Sistemul de învățământ românesc râmâne în continuare lipsit de
performanță, ratând țintele pe care şi le-a propus pentru o școală de calitate
stabilite pentru 2020, arată Monitorul Educaţiei şi Formării publicat de Comisia
Europeană în această toamnă. Cu un sistem şcolar învechit, în care
elevii nu au nici plăcerea şi nici motivaţia de a învăţa, cu profesori
slab remuneraţi, cu menţinerea decalajului dintre mediul rural şi urban,
România nu a făcut progrese semnificative, în ultimii ani, în domeniul educaţiei. Dacă ne referim la
alocările din Produsul Intern Brut pentru educaţie, cu toate că sunt în creştere,
ele continuă să fie cu mult sub media UE – 3,7% în 2016 faţă de media UE de 4,7%
din PIB. In perioada 2014-1017, proporţia tinerilor care abandonează şcoală la
terminarea clasei a VIII-a, în regmentul de vârstă 18-24 de ani, a fost de
18,1%, faţă de o medie europeană de 10,6%, apropiată de ţinta de 10% pentru 2020. Dar există şi
un abandon şcolar care nu este cuprins în statistici – tineri care se înscriu
la liceu, dar renunţă pe parcurs.
Specialiştii în educaţie susţin
însă că aceste obiective s-au stabilit în anii 2008-2009 pe baza situaţiei de
la momentul respectiv şi a unor prognoze cu privire la modul în care sistemul
nostru de educaţie ar putea să progreseze şi că nu toate ţările au pornit din acelaşi punct, în anul în care şi-au stabilit obiectivele. Referitor
la rata de părăsire timpurie a şcolii, Ciprian Fartuşnic, directorul
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, a declarat: În momentul de faţă,
noi, la acest indicator stăm destul de
rău, pentru că în anul 2009, am stabilit la nivelul ţării noastre ca acest indicator să aibă o ţintă de
11,3%. Practic, până în 2020 vrem să atingem această valoare. Proiecţia s-a
bazat pe un scenariu moderat, pentru că, la momentul respectiv, chiar
puteam să ajungem fără probleme la
această ţintă. Numai că a venit criza economică, lucrurile n-au mai evoluat asa
cum ne-am dorit şi, în momentul de faţă, suntem destul de departe de această ţintă.
Procentul este undeva la 18%. În prezent, un tânăr din cinci, în România, nu
reuşeste să termine 10 clase
În ceea ce priveşte învăţământul universitar
din România, media celor cu studii superioare continuă să fie departe de media
europeană, cu unele excepţii, după cum ne
spune Ciprian Fartuşnic: Un pic mai bine stăm la
indicatorul referitor la rata participării la învăţământul terţiar, la
universitate. Si aici există o anumită grupă de vârstă, care este luată în
calcul, cea de 30-34 de ani, unde suntem foarte aproape de ţinta pe care ne-am
propus-o pentru anul 2020 şi suntem unul dintre statele care a înregistrat un progres semnificativ în
această arie faţă de anul 2010. In momentul de faţă, învăţământul terţiar este singurul care are
un nivel de finanţare, cel puţin procentual din bugetul total alocal educaţiei,
care se apropie de alocarea realizată de alte state membre ale UE. In schimb,
ponderea cheltuielilor din totalul cheltuielilor pentru educaţie în
învăţământul preşcolar, primar şi secundar este mult, mult mai mică şi cred că
principalul mesaj al Monitorului este reconsiderarea unor măsuri curente şi
nevoia de a iniţia noi programe de sprijin pentru baza sistemului de educaţie
reprezentată de aceste niveluri. Pentru că, în momentul de faţă, riscăm să avem
o polarizare: copii care reuşesc şi
care ajung să-şi finalizeze şi învăţământul superior şi chiar să meargă mai
departe la mastere sau doctorate şi foarte mulţi copii (unul din cinci) care
nu reuşesc să finalizeze
învăţământul de bază
Chiar dacă în România, doar 45% dintre elevi
iau Bacalaureatul, există şi elevi care fac performanţă. Anual, mii de elevi
participă la olimpiade naţionale şi internaţionale, iar unii studiază la cele
mai prestigioase universităţi din lume Aceeaşi şcoală produce
atât genii, cât şi analfabeţi, mai spune specialistul în educaţie,
Ciprian Fartuşnic: Noi,
dacă am avea un sistem de educaţie, cum
spun mulţi la pământ, n-am avea atât de mulţi copii
care fac faţă uşor cerinţelor de educaţie când pleacă împreună cu părinţii în
străinătate, nu am avea olimpici, nu am avea un număr
atât de mare de copii care ajung să studinze în universităţi prestigioase din
Vest şi să ocupe apoi poziţii
profesionale importante.. In schimb, problema mare pe care o avem este că
aceştia reprezintă doar o parte a întregii poveşti. Avem, în schimb, foarte
mulţi copii care ajung să aibă dificultăţi reale în a ţine pasul cu cerinţele
la nivelul şcolii şi care ajung uşor, uşor să se desprindă de sistemul de
educaţie, să-l abandoneze .. Numărul copiilor în
afara sistemului de educaţie, confom unui studiu realizat de noi, este de
ordinul a sute de mii şi de aceea este foarte important ca pe viitor accentul
să fie pus pe măsuri de prevenire a acestui fenomen. Pentru că, în momentul în care
un copil a căpătat obişnuinţa de a nu mai merge la şcoală, este mai greu să-l
readuci la şcoală. Sistemul şcolar A doua şansă funcţionează acolo unde
există şcoli care au un astfel de program, numai că, la nivel naţional,
distribuţia centrelor şi şcolilor care oferă A doua şansă este foarte diferită şi merită să luptăm
foarte mult pentru prima şansă, pentru ca fiecare copil să găsească în şcoală
un loc în care să-şi atingă potenţialul, să se simtă sigur şi încurajat. De
cele mai multe ori, şcolile sunt o cauză a abandonului şcolar, pentru că nu
reuşesc să-şi adapteze suficient oferta educaţională, strategiile didactice la
nevoile atât de diferite ale copiilor din sala de clasă
Studiul european mai arată
că rata de angajare a noilor absolvenţi (20-34 de ani) , în perioada 2014-2017,
a fost de 76% la o medie europeană de 80,2%. Cei cu studii superioare reprezintă
87,4%, peste media UE de 84,9%.
