarea
consumatorului pentru a se uita și spre acest gen de haine care au fost deja un
pic folosite.
Prin educare, consumatorul acceptă că prin transformarea unor produse vechi
în unele noi, se economisesc resurse materiale și asta poate avea chiar un
impact pozitiv asupra mediului. În plus, conștientizează și că întinde o mână
de ajutor cuiva aflat în nevoie.
Daniela Staicu: Momentan avem o
singură angajată și urmează să mai angajăm o persoană. Atelierul nostru este
unul social nu doar prin această componentă de reciclare, ci și prin faptul că
reușim să creăm locuri de muncă pentru persoane care provin din categorii
defavorizate. Mă refer mai ales la faptul că au avut o situație familială
dificilă: au avut o problemă de sănătate și nu au putut lucra sau nu dețin vreo
calificare specială. Facem aceste eforturi pentru a crea mai multe locuri de
muncă necesare dezvoltării atelierului, dar și ca să oferim o oportunitate celor
care vor să lucreze cu noi. Deci componenta socială se reflectă atât în
activitatea de reciclare și în crearea de locuri de muncă, cât și în faptul că
profitul obținut în atelier merge către cabinetul stomatologic mobil și către
acțiunile de pe teren pe care le facem.
Cabinetul mobil la care se
referă Daniela Staicu se numește Zâna merciluţă. De fapt,
este o camionetă echipată cu instrumente stomatologice, care face vizite în
zone rurale defavorizate pentru a oferi profilaxie dentară și tratament copiilor care
nu au acces la un astfel de serviciu. În calitate de bursieră
Fulbright, dar și datorită implicării sale în promovarea antreprenoriatului
social, Daniela Staicu a fost invitată la evenimentul de lansare a unui program
global de sprijinire a femeilor-antreprenori din țări în curs de dezvoltare – Inițiativa W-GDP -, program patronat de de Ivanka
Trump.
Daniela Staicu: Mi-a
făcut o deosebită plăcere să văd la masa discuției companii americane care
promiteau să susțină acest program prin sprijinirea femeilor din țările
respective cu diverse servicii și produse. Prin urmare, există la nivelul
public și privat o înțelegere pentru încurajarea antreprenoriatului social și
prin susținerea lui prin diverse mecanisme care vin și din spațiul public și din
spațiul privat. E un parteneriat public-privat care și-a dovedit
funcționalitatea. Dacă este un model bun, trebuie analizat și văzut în ce
măsură poate fi aplicat și în România. Acolo, partea guvernamentală a convins
niște companii private să ofere niște discounturi și servicii acestor viitoare
afaceri sociale pentru că au înțeles că acestea sunt puțin mai dificil de
pornit și de susținut decât una exclusiv comercială. Ca să produci bine este
nevoie și de un anumit sacrificiu, măcar la început.