O cultură a protestului
civic non-violent a început deja să se dezvolte în România şi să se exprime în
mai multe direcţii. Una dintre ele este ecologia. De pildă, mai multe
manifestaţii publice au avut loc la Bucureşti, acum câţiva ani, contra
situaţiei de la Roşia Montană, dar şi contra tăierilor ilegale de arbori sau a
despădurilor. Deşi legea permite exploatarea lemnului din păduri doar în
anumite condiţii, acestea au fost frecvent încălcate în ultimii 15-20 de ani
astfel încât cifrele azi au devenit dramatice: în România suprafaţa acoperită de pădure a scăzut, ajungând astăzi la 27,45%. Astfel, ne aflăm mult sub media ţărilor
UE de 32,4%. Conform unui studiu realizat de Greenpeace România, între 2000 şi 2014
fondul naţional forestier a pierdut 3 ha/oră. De altfel, tot activiştii de mediu de la Greenpeace precum şi de alte
organizaţii non-guvernamentale au fost printre primii care au adus la cunoştinţa
opiniei publice situaţia tragică a pădurilor din România. Colindând munţii, din
proprie iniţiativă sau în urma unor sesizări primite de la cetăţeni, voluntarii
organizaţiilor ecologice sunt atenţi la cazurile suspectate că ar reprezenta
tăieri sau transporturi ilegale de lemn. A dovedi ilegalitatea acestor tăieri
poate fi, însă, o întreprindere anevoioasă, de aceea este nevoie de modalităţi de a
multiplica ochii din pădure, după cum s-a exprimat coordonatorul de campanii
Greenpeace, Valentin Sălăgeanu: Cred că prima problemă pe care ar trebui să o rezolvăm, şi noi am
încercat să facem asta, este să reuşim să fim prezenţi în mai multe locuri în
acelaşi timp. Şi în acest scop, am creat o platformă online, un website unde
oricine poate aduce argumente şi poate sesiza autorităţile în legătură cu
tăierile ilegale. E un website pe care-l folosim frecvent. Primim din toate
colţurile ţării sesizări de la cetăţeni îngrijoraţi: oameni pasionaţi de munte
sau oameni care văd că în satele lor se taie copaci. Site-ul se numeşte
salvezpadurea.ro şi unde fiecare sesizare este verificată de către noi. Acolo
unde sesizările sunt serioase şi bănuielile se confirmă la o primă verificare,
mergem şi noi pe teren.
Despre începuturile cercetărilor pe teren, Gabriel Păun de la Agent
Green îşi aminteşte: Activitatea noastră a
pornit din Parcurile Naţionale ale României, în mod teoretic cele mai
emblematice locuri din ţară, nestematele noastre, cu alte cuvinte, căci ele
reprezintă tezaurul natural naţional al României. Aici se află cele mai multe
păduri virgine. În momentul în care mă aflam în mijlocul unui parc naţional şi
vedeam zi şi noapte camioane încărcate cu buşteni groşi – uneori atât de groşi
că intrau doar doi într-un camion -, le urmăream pur şi simplu. Voiam să văd
unde merge lemnul, căci în final, nu în mod
necesar cel care taie şi transportă arborii e vinovat. Există un întreg
lanţ de responsabilităţi. Vinovat e cel care comandă acel lemn şi ulterior, îl
pune pe piaţă – în diverse forme şi utilizări.
Înainte de plecarea pe teren, se verifică actele care trebuie să
însoţească obligatoriu orice transport sau tăiere de copaci pentru a se menţine
în condiţii de legalitate. Astfel, bine garnisiţi cu informaţii, Valentin
Sălăgeanu şi colegii săi pot pleca preîntâmpinând la minimum riscurile. Care sunt acestea? Valentin Sălăgeanu: Sunt cele banale legate de terenul
accidentat. Mă refer la accidentări uşoare ale membrilor echipe. Apoi sunt cele
care ar putea apărea în urma interacţiunii cu oamenii implicaţi în caz:
muncitorii forestieri, membrii autorităţilor locale sau ai jandarmeriei. Dar
confruntări propriu-zise n-au avut loc. De fiecare dată am mers pe teren foarte
bine documentaţi astfel încât să avem un argument puternic în favoarea
prezenţei noastre acolo. Tot ce am făcut până acum încercând să
documentăm furtul de lemn a fost să filmăm sau să fotografiem acel transport.
Şi am prezentat concluziile noastre Gărzii Forestiere, am predat organismului
abilitat al statului toate documentele în baza cărora ei au putut să desfăşoare
investigaţia.
Din
păcate, au existat şi situaţii în care cei surprinşi de activiştii de mediu în
timpul unei activităţi suspecte, în mijlocul pădurii, au fost recalcitranţi.
Gabriel Păun: În principiu
munca noastră era una de documentare, foto şi video documentare. De cele mai
multe ori am reuşit să rămân ascuns, departe de alţi ochi, bine camuflat. Am
avut şi camere video pe care le lăsam pe teren şi le colectam ulterior, după
înregistrare. Însă au fost descoperite şi furate. Poate am recuperat una sau
două şi am folosit acele imagini… Însă uneori, am dat şi nas în nas cu acest
tip de braconieri sau lucrători. Mulţi sunt paşnici şi prietenoşi, dar au fost
şi situaţii când unii au fost agresivi, semn că ceva era în neregulă în
activitatea lor. Au trecut direct la acte violente, au iniţiat altercaţii în
urma cărora unii oameni au fost răniţi. Inclusiv, eu am păţit asta. Nu o dată
am ajuns la spital.
De aproximativ un an, după adoptarea unui nou Cod Silvic, autorităţile
guvernamentale au dezvoltat instrumente suplimentare de monitorizare a
exploatării lemnului. Valentin Sălăgean, coordonator de campanii Greenpeace: În ultimii ani – începând cu protestele de stradă anti-defrişări din 2015 -
s-au făcut progrese în transparentizarea sectorului. Există Radarul pădurii, un
sistem care-ţi permite să suni la 112 ca să verifici un transport. A fost
lansată şi o aplicaţie mobilă care se numeşte Inspectorul pădurii şi care
poate fi descărcată pentru smartphone şi tabletă, creată tot de Ministerul
Mediului. Prin ea, poţi afla direct, fără să suni la 112, dacă un transport e
legal sau nu. Anunţi, sunând la 112, doar dacă transportul e ilegal. Anul trecut a fost
dat în folosinţă şi siteul inspectorulpădurii.ro care oferă informaţii despre
exploatările în curs. Acolo sunt livrate actele în baza cărora se face tăierea,
documentele de transport… Totuşi, legea în baza căreia ar trebui să se ajungă
la această transparenţă nu a intrat în vigoare. Deocamdată suntem în perioada de
probe.
Momentan hotărârea de guvern privind intrarea completă în legalitate a
aplicaţiei Inspectorul Pădurii a fost prorogată până pe 21 octombrie 2017. În
tot acest timp, organizaţiile ecologiste îşi continuă activitatea, mai ales
pentru protejarea pădurilor virgine ale României. În
2001, România adăpostea aproximativ 62%din
pădurile virgine ale Europei. Astăzi, însă, multe dintre ele s-au pierdut.