Radio România Internațional

Tag: integrare europeana

  • Dialog despre integrarea europeană a Balcanilor de Vest

    Dialog despre integrarea europeană a Balcanilor de Vest

    Discuția s-a bazat pe studiul SPOS omonim, coordonat de IER și publicat în luna ianuarie. Întâlnirea a beneficiat de o introducere realizată de doamna Oana-Mihaela Mocanu, director general al IER și doamna Aniela Crețu, director general, Departamentul Uniunea Europeană, Ministerul Afacerilor Externe. Apoi au luat cuvântul doamna Miruna Butnaru-Troncotă, conf. univ. dr., Școala Națională de Studii Politice și Administrative, coordonator studiu SPOS și domnul Radu-Vladimir Răuță, cofondator Monitor, drd., Școala Națională de Studii Politice și Administrative, coautor. Aceștia au prezentat principalele rezultate ale studiului, precum și unele recomandări care au reieșit în urma cercetării.

     

    Au urmat intervenții și comentarii din partea doamnei Corina Murafa, expert afiliat, Centrul de Studii pentru Democrație, lector univ. dr. Academia de Studii Economice, a domnului Arpad Todor, expert, Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), conf. univ. dr. Școala Națională de Studii Politice și Administrative și a doamnei Laura Herța, conf. univ. dr., Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (prin mesaj video). Publicul, prezent în număr larg, a formulat o serie de întrebări și comentarii pe tematica dezbătută.

    Una dintre principalele concluzii ale evenimentului a vizat necesitatea valorificării expertizei și experienței României în pregătirea aderării la Uniunea Europeană a statelor din Balcanii de Vest.

    Pentru mai multe informații despre acest eveniment, inclusiv înregistrarea video, vă invităm să accesați website-ul IER aici.

     

    Mihaela-Adriana Pădureanu,

    Expert, Compartimentul Studii

     

     

  • Viitorul european al Republicii Moldova

    Viitorul european al Republicii Moldova

    Viitorul
    Republicii Moldova nu sună deloc bine dacă războiul din Ucraina nu se termină
    cum am dori cu toţii să se termine, chit că trupele ruse nu vor intra efectiv
    în Republica Moldova. În momentul acela, speranţa pentru românii din stânga
    Prutului va fi aruncată în aer, iar în momentul în care nu va mai exista
    speranţă pentru proiectul european în Republica Moldova, consecinţele vor fi
    aproape precum cele ale unei ocupaţii ruse.     Aprecierea a fost formulată la
    Radio România de Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi
    Relaţii Internaţionale al Academiei Române, care a făcut o analiză a situației
    din fosta republică sovietică, majoritar românofonă. Securitatea este miza,
    spune dan Dungaciu, fără securitate Republica Moldova nu se poate integra în
    UE, dacă nu-și controlează teritoriile, pentru că un caz de tipul celui cipriot
    nu va mai fi acceptat de către Bruxelles

    Până una, alta, cea mai scurtă cale de integrare europeană a
    Republicii Moldova rămâne tot România, care va fi de fiecare dată ceea ce-i
    rămâne Republicii Moldova când i se ia totul. Într-o situaţie dramatică,
    ultimativă, România este, totuşi, aici sau, dacă vreţi, e acolo, gata să-şi
    asume un tip de parteneriat chiar şi tragic cu Republica Moldova. Asta e calea
    cea mai scurtă, până la urmă, pentru demersul european al Chişinăului. (…)
    Republica Moldova se află într-o incertitudine care e generată de
    incertitudinea din Ucraina. Să sperăm că războiul, oricum s-ar încheia el, va
    lăsa totuşi o falie, o fâşie suficient de consistentă între Republica Moldova
    şi spaţiul nemijlocit de război. Pentru că, aşa cum a sugerat şi d-na Maia
    Sandu, dacă trupele ruse ajung să vină mai aproape şi spre Odesa şi pe Marea
    Neagră, atunci sigur că Republica Moldova nu are, în realitate, nicio şansă să
    fie apărată. Or, asta va fi, până la urmă, marea problemă a Republicii Moldova,
    cum îşi rezolvă problema de securitate.

    Pentru că, atrage atenția Dan
    Dungaciu, politic vorbind, în acest moment, din păcate, în Republica Moldova
    tabăra care e pro-Est sau nu e pro-Vest are în acest moment vânt în pupă, ca
    urmare a ambiguităţii situaţiei de război din Ucraina. Rusia nu renunţă la
    ideea preluării puterii în Republica Moldova şi acţionează prin diferite
    mijloace pentru a-şi instala la Chişinău o guvernare obedientă, a declarat în
    cadrul unei emisiuni la Vocea Basarabiei liderul de la Chișinău. Potrivit
    pro-occidentalei Maia Sandu, doar eroismul armatei ucrainene ţine linia
    frontului departe de frontiera moldo-ucraineană, însă ţara sa se confruntă cu
    elementele unui război hibrid.

    Părere împărtășită și de Anatol Şalaru, observator politic şi fost membru al Guvernului de la
    Chișinău: Republica Moldova
    este ţinta unui atac hibrid din partea Rusiei, este ţinta unor încercări de
    destabilizare şi de răsturnare a Guvernului. Vedem cu toţii că săptămânal se
    organizează la Chişinău proteste din partea Partidului Şor şi a susţinătorilor
    lor, dar aceste proteste nu sunt proteste economice sau sunt proteste politice.
    Sunt proteste finanţate, nimeni nu vine la aceste proteste fără bani, toţi sunt
    plătiţi începând de la 20 euro şi terminând cu mii de euro, în funcţie de
    sarcinile pe care le au în faţă. Şi, cu părere de rău, până acum câteva luni,
    Republica Moldova, guvernarea, nu a vrut să recunoască existenţa unor asemenea
    provocări, nu a vrut să recunoască că este ţinta unui război hibrid şi că noi
    suntem, direct sau indirect, vizaţi de acest război al Rusiei.

    Presiunile
    externe pot destabiliza foarte situaţia internă din Republica Moldova, spune
    Anatol Şalaru, fiindcă instituţiile statului sunt slabe, nu au fost consolidate
    şi nu au fost pregătite să facă faţă acestor provocări. În ceea ce privește
    războiul din Ucraina, influenţa este una enormă şi doar victoria Ucrainei în
    acest război poate garanta securizarea Republicii Moldova, poate garanta
    finalizarea negocierilor de aderare la UE şi poate garanta rezolvarea
    problemelor legate de separatism, mai spune analistul politic: Fiindcă, odată cu victoria Ucrainei în
    acest război, armata rusă, care se află ilegal în Transnistria, va putea să
    plece liniştită acasă, fiindcă nimeni nu va mai permite existenţa unui cap de
    pod în Transnistria. Şi separatiştii, care astăzi sunt încurajaţi de către
    Moscova, partidele pro-ruseşti şi Coloana a V-a, care primeşte bani şi are
    asistenţă din Moscova, nu vor mai avea acest sprijin. Iar separatismul
    transnistrean, care se ţine pe armata rusă şi pe gazul rusesc gratuit şi pe ajutorul
    economic din Moscova, nu va mai primi acest ajutor, deoarece conducta de gaz
    care vine în Transnistria trece pe teritoriul Ucrainei. Şi separatismul găgăuz,
    care este încurajat la fel de Moscova şi parţial de Ungaria, nu va mai exista,
    nu va mai avea sprijin şi atunci multe din aceste probleme care există astăzi
    vor dispărea.

    Republica Moldova traversează o perioadă foarte grea şi
    trebuie să menţionăm că întotdeauna a contat pe sprijinul României, fără
    ajutorul căreia nu ar fi făcut faţă crizelor prin care a trecut până acum, mai
    spune Anatol Șalaru. În afară de aceasta, România a fost avocatul Republicii
    Moldova în UE, în Occident – nu a fost nicio întrunire la Bruxelles sau în
    orice altă parte a lumii unde s-au discutat problemele din zona noastră în care
    România să nu pună în discuţie şi problemele din Republica Moldova şi
    ajutorul pe care trebuie să-l dea Europa acestei mici ţări care, de fapt,
    reprezintă veriga slabă în această zonă geopolitică. Iar dacă nu exista acest
    sprijin din partea României şi a UE, nu am fi făcut faţă pe niciun palier, în
    nicio problemă de care ne-am ciocnit până acum    , consideră analistul politic.


  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Semnal
    editorial. A apărut la Cernăuți volumul Capitalul social în Ucraina și
    România, o nouă dimensiune a proceselor de integrare europeană     semnat de dr.
    Marin Gherman, politolog, jurnalist, director al Institutului de Studii
    Politice și Capital Social din Cernăuți, președinte fondator al Centrului Media
    BucPress din Cernăuți, lector univ. asociat al Universității Ștefan cel Mare
    din Suceava. Interviu cu autorul.


  • Finalitate politică și multifinalitate în definirea viitorului Uniunii Europene

    Finalitate politică și multifinalitate în definirea viitorului Uniunii Europene

    Proiectul integrării europene a evoluat de a a-și propune o finalitate
    politică la avea drept obiectiv final o multifinalitate,
    concluzionează Janusz Ruszkowski într-un articol publicat în numărul din
    decembrie 2020 al revistei academice Romanian Journal of European Affairs.
    Multifinalitatea nu trebuie definită ca excluzând dimensiunea politică,
    ci dimpotrivă drept o manieră de a o include pe aceasta din urmă într-un
    ansamblu mai larg de finalități. Utilizând o perspectivă teoretică,
    autorul evidențiază faptul că turnura spre multifinalitate este asociată
    cu emergența unor concepte noi în federalism sau neo-funcționalism. Din punct
    de vedere practic, această turnură este direct legată de Tratatul de la
    Lisabona.


    Textul integral al articolului poate fi accesat online aici


    (Ionuț Mircea Marcu, expert Institutul European din România)



  • Istoria UE – ep 2: Declarația Schuman, 9 mai 1950

    Istoria UE – ep 2: Declarația Schuman, 9 mai 1950

    Fiind de peste 20 de ani promotoarea unei Europe unite, Franţa a avut întotdeauna ca obiectiv garantarea păcii. Europa nu a fost unită şi am avut parte de războaie. Integrarea europeană nu se va produce peste noapte şi nici pe un singur plan. Ea se va face prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de facto. Guvernul francez propune plasarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o înaltă autoritate.

    Este un fragment din Declaraţia rostită la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, declarație ce a rămas înscrisă în istoria construcţiei europene drept declaraţia Schuman.

    Celebrul plan Schuman a fost elaborat în colaborare cu Jean Monnet, consilier pe probleme economice și om politic francez, principal autor, de fapt, al planului Schuman. Planul propunea exercitarea unui control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.

    Semnat la 18 aprilie 1951 de miniștrii afacerilor externe ai celor șase state membre fondatoare, Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost primul rezultat al Declarației Schuman. Înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxembourg, CECO a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

    Data de 9 mai 1950 este considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene.


  • România susţine integrarea europeană a Republicii Moldova

    România susţine integrarea europeană a Republicii Moldova

    Vecină, în epoca dictaturilor comuniste, atât cu fosta Iugoslavie, cât
    şi cu fosta Uniune Sovietică, România a pledat mereu, după admiterea în NATO şi
    UE, pentru propagarea valorilor europene şi euroatlantice în statele din jurul
    său. Luni, la reuniunea de la Bruxelles a Consiliului Afaceri Externe, ministrul
    de Externe, Teodor Meleşcanu, a reafirmat că România acordă o importanţă
    deosebită accelerării integrării economice şi asocierii politice a fostelor
    republici sovietice Moldova, Georgia şi Ucraina cu Uniunea Europeană. Acestea
    au încheiat, deja, cu Bruxellesul acorduri de asociere şi liber-schimb şi au
    fost mult timp percepute drept premiantele Parteneriatului Estic, care mai
    include Armenia, Azerbaidjan şi Belarus.

    Asigurarea stabilităţii, securităţii
    şi prosperităţii în regiune, apreciază Bucureştiul, depinde tocmai de
    aprofundarea şi multiplicarea legăturilor acestor state cu Occidentul. Ministrul
    de Externe a promis, de altfel, că dosarul Parteneriatului Estic va fi unul
    prioritar pe durata Preşedinţiei române a Consiliului UE, în primul semestru al
    anului viitor. Creată pe o parte a teritoriilor româneşti răsăritene anexate de
    Moscova, în 1940, în urma unui ultimatum, Republica Moldova a ocupat, mereu, un
    loc privilegiat pe agenda diplomaţiei de la Bucureşti. România a fost şi rămâne
    cel mai energic şi consecvent avocat al aspiraţiilor de integrare ale statului
    vecin şi, tocmai de aceea, nu-şi ascunde neliniştea faţă de sincopele
    democraţiei de acolo.

    Europenii, a avertizat ministrul, într-un interviu pentru
    Radio România, sunt îngrijoraţi de evoluţiile de la Chişinău, după anularea
    alegerilor pentru primăria oraşului. Teodor Meleşcanu: Există
    o îngrijorare în legătură cu evoluţia din Republica Moldova, şi nu numai la
    nivelul Uniunii Europene, al Comisiei, ci şi la nivelul Parlamentului European.
    Din nou, am subliniat şi eu că din punctul nostru de vedere e o chestiune
    extrem de periculoasă ca un primar să fie ales prin vot popular şi apoi să fie
    invalidat printr-o hotărâre a justiţiei, mai ales că nu ştiu care e baza
    juridică pentru o asemenea decizie. Pentru mine, însă, mesajul pe care l-am
    transmis este că prioritatea este de a păstra în continuare Moldova pe traseul
    său european.

    Anterior, şi ambasadorii statelor membre ale Uniunii
    acreditaţi la Chişinău îi spuseseră premierului Pavel Filip că decizia de
    anulare a scrutinului de luna trecută şi modalitatea în care aceasta a fost
    luată privează cetăţenii capitalei de primarul ales democratic, pro-europeanul
    Andrei Năstase, care l-a învins în turul decisiv pe socialistul filorus Ion
    Ceban. Iar executivul comunitar a anunţat că, până nu vor fi îndeplinite
    condiţiile politice legate de democraţie, statul de drept şi drepturile omului,
    plata primei tranşe din asistenţa macrofinanciară pentru Republica Moldova, de
    100 de milioane euro, va rămâne suspendată.

  • Aderarea României la zona euro

    Aderarea României la zona euro

    Sunt două proiecte în care România încă nu a reușit să se conecteze la nivel
    european: unul este aderarea la spațiul Schengen, într-un moment complicat
    chiar și pentru membri vechi ai spațiului Schengen, iar al doilea este legat de
    aderarea la zona euro, obligație asumată și prin tratat.


    Aderarea
    României la spațiul Schengen    , pregătirea momentului aderării la zona euro și
    negocierea viitorului cadru financiar multianual sunt printre cele mai
    importante teme care vizează prezentul și viitorul european al României,
    consideră europarlamentarul Răzvan Popa:     Este un obiectiv clar pe care România și l-a asumat, însă
    trebuie să alegem foarte bine acest moment, ținând cont de experiența statelor
    care au aderat la zona euro și nu au fost suficient de bine pregătite.
    Asta ne arată că pașii pe care trebuie să îi facem în acest sens trebuie să fie
    foarte bine calculați și foarte bine puși la punct. Este un moment important,
    este un moment pentru care Guvernul împreună cu actorii implicați în această
    chestiune, Banca Națională spre exemplu, trebuie să se pregătească foarte bine.
    Este important momentul pe care ni-l alegem. Au fost avansate tot felul de
    date. Cred că pregătirea pe care trebuie să o facem trebuie să fie una temeinică
    și abia după ce suntem sigură că acest lucru este bine pus la punct să avansăm
    anumite date de aderare la zona euro.


  • Marşarierul – o nouă viteză a integrării europene


    În urmă cu destui ani, integrarea europeană funcţiona atât de bine că fruntaşii ei se gândeau cum să ajungă şi mai departe pe acest drum, fără să îi mai aştepte pe ezitanţi, sceptici sau estici. A fost lansată ideea Europei cu mai multe viteze, în care codaşii nu mai sunt aşteptaţi — poate nici ajutaţi — iar cei care vor şi pot să adâncească procesul, să îl ducă pe noi culmi de cooperare, să nu fie limitaţi de mecanisme sau politici comunitare. În acest entuziasm integrator şi comunitar, s-a observat, dar cu titlu amuzament, că Uniunea Europeană nu are proceduri pentru situaţia în care cineva vrea să iasă pur şi simplu din această organizaţie. Desigur, cine şi-ar fi dorit aşa ceva, când participă la un proces ce constituie un model de succes de convieţuire şi dezvoltare?


    În vremuri mai recente, conglomeratul european a cunoscut fenomene ce nu păreau posibile înainte de declanşarea americană a crizei, în 2008. Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie ocolită de efectele evoluţiilor de dincolo de Atlantic dar, trăgând prea devreme o linie de bilanţ, a fost foarte afectată de criza ce s-a dovedit a fi mondială, până la urmă. Grecia a devenit un caz, un fenomen intern al Uniunii Europene ale cărui implicaţii continentale încă nu le observăm pe de-a întregul. Şi criza pe tărâm european nu se limitează la contemporana Eladă şi nici măcar la limesul mediteranean. Să se fii transformat criza americană din 2008 într-o complicaţie pur europeană, cu cauze şi efecte din UE? Altfel spus, termenul de negativă, care se aplică la creştere pentru a masca o scădere, poate fi alăturat şi integrării pentru a desemna posibilele intenţii de a nu mai participa la idealurile comunitare, un fel de dez-integrare. Marea Britanie s-a alăturat târziu Comunităţilor europene, şi asta după ce a încercat să construască o alternativă, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.


    În aceste zile se împlinesc chiar patru decenii de la aderarea la organizaţia europeană a trei ţări, Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca, ce păreau hotărâte să se limiteze la liber schimb, fără interes pentru piaţa comună sau, Doamne fereşte, moneda comună. Când euro a devenit realitate, Danemarca şi Irlanda s-au alăturat acestei evoluţii excepţionale, în timp ce Marea Britanie şi-a continuat drumul aparte. Declaraţiile recente ale premierului guvernului Reginei şi a altor responsabili de la Londra nu ar trebui să uimească. Pe de o parte, este dreptul fiecărui stat membru să se exprime asupra oricărui aspect al vieţii comunitare, inclusiv să decidă separarea drumurilor, iar pe de altă parte, criza europeană şi efectele ei pare să dea dreptate Londrei în politica sa de opinie separată ori de câte ori are ocazia. Dacă ameninţarea cu referendumul britanic în problema apartenenţei la Uniunea Europeană este o idee populistă, veche şi neinspirată, în rest, orice măsură de maximizare a efectelor pozitive ale acestei apartenenţe merită o atenţie detaliată. Dintr-o dezbatere pe adevăruri rostite cu voce răspicată se câştigă mereu mai mult decât dintr-o atitudine inertă, de care oricum Marea Britanie nu a dat dovadă. Poate că asistăm la naşterea unei noi viteze a integrării europene, cea a marşarierului, a mersului înapoi, de întoarcere de pe drumuri care nu se dovedesc a fi cele mai bune opţiuni. Nu întotdeauna scepticismul înseamnă refuz sau negaţie, poate reprezenta şi dorinţa unei evoluţii altfel decât am fi crezut cu toţii că este bine.